Să demontăm corectitudinea politică …

Despre : mândria locală.

A băgat nea’ Ametcea un tweet şi-un articol despre ardeleni. Având în vedere că am tot discutat şi răsdiscutat chestiunea on- şi off- line cu diverşi, zic să notez şi rezultatele mele pe undeva.

În primul rând, sunt un susţinător al teoriei lui Blaga cum că geografia şi mediul cresc neamul. De asta nemţii şi elveţienii -crescuţi între copaci şi munţi- au simţul punctualităţii dezvoltat iar nemţii o pasiune nesănătoasă pentru supunere şi armate; de asta mediteraneeni precum spaniolii sunt ospitalieri, la fel ca anotimpurile lor calde şi dulci. It’s that simple. De asta mexicanii au altă atitudine faţă de viaţă prin comparaţie cu canadienii, de asta în orice ţară provinciile din sudul geografic sunt mai puţin dezvoltate decât cele din nord, de asta muntenii sunt mai tăioşi la vorbă decât cei de la câmpie. Sigur, e discutabil, e relativ, dar există nenumărate cazuri ilustrative pentru ceea ce spun aici. At least for me, this stuff is obvious.

Tot la capitolul geografic, când judeci un loc şi pe oamenii lui trebuie să-i judeci potenţialul. Un oraş în care se întâlnesc peste 4 etnii diferite şi care se învecinează la mai puţin de 100 de kilometri cu alte 2 ţări este logic să fie un oraş în care şansele toleranţei să fie mai mari decât în Vălenii de Munte. E o simplă matematică socială, într-o metropolă sau într-o capitală de judeţ cu 500.000 de oameni nu există nici timpul nici disponibilitatea intransigenţei. În schimb ia mergi în Cuca Măcăii şi spune tare în mijlocul drumului că eşti gay satanist, în următoarele 5 minute este chemat popa să-ţi cânte, asta dacă nu eşti rugat mai cu frumosul mai cu furca să pleci. Desigur, şi aici există excepţii, statul Texas e cunoscut ca fiind plin de rednecks (citiţi: oameni cu ochelari de cal), la fel cum există provincii întregi profund bisericoase şi în U.S. şi în Europa. Dar statistica rămâne.

Al treilea factor: cel economic. O ţară săracă în resurse şi lipsită de vecini este legată de coaie. Vezi Dubai, oraşul născut din nisip şi mare, oraşul unde o scădere a turismului este dramatic resimţită. Şi să-i comparăm cu orice ţară mică europeană, unde resursele sunt drămuite şi manufactura oferă o şansă economică? Factorul economic mai înseamnă ceva: timpul este valorificat în funcţie de economia zonei. Ia un oraş de munte unde ai toată viaţa înainte, şi ia un oraş aglomerat unde pierzi timp în tranzit, la cumpărături şi la cozi.

Hai să revenim acum la România.

Toţi factorii pe care i-am enumerat mai sus sunt reali. Ţiganii fură pentru că-s săraci şi pentru că aşa e legea la ei. Da, unii ţigani nu fură. Da, negrii când au fost scoşi de sub robie erau la fel de hoţi şi la fel de needucaţi. Acum nu mai sunt, ceea ce face ca vorba “he’s a black man” să nu mai fie denigratoare. We assume a black man is just as good as a white one.

Revenind la România, eu spun că există justificări pentru stereotipurile existente. Poate mai degrabă istorice decât punctuale, dar ele există. Cum ar fi faptul că în Moldova iernile sunt grele şi gradul de industrializare cam mic, loc propice pentru un Eminescu să viseze. Păcat că restul curvelor care au fugit în Europa nu-i împărtăşeau viziunea, şi au plecat de foame pe tărâmuri mai bune. Başca muiştii de est, cunoscuţi în vorbirea comună drept “ruşi”, tâmpiţii ăia care mai degrabă ştiu să ia decât să dea.

