O idee pentru profii de limba română

Dacă tot n-avem bani, pensii, joburi, şosele sau politicieni, măcar la un lucru stăm bine: avem internet, ţeavă lungă să ne-ajungă, ţeavă largă să se spargă .. fără număr, fără număr, fără număr …

Bun, pornind de la observaţia asta, am o idee.

New media e o unealtă foarte puternică dacă e folosită cum trebuie. Avem o rată de piraterie foarte mare, să nu ne ascundem după deget. Avem prin urmare un număr enorm de oameni care stau cu pula în sus zilnic şi se uită pe torenţi după filme şi seriale noi, plictisiţi de televizor. Avem ţeavă să scoatem (download) discografii întregi în decursul unei singure zile. Cu 500 ron pot cumpăra un server linux fără monitor şi pot găzdui bloguri pentru toate clasele din şcoală, să facă recenzii publice.

Cum poţi folosi new media? Simplu. Singura notă “tradiţională” rămâne teza semestrială. În rest, elevului i se cere să vizioneze filmul X, cum poate el, închiriere, download, nu e treaba profului. Şi nota se dă pe review făcut filmului, cerinţe punctuale, gen “descrieţi procesul de erodare a conştiinţei personajului principal din filmul Stalker” sau “faceţi o listă cu metaforele cinemafografice din filmul Romeo şi Julieta (ediţia din anul cutare)”.

Sau chiar teme mai grele: ascultaţi piesa Blue Train a lui John Coltrane şi explicaţi. Ce “simţiţi”. Ce evocă artistul. Ce fraze muzicale îi sunt specifice? Cărui stil aparţine? De ce nu cântă Johnny Răducanu la fel? Nu este nevoie de educaţie muzicală complexă pe tema asta, este nevoie de Google, wikipedia şi puţin bun-simţ în interpretare. Dac-aş fi profesor de limba română, să mor dacă n-aş da o temă de-asta şi n-aş acorda nota 9-10 oricui e în stare să explice în cuvintele lui şi să scoată o compunere mai lungă de 800 de cuvinte despre ce se “întâmplă” într-o piesă de jazz. Sau despre un album, fie, 1500 de cuvinte.

Limba română se învaţă folosind-o. Citind şi scriind. Rescriind şi citind din nou. Adaptând. Forţând “organul” limbii să se deschidă, să se despice, să curgă. Traducând. Forţând sensuri noi. Întrebând. Rescriind. Citind. Discutând. Folosind.

Ca profesor, le-aş pune în clasă filme, cu temă de casă să facă recenzie. Şi aş puncta doar bogăţia limbajului dacă este folosit corect. Le-aş recita o bucată din Shakespeare în original, apoi le-aş da copii după traducere şi i-aş pune să-mi explice unde traducerea nu poate acoperi golurile lingvistice (falls short). Sau traduceri din franceză, dacă asta fac la clasă.

Sigur, ar termina liceul şi n-ar şti la Bacalaureat ce-i ăla curent clasicist. Sau post-modernist. Poate n-ar şti tâmpeniile despre cum clasificăm comunicarea în formală şi informală, sau alte 1000 de criterii irelevante.

Hmm .. chiar crezi că n-ar şti? Le-ar şti, informal. Ca să poţi face o recenzie (review) ca lumea, trebuie să pui în funcţiune organul. Să faci compartimentele să colaboreze. Să observi influenţe. Să cauţi referinţe. Scrie-mi o recenzie a unui album Tupac, atingând următoarele aspecte: compoziţie muzicală, influenţa mediului asupra individului, contextul istoric. Dacă nu ştii, te ajut, îţi pun în braţe istoria Americii şi a ghetourilor, un studiu comparativ între West-side şi East-side, câteva referinţe critice despre muzica rap la începuturi. Mno, compilează. Cu exemple din cartieru’ tău dacă se poate.

