Dacă tot a fost weekend, să ne relaxăm puţin, poate-l prelungim. În loc să scriem despre subiecte noi, interesante şi complexe, lucru care ne-ar mânca timp şi ne-ar cere concentrare – haideţi să privim asupra unor subiecte vechi. Proprii. Doar că .. în altă limbă.
Umblă zvonul prin târg cum că românii ştiu bine engleză, mult mai bine decât bulgarii sau ungurii, de sârbi să nici nu amintim. Facem engleză din şcoală, privim la filme în engleză (fără subtitrare, uneori), vorbim direct în engleză sometimes. În special cei care scriu bloguri se pot considera cât de cât educaţi, nu-i ca şi cum l-am pune pe Nae de la cazane să scrie în limba lui Shakespeare.
Regulile sunt simple: fie scrieţi o însemnare nouă, fie traduceţi una proprie mai veche. Condiţia este ca produsul să aibă peste 450 de cuvinte, şi dacă cineva vă critică produsul final încercaţi să acceptaţi critica. Contribuţia mea este mai jos:
Somewhere, faraway
7:55.
Had slept 3 hours minus a quarter, and still felt like I could use a little more. I managed to leave the bed unheartedly, wash face, glance one more time to the calculus formulae, group leaves for the exam. The road was sorta slicky, with light snowing, wind breezing through our coats.
At 7:55, before the amphitheater. Hordes of freshmen, distinctive by their patience, waiting for their bell to toll. God, I feel old now…
Teacher arrives on time, we receive our exam subjects. I stare blankly at the paper, and the formulae almost stare back at me. Oh snap, it wasn’t enough .. damn those Fouriers and Taylors and whoever else ever invented a theorem. I still give it a long shot, fight those integrals, fuming while last night’s theory seems to slip between my fingers – that’s it, see you again in the spring, promise I’ll learn more, I’ll be better, I’ll know everything … come on, who am I kidding? I never learn everything.
Still, it wouldn’t be good sport to give up so quickly; I simply push my papers away a bit and I stare out the window.
It’s past 8 o’clock by no-idea-what-minutes. It keeps on snowing, big puffy gentle flakes, it snows in a straigh line as if drawn by Euclidius’ hand itself, a calm and hypnotic snowstorm – I hear the muffled laughter from those freshmen, and here I am again, feeling like a fresh guy myself fearing those long, quiet university corridors. Vague memories of my own beginnings come back, I am again at the Programming lecture, sitting quietly in the dark while the teacher projects some pointer drawings; comes back the hard, sloppy smell of 90 people attending a Logic lecture during the winter; that smell of coffee, nectar for sleepy students, images of notebooks filled with theory and formulae which we all kept writing down diligently; come back the alluring secondary year’s labs, the seldom meetings of the MSP group, my crossing with the Java teacher, faintly I remember coupling network cables, the laid-back torpor of those summer afternoons spent in the library, reading magazines and computer history, the tension of those Software Engineering classes .. fast forward this semester, a few more weeks until endgame, kaput, game over, finish line, mark the ending of a stage.
So soon!
The background droning fades off, those bright neon lights of the A02 amphitheater, pencil in my hand .. I abruptly realize my whereabouts, just gloriously scored yet another failed exam, spring session’s gonna be interesting, followed by a mere 4 months for the Bachelor’s Degree preparation, after which I won’t have someone to tell me my direction anymore. Like it matters ..the glorious paradox of being free to get a job, get a wife, get a hobby and get in line. You’re free to get in line. Pick your position, it’s free for all, pick your queue, your Facebook friends define you, don’t forget to take pictures if you travel (you need proof you were there), are you having kids yet, what are your New Year’s Eve plans?
It’s funny how life seems a broken road, childhood spent innocently playing, adolescence frittered away bracing for adulthood, life spent getting into a position and wearing yourself away while holding up, old man’s sole purpose to draw the line, conclude to the nothingness and slowly regress back to the sunny shores of unknowing childlikeness …
10 o’clock.
