( fie doi oameni care deplâng halul în care arată cumpărarea de carte în România; ei se numesc Vosganian şi Popescu, şi deşi vorbesc despre chestii diferite totuşi pornesc de la aceeaşi prezumţie dovedită cu cifre: românul nu cumpără carte )
Vă invit să facem astăzi un calcul relativ simplu: vom afla împreună câţi bani îmi rămân mie de cheltuit pe carte, lunar.
Nu-i greu, în primul rând vă divulg o sumă netă în jurul a 1100 lei, salariu. Din ăştia tăiem nemilos cam 500, care se duc înspre cheltuieli casnice, întreţinere, curent şi restul din paleta aia. Mai tăiem 300 din cei rămaşi pentru că trebuie să şi economisim, în special în vremurile astea căcăcioase când orice problemă ai avea toţi vor să pui banul jos; mai bine să-l ai din timp.
Rămân deci 300 glorioşi întru bucuria şi desfătarea persoanei proprii. Sau nu, pentru că adunăm abonament internet cu abonament telefonie cu abonament transport în comun şi s-au dracului încă 100 dintr-un foc, cu vedere spre 120+; să zicem totuşi 100. Încă 100 sunt o estimare lejeră pentru ieşitul în oraş, iarăşi cu vedere spre 120-150. Nu mai adaug şi vreun taxi ocazional că ne apucă ziua de mâine calculând. Măcar pot fi relativ mulţumit, facultatea nu cere consumabile: cărţile sunt disponibile online, caietele’s cantitate neglijabilă având în vedere că mai mult scriem pe calculator, în scurt cred c-am epuizat majoritatea chestiilor importante.
Ce rămâne pentru carte? În varianta cea mai optimistă, 100 de lei. În practică, sub 50. Ce iei în România de 50 de lei? Un volum. Din orice.Ce mai poţi să iei de 50 de lei? Pleşkaviţa, de 10 ori. Sau un album audio nu foarte popular.
Trăiesc de multă vreme cu convingerea că editorii sunt idioţi, altfel nu-mi explic cum îşi închipuie ei că la preţurile astea cumpără cineva. Hai să numărăm împreună: un volum mediu din toate punctele de vedere are 300 spre 400 de pagini, maxim. Eu citesc cu viteza de 60 de pagini pe oră, şi cititorul mediu cu 40-50. Cu cea mai mare bunăvoinţă, citind doar un ceas pe zi, tot termin cartea într-o săptămână. Mental vorbind, nu sunt dispus să dau $15 pe o carte, nu în România – atâta vreme cât în U.S. găseşti cărţi mai ieftine de atât.
Lipsa crasă de ofertă din partea editurilor se traduce printr-o îngheţare şi a pieţei gri. Ieşi pe stradă şi te freci la ochi: Eliade, ediţie de acum 40 de ani, la preţ de carte nouă. Îţi cer vânzătorii să dai 60 de lei pe Istoria religiilor; o fi ea valoroasă, da’ e veche oameni buni. Am văzut o dată un moşulică ce căuta disperat un volum de Eminescu, chiar vechi să fie, dar să dea maxim 10 lei pe el. Nu frate, vânzătorii stradali ţineau de vechiturile lor ca şacalii, sub 20 n-au vrut să lase nimic, deşi erau plasaţi fix lângă o librărie; moşulică s-a enervat şi a luat la 18 lei Eminescu nou. Eu am luat Ţuţea de pe stradă cu 20 de lei şi Noica din librărie cu 22, la aproximativ acelaşi număr de pagini (cam 100). Aşa nu poate funcţiona o economie.
Economia funcţionează la scală; funcţionează când tu ca editor câştigi 10 bani pe volum, dar vinzi 50000 de volume la un preţ imbatabil. Industria textilă românească a fost la un moment dat în acelaşi impas, vindeau scump ţoale proaste, iar lumea mergea liniştită să cumpere de la ţigani şi de la second hand, haine de calitate mai bună; şi fiind de la ţigani, ieftine. Păcat că n-avem de unde să furăm şi cărţi.