Sau vorbeşte-mi despre albumul Secret of the Runes al trupei Therion, ce referinţe la mitologia norvegiană sunt acolo? Care este piesa cu mitul fondator? Ce personaj? Bun, nu-ţi place rockul simfonic. Zi-mi din pop-rock. Zi-mi ce teme universale sunt evocate în piesa One Vision de la Queen. Sau: ce eroi greci ar putea fi evocaţi în acompanierea piesei We are the champions? Enumeră-mi piesele de la Ac/Dc în care este pomenit sexul implicit sau explicit; ce context social a permis unor piese ca “The Jack” sau “Whole lotta Rosie” să fie cântate de zeci de mii de oameni? Ce context social face ca în România să nu poată exista o astfel de muzică? Argumentaţi. Pot lua orice gen de muzică, chiar şi manele, şi să-ţi dau de lucru la materia “Limba română” pornind de la el.

Vorbeşte-mi despre filmul Jeux D’Enfants. Menţionează tehnicile folosite de regizor pentru a sugera continuitatea vârstei mentale. Referă-te la mecanismul psihologic care îngăduie păstrarea unei relaţii la nivelul din copilărie. În ce fel tehnica de filmare se adaptează pentru a sugera modificările subtile din psihicul actorilor? Aceste detalii i-ar ajuta pe elevi mult mai mult decât un comentariu sec la personajul Apostol Bologa, la un roman pe care poate nici nu l-au citit. Ajută pentru că la sfârşit trebuie să poată răspunde “de ce un roman făcut după acest film NU ar fi încadrat la realism?”.

Şi stai că n-am terminat. Google. Caută pe Google în ce curent se află încadrat Picasso, caută 3 tablouri care-ţi par mai speciale şi fă o compunere despre ele. Aducem proiector sau un album dacă este nevoie, să înţeleagă şi clasa despre ce este vorba acolo. Iar apoi profesorul întreabă despre sensul fiecărui cuvânt care pare a fi aruncat doar de dragul de a “da bine”. Hai, explică-mi de ce consideri că Picasso este avangardist. De ce este pionierul cubismului? Ce “colegi” de generaţie are? Sigur, nu-i întrebare de “limba română” în sensul tehnic, dar e mult mai interesant decât orice se face acum la clasă.

Am zis de pictură? Sculptura ce are? Găsim pe internet modele 3D ale marilor opere, copiilor nu le rămâne decât să zboare acasă şi să încingă modemul cautând aceste modele pentru a putea scrie despre ele. Să nu uit teatrul. Căutaţi şi priviţi 5 înregistrări ale lui Toma Caragiu şi explicaţi tehnicile dramatice folosite pentru impresionarea spectatorului. Enunţaţi tehnica folosită pentru a da ritmicitate cascadei de înjurături din filmul Asfalt Tango. Explicaţi tehnica gradaţiei din baletul Lacul Lebedelor. Enumeraţi motivele literare din piesa “Cum traversează Barbie criza mondială” – piesă din repertoriul local.

A nu se înţelege că exclud literatura. Ea rămâne izvorul, sursa şi locul eternei reîntoarceri. Însă am convingerea fermă că înţelegerea marilor opere ale lumii rămâne pentru vârsta adultă, rămâne pentru oamenii maturi şi cu oarece experienţă, este destinată celor care sunt dăruiţi cu răbdarea şi interesul să se aplece asupra slovelor. Puştanilor şi puştoaicelor de liceu nu le dai aşa ceva, că încep să se uite la porno pe telefonul mobil sau să citească zodiacul la oră. Lor dă-le muzică, dă-le vizual, dă-le artă, dă-le spaţiu creativ şi lasă-le spiritul ludic să se manifeste. Chiar dacă cu greşeli, chiar dacă eronat, chiar dacă în primii 3 ani vor spune doar tâmpenii. Important este să muncească, să caute, să se documenteze, să vadă măcar o dată în viaţă un concept în practică. Le va fi mult mai folositor, vocabularul mai bogat şi universul mai fericit.

….

Avem un tărâm literalmente virgin în faţă. Suntem o ţară de devoratori de filme, şi totuşi nu prea avem recenzii. Se ard serverele de la câtă muzică se transferă pe reţea, dar nu avem câteva păreri mai decente despre albumele noi. Avem teritoriul clar delimitat, avem sculele necesare să-l tranşăm şi parcelăm, avem oamenii cu care s-o facem. Sau măcar avem timpul necesar să ne pregătim o generaţie cultă, o generaţie care a experimentat şi a gustat din tot. TOT.