Getting out of the exam room. Ball-freezing cold outside faculty. Be dreammy some other time, dude. Let’s go find warmth, shall we? After all,
I’m still a-young, milady :)
~~~~~~
(nota personală: a ieşit oribil; habar n-am cum să traduc referinţele către Pittiş, sincer, plus că a expirat şi linku’ păcii către YouTube)
Mai merge exercit :) Pe la mijloc parca iti mai intri in mana si apoi iti scapa din nou. Poate unde n-am nici un fel de nostalgii de facultate n-am avut rabdare sa citesc chiar tot la rand. Cateva observatii rapide in ordine aleatoare: “getting out OF the exam room”, “wash MY face” -asta e, englejii il pun acolo, “look one more time” (nu “one for time”) – si in fapt mai degraba as fi zis “glance once more to” sau “have one more look at”.
Ok, “one for time” nu înţeleg cum mi-a ieşit, “more” e clar necesar. Am folosit “wash face” pentru că şi-n original e o contracţie, n-am ştiut cum s-o reflect aici, modificat chestia cu exam room. La aia cu glance vs look am făcut ca un pakistanez, luat cea mai simplă formă care mi-a venit în minte.
Thanks! :)
ori pui “I have slept” ori pui numa “slept”.
The Teacher, ca e profesorul nu profesor.
Si ce-i cu limbajul cu “sorta” “kinda” chestii, scrie in PLM in engleza nu din filme, santeleaga tata lumea.
Adica nu suna a engleza nativa, se vede ca e gandit in alta limba.
Iaka :
E ciudat cum viaţa pare doar un drum frânt, cum copilăria o pierzi inocent şi jucându-te, cum adolescenţa e doar teren de tatonare pentru cele ce urmează, cum adultul tânăr se iroseşte să-şi facă poziţie pentru ca adult cu drepturi depline să simtă cum respiraţia i se îngreunează şi cum cursa devine tot mai uzantă, bătrânul rămânând doar să tragă ultimele concluzii ale Marii Iroseli, regresând spre senilitatea şi dulcea legănare a copilăriei …
Funny how this life seems to be nothing more than a broken road: how you innocently loose your childhood playing, how adolescence is just a training ground for what is to follow, how the young adult tries to position himself only to find himself as an adult that his breath is shorter and that the race becomes increasingly strenuous, the elder remaining with concluding the final meanings of the Great Waste, relapse towards senility and the sweet childhood cradle.
Zic si eu…
mai tre niste virgule, da nici in ala original nus
Oy, sfinte căcat, cum am nimerit fix la mine să vină ăştia care chiar ştiu a traduce .. mai Popescu să producă 4-5 corecturi şi pot să închid prăvălia :))
Then again mă bucur că, uite, oameni care nu comentează la Zoso vin pe-aici. Thank you, ppl.
Parerea mea? Nu merge in engleza. Plm, am citit fight club in original…frate, nici un roman – neamt – chinez – pigmeu nu poate scrie asa ceva in engleza. Punct. De aia e limba materna. Ca o simti. Hardcore. In sange – urina – iubire.
Acu’, nah, am inteles articolul fara probleme, dar parca l-am inteles…in romana.
Dadice s-o-nchizi, las-o daschisa, zic.
cerbulvechi:
Io-s de acord, dar dacă tot mi-a trăznit ideea am zis şi să încerc. Până la urmă nici Hamlet nu poţi traduce în română şi să-i păstrezi complet savoarea. (şi nu că m-aş compara cu nea’ William, numa’ zic)
Mircea Popescu:
Metaforic vorbind.
Mi-o placut. Am citit intai in engleza si nu m-o zgariat aproape deloc la ureche.. Intr-adevar insa dupa ce am citit si textul in romana distinctia e foarte clara.. si nu ca ar fi mai bun ori mai rau ci doar altfel.
Provocarea acceptata ;)
Hehehe… am avut odata o serie de 5 articole in engleza, despre un concediu, special scrise asa ca sa inteleaga noile mele cunostiinte, insa citind acum din ele… cred ca suna foarte stangaci pentru un nativ, desi gramatical sunt in 95% cazuri corecte. Cred. Sper :))
ma gandeam sa ma risc sa incerc si eu, dar dupa ce am citit reactia lui cipslim….I GIVE UP!
[…] dAImon faceti si voi […]
da mey, bagati acuma vina in curu lu cipslim.
[…] dAImon launched the challenge a while ago: translate an older blog post to English or write a brand new […]