Pentru că, în final, acolo voiam să ajung: ăsta a fost exemplul meu, un exemplu neîmpovărat de cheltuieli, fără credite şi încercând să economisească. Presupun că într-o familie normală din ţara asta bugetul pentru achiziţii de carte stă mult mai prost, şi de obicei se reduce la manuale şcolare sau câte un Cărtărescu din ani în paşti.
Nu-i păcat?
Chestia e asa : daca tu ai cheltui nu 50, nici 40 ci vreo 30 de lei pe LUNA pe carte, tot te-ai afla undeva PESTE nivelul luat de mine drept reper, piata de limba engleza.
Problema cu alte cuvinte este ca la noi se vinde carte intre unul si doua ordine de marime sub ce se vinde in alte parti. Ale lumii civilizate vreau sa zic. Cheltuielile cu cartea in Romania sunt perfect aliniate lumii arabe, careia am inteles ca Bucurestiul i se integreaza perfect, dar parca eu nu-s chiar dispus sa trec peste cinci sute de ani de luptat cu turcii ca s-o dam acum in prietenie prin integrare culturala.
Iar problema asta nu se prea poate rezolva din perspectiva salariilor, pentru ca PIB-ul pe cap, care-i o indicatie mai buna zic eu, este cam 20-30%, nu 8-12% din cel al lumii civilizate, iar salariile sunt tot asa, cam o cincime, in medie. Deci, nu de-aici vine (sau cel putin, nu de aici vine in totalitate).
Chiar si asa, putem ignora cu totul problema asta a veniturilor vorbind nu despre volumul pietei in termeni de suma a vinzarilor, ci in termeni de volume. Vei vedea ca si asa tot rau stam, cam la fel de rau.
A, si apropo de discutia cu idiotenia vinzatorilor : apropo afirmativ. http://polimedia.us/trilema/2010/romanul-si-comertul/
Ăsta e domeniul tău, editarea de carte. Poate faci odată un fel de educated guess despre preţurile româneşti, cât din preţul final sunt costurile (raw materials, editori, distribuţie) şi cât sunt adaosurile editurii şi librarilor. Ar fi interesat de aflat.
Spre exemplu EOS face reducere de 5% către elevi-studenţi-bătrâni, şi mă gândesc deci că pe-acolo e şi profitul lor.
Pai ca sa pot scrie asa ceva adaptat la ro ar trebui sa chiar lucrez in zona, ceea ce slabe sperante, sincer sa fiu.
In us la nivelul anilor 2006 era cam 55-65% al distribuitorului (borders, b&n etc), cam 8-10% costurile tipografiei, un 2-5% transport, un 10-20% al editurii si-un 5-15% al autorului, din care agentul mai lua un 5-10% adica aproximativ jumatate pina la 90% in termeni relativi.
Asta la beletristica, la nonfiction putin diferit, dar in mare cam tot pe-acolo, intre un cent si zece per volum vindut revine autorului, care se scade din avansul nerambursabil de 2-3-5-10-20 de mii de dolari platit la acceptare de catre editura. Cel mai adesea in jur de 5.
My solution : More advertising, less intellectual talk :)
De`asta nu cumpar eu carti. :D
imi amintesc ca am vrut si inca vreau ultima carte a lui Dan Brown, doar ca le-am citit pe celelalte si sa vad cum se termina..si inca, la deja aproape cred 1 an de la aparitie, e la fel de scumpa si nici de-al naibii nu dau pe o carte care o citesc intr-o saptamana, ca e usoara, 60 lei! raman la colectiile de la ziare..
La pretul ala iti iei Shakespeare.
[…] ne-a explicat de ce românii nu cumpără cărţi şi de ce editorii de carte nu se pricep la vânzări. Idee cu care sunt complet de acord. Şi a […]
Cu putina bunavointa si putina atentie, mai prinzi carti la oferta pe la diverse edituri. Nu toate tilurile din promotii si merita sa te uiti peste ele, dar cu siguranta se gasesc 2-3 carti pe gustul fiecaruia.