În schimb, în timpul ăsta elevii pierd timpul tocind despre cum mergea Ion Creangă în curu gol la scaldă. Inacceptabil. Lasă-i pe ei să descopere dacă-i interesează de cucu’ lui Ionică.

Înroşiţi cablurile şi apoi stoarceţi creierii. De aia îi aveţi.

Ghiţă
Viitoru' blogurilor: autismul

Comments 10

  • Şi totuşi acum 3 însemnări ai reprezentat destul de bine la ce e bun internetul… Ce ai scris acum e tocmai exerciţiul de care vorbeai… Scrisul de dragul de a scrie …

    Te las cu tine http://daimon.me/blog/2010-04-29/mata/ :)

    P.S. Acum am observat… numele post-ului e priceless :))

  • mă, internetele e pentru ce le folosim noi şi pentru ce ne obligă alţii :D

  • Sună bine în teorie ce ai înşirat tu mai sus, ba chiar foarte bine.

    Dar din păcate http://img402.imageshack.us/img402/316/carestadium.jpg

    Na, the internet is for pr0n…

  • A, am uitat… nu sună bine pentru orele de Limba Română… definetely not… poate pentru dirigenţie or something…

  • Dan : Mi-am permis să pun un hard link, bit.ly e trecător, ale tale-s eterne. Sau până le schimbi, dar de acolo e treaba ta :D

    Şi, da, mi-a rămas în minte ideea încă de când ai exprimat-o :)

    Anima : Thanks for teh feedback. Acu’, eu sunt conştient că strict dpdv tehnic, e doar un vis frumos.

    Dar chiar asta face un vis să fie interesant, nivelul de detalii care-l aduce chiar la pragul realismului. Uneori când e destul de real mai trece şi graniţa .. uneori.

    Prin urmare, să esplic de ce am ales limba română şi nu dirigenţia sau alte ore. Primul nivel este cel strict organizatoric, română face oricine de 2-3-5 ori pe săptămână, dirigenţia are doar o oră; easy choice. Al doilea nivel e cel al căderii, cine ar avea dreptul moral să facă experimentul ăsta; cum diriginte poate fi şi profu’ de sport sau ăla de psihologie, nu-mi pare că are autoritatea morală să o facă , plus că dirigenţia are de multe ori titlul şi statutul de “ora la care chiulim”; also an easy choice. Al treilea nivel e cel al pregătirii, şi aici profesorul de română câştigă detaşat, nu orice prof poate explica metafore, conexiuni literare, şamd. Bonusul sunt fix câştigurile colaterale, fiecare are ocazia să aprofundeze ce-i place, unii despre contextul social din rap, unii despre contextul istoric al filmelor de după Al Doilea Război Mondial, etc.

    Da aşa, cordially talking, mi se pare că asculţi mainly hip-hop and the likes. Recenziile la control :D

  • Zici tu bine ce zici. Şi chiar cred că dacă s-ar pune în aplicare, s-ar reduce numărul absenţelor şi ar creşte interesul elevilor pentru ora respectivă. Eu zic să te bagi în politică şi să candidezi pentru funcţia de ministru al educaţiei :D

  • Ai uitat-o pe aia cu ora de religie: „argumentați, pe scurt, de ce Beatles sunt mai populari decât Iisus”. :D

  • Pe undeva, desi la o scara redusa, ideea ta nu imi este total necunoscuta. Am avut in liceu un profesor de istorie care a inteles ca noi, elevi de clasa a XII-a intr-o clasa cu profil real, nu suntem suficient de interesati de materia lui pentru a o mai invata. Cum trebuia totusi sa ne puna note pe ceva, a zis sa fie ceva mult mai apropiat de cultura generala. Din fericire, evaluarea nu s-a marginit la o serie de intrebari-raspunsuri seci dupa care se trecea la urmatoarea, ci a fost insotita de povesti, anecdote si discutii pe baza subiectului respectiv.
    …Si cand ma gandesc numai ca atunci mergeam cu totii la internet café.

  • […] concert Phoenix este un eveniment prin natura versurilor. Dacă aveţi răbdarea puteţi citi şi întreaga argumentaţie expusă pe-aici, dar mai de […]