Foamete e şi prin zona de sud a ţării, pe la copiii soarelui cunoscuţi ca olteni, unde pasiunea pentru chilipiruri şi lipsa de complexitate sunt proverbiale. Normal că pe-acolo timpul e ignorat, doar ei trăiesc în afara realităţii. În schimb prin Dobrogea şi pe litoral ţi se poate spune totul despre valenţele realităţii, oamenii ăia trăind din mare şi din turism, aşa că se dezvoltă două adevăruri paralele: imaginea vândută celorlalţi, şi imaginea realităţii din spatele cortinei. Aici pot jura cu mâna pe inimă: toate interacţiunile pe care le-am avut cu persoane din zona aia a ţării au fost presărate de suspiciune şi de priviri piezişe.

Nu mai rămân multe, nu? Muntenia e România prin excelenţă, o chestie sumbră şi atât. Piteşti, Bucureşti, Târgovişte, când mă gândesc la locuitorii lor îmi vine în minte un chip tăiat în piatră şi cu dinţii strânşi, braţe vânjoase şi pumni încleştaţi. Nici aici realitatea nu m-a contrazis, iar din câte ştiu industria ţării prin zona asta e concentrată. Sigur, relativitatea morală nu are absolut nici o legătură cu stăpânirea fanariotă şi cu gândirea imprimată încă de atunci.

Ardeal, febleţea mea. Aici apăsarea istorică îşi spune cuvântul. Întreaga Transilvanie putem spune că a fost construită de unguri, sau măcar într-o măsură atât de mare încât este de neignorat – şi cui i-ar plăcea să se laude că neamul lui a fost cotropit? Apăsarea istorică a ungurilor (maghiari le zic ăia care-s gay, da?) nu e ceva rău în sine, altfel poate ar fi fost Ardealul doar o altă Muntenie, faţa dinspre nord. Ba chiar le pot mulţumi maghiarilor că le-au ţinut istoria, există documente încă înainte de 1100, destul de bogate. Gândirea înceată? Semn clar al faptului că-s munteni şi că mai demult trebuiau să gândească de 3 ori înainte să rostească ceva ce i-ar putea supăra pe stăpâni. Iar după ce am aflat că la Aiud a fost una din cele mai mari închisori ale regimului comunist, mi-a trecut ideea că ar fi Transilvania vreo zonă de imaculaţi spiritual. Îs doar nişte oameni mai hotărâţi.

Banat. În afară de punctele mari ale istoriei, gen cucerirea romană, incursiunile lui Iancu de Hunedoara şi încă vreo două chestii, nu ştim mare lucru. În 1552 ceva turcalete o cucerit cetatea Timişoara, şi timp de 160 de ani nu avem istorie locală, că doar ăştia nu era fani ai scrisului. Noroc cu Savoya că a avut coaie în 1712 şi a redat oraşul civilizaţiei, mă rog, unei alte stăpâniri, dar măcar asta era iluministă. Dacă problema cea mai stringentă a ardelenilor este să fie români şi latini, problema bănăţenilor este să fie. Pur şi simplu istoria de aici începe cu 1712, şi a durat doar 200 de ani până au început nebunii să se bată în războaie mondiale iar apoi ne-am ales cu un cizmar, aşa că un bănăţean nu are “spate”, de unde şi pasiunea bolnavă pentru tot ce-i nou. Bănăţenii au de toate, şi câmpie şi deal şi un început de munte, au vecini mulţi, economie bună şi oportunităţi câte vrei. Ce le lipseşte cel mai mult? Viziunea. Capacitatea de a privi dincolo de fenomenul istoric imediat. Comerţul ucide copilăria, la fel cum industrializarea ucide naturaleţea. Oameni născuţi bătrâni …

To sum it up.

Interacţiunea se petrece om la om. Când văd un moldovean, primul meu gând este “văd un moldovean”, nu “văd un nespălat”. Când văd un ţigan, primul gând este “văd un ţigan”, nu “văd un  ciorditor”. It’s that simple. Generalizările pe care le-am făcut mai sus sunt nişte simple supoziţii, parţial validate de istorie, parţial invalidate de practică. Privirea trebuie să stea spre viitor şi nu spre trecut.

Dar să negi cu obstinaţie că există diferenţe specifice, să spui că toţi suntem egali şi la fel … nu ştiu dacă merge. Pur şi simplu aceste diferenţe sunt un fel de genotip al istoriei, white men can’t jump, and african guys actually do run faster than us.

Principalul este să reuşim să tratăm aceste tare în noi înşine, şi apoi în ceilalţi.