Roots

Păcală simţea cum îl cuprinde vraja de la început, o chemare spre adânc, îngreunându-i pleoapele şi şubrezindu-i tăria picioarelor. Se lăsă peste blănuri. Răsufletul se linişti şi fuga spre adânc rămase în plutire, iar ochii închişi asupra lumii se deschiseră visului …

[..]

“Este semnul şi mărturia noastră că aici ne-am aşezat, ca să ne rostuim din vrerea Domnului şi a noastră. Şi ca unii să nu uite să-şi aducă aminte, povestind copiilor copiilor lor, întindeţi-i la pământ şi îndepliniţi datina!“. Feciorii îşi dădură jos izmenele de pânză şi se întinseră, aşteptând.

[..]

Tândală întredeschise ochii şi auzi cum lucrurile se mişcă. Focul nu murise încă în vatră. În înghionti pe Păcală, dar acesta rămase nemişcat. Doar o zbatere a pleoapelor, şi Tândală văzu în ochii larg deschişi ai lui frăţâne-său …

[..]

Se făcu noapte şi oamenii se traseră spre odihnă.
Rămaseră ei doi. Se opriseră alături de pereţii ghizdurilor, care le veneau până la brâu. Luna se ridica tocmai deasupra lor.
Jos, în adâncime, strălucea ochiul de apă neîncepută. Un suflu de apă vie venea din adânc şi apa se ridica spre feţele lor ca într-o altă poveste, rămânându-le chipurile neclintite, ca să se păstreze pentru cei care nu s-au născut şi-or să se nască; să rămână în lumină şi în apă vie, ca să fie sorbiţi şi să se răspândească într-o tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte …

Asta visez. Curăţia albă a începuturilor imaculate, a pornirii drepte şi a privirii neclintite, povestea clasică a omului social care porneşte cu gând curat în minte şi munceşte drept. Undeva în mintea poporului ăsta există un arhetip străvechi pe care-l presimt, care-mi dă târcoale, un filon arhaic puternic şi nealterat, ca o vână de aur ascunsă ochiului. Uneori o simt ca pe un fior ce mă străfulgeră din cap până în spinare, o energie năvalnică ce se cere condusă, apoi mă moleşesc iarăşi revenind în cotidian.

Imaginea acestei copile îmi provoacă un astfel de fior, privirea enigmatică şi faţa luminată, întoarsă spre viitor .. nu ştiu să descriu prea bine senzaţia :)

Tot ce ştiu este că-mi vine în minte obsesiv melodia de la Sepultura .. Roots bloody roots :)

( imagine de pe 1x.com )
( citatul este din Corneliu Buzinschi – Pâcală şi Tândală, Ed. Cartea Românească, 1973 )