Mă piş

Mă piş cu forţă pe absolut toate firmele care consideră că eu, clientul, trebuie să stau capră în faţa mesajelor lor promoţionale.

Am văzut o comparaţie tare plastică: un sait care foloseşte intro în Flash este similar unui patron de magazin care te încuie afară pentru a-ţi cânta despre produsele lui minunate. Măcar pe internet e simplu, închid saitul tău de căcat şi nu revin niciodată.

Dar pe exact acelaşi calapod funcţionează anumite mizerii şi în realitate. Spre exemplu, acum ceva vreme tâmpiţii de la Romtelecom s-au hotărât să doneze cu forţa nişte asigurări. Care-i şpilu’? Păi default după 3 luni de gratuitate era să plăteşti în continuare – şi dacă voiai să renunţi (opt out) trebuia să-ţi rupi din timp pentru a le spune asta. M-am bucurat că nu le sunt client, şi eu unul aş prefera să primească firma asta o amendă gigantică.

O gafă de aceeaşi natură a făcut RDS, introducând o taxă de întreţinere (maintenance) pentru postul de telefonie fixă. Suma nu e enormă (5 lei), dar gestul e de căcat. Sigur, e modificarea unilaterală a contractului, poate omul să renunţe, dar procesul de renunţare e atât de greoi încât nu merită; dacă ăia 5 lei nu sunt enorm de importanţi pentru tine, mai degrabă îi plăteşti. Eu unul l-aş plezni pe ăla care a venit cu ideea asta tâmpă.

Zilele trecute, Orange a dat drumul unui concurs la fel de tâmp, trimiţi SMS cu răspuns la nişte întrebări şi câştigi mara cu sarea. What’s the catch? Eu unul nu am cerut să particip, nu am răspuns la nici o întrebare, nu mă interesează ideea lor. Şi totuşi de 5 zile primesc câte 10 mesaje de zi, până când am găsit pe net soluţia: mesaj la numărul 100 cu textul STOP. Băi frate, înţeleg să mă întrebi o dată, să îmi pui o întrebare de test, dacă muşc momeala you win, dacă nu muşc asta e. Oricum îţi sunt client deja.

Ce au toate mizeriile astea în comun? Ideea de opt-out mai degrabă decât cea de opt-in. Anume:

Eu plătesc pentru un lucru, un serviciu clar. Tu introduci în sistem o variablă nouă; sigur, pot să scap de ea, dar cere timp şi efort din partea mea. În politică, dacă un grup de politicieni ar da zilnic legi tâmpite ar ajunge traşi pe roată după câteva zile, că n-are nimeni timp să se uite după ce prostii fac ei. În schimb agenţii economci se simt ca pe tarlaua lor. Ce este deranjant este că pe unii (Orange!) nu-i interesează ce fel de client eşti, fie că ai abonament de 3 euro fie că ai un big family pack de vreo 30, primeşti reclamele la fel, fără discriminare.

Şi apoi se miră că mor de foame.