Filmul fusese chiar bun. Pornise încet, cu explicaţii, imagini superbe, argumente. Făcuse o călătorie cu spectatorii în cârcă, ajunsese în trecut, urmărise civilizaţiile, mersese pe urmele evoluţiei lor, totul ca la carte.
Şi totuşi .. lipsea ceva. Lipsea compasiunea pentru om. Era parcă prea matur, făcut pentru supraoameni. La naiba, gândi Ghiţă, păi io aş tăia bucuros vreo 6 copaci dacă asta înseamnă să nu îngheţ la iarnă.
Filmul despre mediu şi poluare fusese foarte fain. Ghiţă se relaxa la o ţigară.
[ Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema ]