Tocmai ce-am terminat de interacţionat cu Cristian Mîrţ, bloger care-n timpul liber pare a fi din Roman, de meserie elev. Prima dată conţinutul:
Când citesc eu cele 1000 de articole din reader? :))
@CristiMirt press “read all” si citeste de acum incolo
@daimonz da :)) și apoi mă trezesc că mă întreabă lumea “da n-ai citit articolu meu despre asta?” :))
@CristiMirt rahat, de parca esti dator sa citesti tot; te plateste cineva?
@daimonz nu-i vorba de asta, dar dacă eu fac asta acum, de ce nu ar face cineva la fel și să sară peste articolele mele? Nu mi-ar conveni
@CristiMirt de unde stii ca n-o fac deja?
@daimonz mda.. totuși, eu mai am ceva bun simț :)
@CristiMirt bun simţ în ce sens? dacă îţi place ce scriu de ce te codeşti să citeşti? respectiv dacă nu-ţi place … why do it?
@daimonz bun simț față în sensul că respect că acea persoană s-a chinuit (sau nu) să scrie ceva. Știu că nu trebuie neapărat să fac asta …
@CristiMirt da’ îi cunoşti personal pe cei care-i citeşti? sau cum s-a născut respectul? că aşa scriitori şi blogeri sunt MILIOANE în lume..
și-am plecat și eu la somn :) noapte bună!
Ei, dacă omul n-a mai vrut să continue discuţia asta e, continui eu aici. Ba chiar e mai bine aşa, blogul fiind un mediu propice pentru lungimea argumentelor ce se cer aduse în discuţie. Apropo, trebuie să explicitez că persoana a doua nu este o adresare strict către Cristian, ci către toţi? Bun, să purcedem.
În primul rând: să facem diferenţa clară între cititori şi comentatori. Tu ca bloger ai interes în a comenta la alţii, îţi laşi linkul. Un cititor obişnuit nu are nici un interes de a comenta la tine, şi de aceea este de ZECI de ori mai valoros – opinia lui este de multe ori sinceră; necizelată, aspră, din topor, poate incompletă, dar sinceră. De altfel a convinge oamenii să comenteze nu-i cel mai uşor lucru, vine cam la mijlocul listei ca greutate (capul fiind convingerea unui vizitator să plătească ceva). Să convingi un simplu internaut să scrie chestii interesante la tine pe blog este, logic, o provocare chiar mai mare decât a-l convinge să doar scrie.
În al doilea rând, blogosfera noastră este cu două ordine de mărime mai mică decât populaţia cu acces la internet. Conform statisticilor aproximativ 7 milioane de români au acces la internet. Chiar dacă sunt umflate cifrele, tot vorbim de milioane întregi de oameni. Pe de altă parte, câte bloguri există? Poate 60.000, dacă sunteţi dispuşi să puneţi standardele foarte jos (incluzând bloguri abandonate, abia-deschise, totul); probabil şi cifrele astea sunt umflate, oricum nu contează. Vorbim despre zeci de mii versus milioane. Realizaţi că “piaţa” blogurilor este una extrem de mică? Pentru fiecare “unic” de pe bloguri pe care-l convertiţi există alţi 80-100 de unici fără blog care aşteaptă.
A încerca să câştigi cititori blogeri este o .. hai să-i zicem aiureală. Piaţa potenţială este pe stradă, în metrou, în birt, la biserică şi la piaţă, oamenii care au la dispoziţie 60 de minute zilnic MAXIM şi pe care trebuie cumva să-i aduci la tine să citească măcar – dacă nu să şi scrie. Acolo e provocarea, nu în a-l aduce la tine pe unul care-i deja în “branşă” şi înţelege orice ai scrie, chiar şi meta-texte (bloging despre bloging).
De asta îmi şi displac profund bisericuţele care se construiesc pe schimb de link sau pe trimisul de pingback (trackback) în cerc: nu produc nici un pic de valoare. Textele scrise doar pentru a putea insera linkuri sunt bune pentru citit de către maşinile de căutare, nu de către oameni. Opiniile lăsate de un bloger la alţii nu poţi fi mereu sigur că-s ale lui; poate era în pană de idei, însă a scris ceva acolo doar pentru a stoarce o bucăţică de atenţie (awareness). Exemplu practic: James Crissilv a intrat în folclor prin comentariile lui … de obicei rezumate la “o zi minunată îţi doresc“. Valoare, frăţică. Un bloger nou poate fi recunoscut fix din acest motiv: lasă comentarii peste tot pe unde apucă, în speranţa că va fi cumva remarcat.
Problema cea mai mare o reprezintă însă chiar calitatea textelor existente. România este, ca orice ţară estică, o distribuţie imbalansată de valori; mai exact avem sute de mii de prostălăi în toate domeniile, câteva mii de oameni competenţi per total şi câteva zeci de, probabil, genii. Distribuţia asta se păstrează şi pe internet, el nemaifiind un mediu restrictiv prin costul de acces sau complexitate. Este deci o necesitate matematică ca în lista de bloguri pe care le citeşte oricine să se regăsească poate 4-5 bune, în rest pleavă. Ştiţi vreun inginer cu blog bun? Un medic? Ştiţi vreun şofer profesionist care scrie interesant? Ce meserii au blogerii pe care-i consideraţi buni? Nu zic haioşi ca Groparu, Makavelis sau Julius, zic BUNI. Nu zic self-titled influencers, mai căutaţi. Nu cred că ştiţi foarte bine ce meserii au blogerii. Dar ce educaţie au ei?
Grupul blogerimii româneşti este momentan o masă amorfă, unde au intrat toţi şi nu prea găseşti uşor vârfuri reale la care să te raportezi. A te teme că nu te citesc blogerii este ca şi cum te-ai teme că nu te bagă în seamă înlocuitorul profesorului de religie. Blogosfera românească nu produce valoare şi oamenii din spatele blogurilor nu pot, în mare parte, să vă aducă valoare; prin producţiile lor nu pot deci să ceară respect. Mai exact, e fix aceeaşi dilemă ca a scriitorilor noi în branşă. Un tânăr poet are poate impresia că ce a puit el sunt versuri excepţionale, geniale şi absolut noi, în timp ce restul cititorilor versaţi dau din mână a lehamite. Un tânăr nu are nici bagajul cultural nici priceperea (craft) de a aborda teme interesante într-un mod proaspăt, indiferent că textul produs este pe hârtie sau pe un blog. Nimeni nu merită respect doar pentru c-a apucat de scris, la fel cum nimeni nu merită respect pentru că s-a apucat de construit scaune. Dacă nu eşti bun la meşteşugul tău … degeaba.
A citi pe cineva doar în speranţa că vei fi citit înapoi este o bătaie de joc faţă de timpul propriu, mai bine plăteşti un student arab venit în România să comenteze în locul tău; oricum vizitatorii veniţi înapoi nu-ţi folosesc – vezi demonstraţia mai sus. În loc să stai 4 ore golind un cititor de feeduri mai bine parcurgi un text al unui scriitor bun (chiar nou, nu neapărat clasic), achiziţionând astfel arme noi în bătălia pentru a fi interesant. Chiar citind Dilema Veche din scoarţă în scoarţă s-ar putea dovedi o investiţie mai bună. Puteţi deveni mai “cărnos” în idei şi privind la un documentar despre Insulele Canare sau ascultând un basm recitat.
Pentru că, aşa cum am mai spus-o deja, e o bătălie crâncenă să-l atragi pe cititorul fără blog. Ziarele de scandal au sculele necesare şi au oameni suficienţi cât să acapareze segmentul de scandal/bârfe/mondenităţi; nu este loc de noi ca blogeri acolo, nu te poţi bate cu Click şi ProTV să aduci la tine piţipoancele şi maneliştii. Nouă ne rămâne să apucăm strâns de capătul inteligenţei şi să inventăm modalităţi de a fi interesanţi pentru oamenii de peste tot, din fundul Gorjului până în cartierele Bucureştiului. Nu prin coborârea standardelor, ci prin urcarea lor. Putem?
Cine poate converti “unicii” de pe stradă merită şi respect. Creatorul de cultură modernă, care poate “trage” publicul după el şi-l poate ridica puţin. În rest sunt aere şi pupat în cur noi între noi.
Am cateva comentarii…
La inceput vreau sa te felicit pentru modul cum i-ai raspuns. Initial nu stiu sigur de ce am crezut ca schimbul de replici s-a intamplat in mod invers (inverseaza persoanele din citat si vezi ce iese :P ) – probabil pentru ca nu am nici cea mai mica legatura cu twitter…
Cat despre self-titled influencers, cei cunoscuti inseamna ca au influentat totusi o masa considerabila de oameni (ce-i drept, posibil din prostime), ceea ce nu le mai lasa rangul de “self-titled” :D Logic, nu? … Cei cu adevarat self-titled, probabil n-ai auzi de ei decat vag, din moment ce nu are cine sa-ti vorbeasca despre ei :)
Si nu in ultimul rand ori imi explici constructia “Puteţi deveni”, ori combati ce urmeaza: prin astfel de inceput (Puteti), eu trag concluzia ca ori te-ai tinut de cuvantul spus spre inceputul insemnarii (Apropo, trebuie să explicitez că persoana a doua nu este o adresare strict către Cristian, ci către toţi) si avem de-a face cu pers. a II-a, plural, ori nu te-ai tinut de cuvant si vorbesti cu o forma de politete de pers. a II-a, singular. Buuun, acum cercetam DEXu` http://dexonline.ro/definitie/deveni unde vedem urmatoarele forme (dupa timp) la cele doua cazuri ale noastre, respectiv: deveniți, (să) deveniți, deveneați, devenirăți, deveniserăți, deveniseți*, devii, (să) devii, deveneai, deveniși, deveniseși. Daca te uiti cu atentie nu gasesti forma “deveni” printre ele. Cautam atunci printre ele si gasim “deveni” la perfect simplu (heh, olteanule), pers. a III-a singular sau, daca fortam nota, la infinitiv. Eventual, daca as inlocui si as cauta ceva corect si care sa nu zgarie urechea, as putea alege dintre “(Voi) Puteti sa deveniti” sau “(Dumneata) poti sa devii”. Ca un fel de nota sau explicatie, mi se pare mai de bun gust conjunctivul, decat perfectul simplu in cazul de fata. So, which is it? :P
Asta daca masori valoarea in cititori. In general cuantificarea valorii se reduce la bani, caz in care e mai greu sa distingi scriitura de calitate de vanatoarea de cititori.
Anima:
a) thanks
b) long story, şi are legătură cu memoria scurtă a românilor .. dacă vrei esplic pe mess sometimes
c) câta explicaţia, fratele meu .. e viraj involuntar în politeţe acolo
Krossfire:
Mei, e un dat că nu poate toată lumea să facă bani pe internet. Cum îi ierarhizezi pe restul?
„Blogosfera românească nu produce valoare şi oamenii din spatele blogurilor nu pot, în mare parte, să vă aducă valoare.”
e un truism, dar nu-s…înțelepte generalizările; a vorbi de blogosferă e ca și cum am vorbi de „cărți” luate la grămadă, doar pentru că sunt făcute din hârtie (mediul de transmitere a informației). de acord că 99% e balast, dar tot mai rămân vreo 600 de bloguri ce merită citite. cred fiecare dintre noi cunoaștem o duzină în acest sens.
„Un tânăr nu are nici bagajul cultural nici priceperea (craft) de a aborda teme interesante într-un mod proaspăt, indiferent că textul produs este pe hârtie sau pe un blog.”
Un tânăr oarecare de pe stradă, între 18 și 35 de ani? Un tânăr talentat/cultivat șamd? iarăși ajungem la problema cu băgatul în aceeași oală. de ce crezi asta? au fost destui scriitori care au debutat tineri. alții au debutat mai târziu. alții deloc. e vorba de talent, nu (doar) de cultură (generală sau specializată).
imho.
a)
Meştere, când eu spun şi tu citezi “în mare parte”, unde-i generalizarea? Ştiam că trebuie să fie presupusă o completitudine pentru a fi generalizare, e.g. “toate femeile-s curve”. Toate, nu multe sau majoritatea.
Uite, dacă avem 4-5 jucători de fotbal români buni şi restul sunt praştie, e greşit să spui că “fotbalul românesc e la pământ”? Vai, am generalizat! Cu jucătorii români nu poţi asambla nici un prim 11 la naţională, darmite să ai şi rezerve. Doare? La fel şi la bloguri. Discuţia este despre forţa grupului, nu a vârfurilor luate individual. Ori stabilim nişte criterii clare pentru bloguri, şi atunci numărăm în loc de 60.000 poate 15.000, ori accepţi că avem o broblem.
b)
La 35 nu mai eşti tânăr. Pune plaja aia între 16 şi 25, pe la 15 ani apar primele puseuri literare (când apar) şi pe la 24-25 se încheie ciclul de educaţie al multura (master).
Sigur, un tânăr poate fi cultivat, în sensul că a achiziţionat un număr relativ strâns de teme pe care poate discuta serios şi informat într-un cerc restrâns. Însă ce lipseşte este înţelegerea globală asupra temelor principale, înţelegerea asupra istoriei şi filosofiei, înţelegerea asupra istoriei culturale a lumii.
Dintotdeauna tinereţea compensează lipsa cunoştinţelor prin energie/determinare. Însă în anumite domenii acest lucru pur şi simplu nu ajunge. Literatura este unul din ele.
ok, sunt de acord, blogosfera nu (prea) produce valoare, cu excepțiile de rigoare. afirmație valabilă în aproape orice alt domeniu. există și o „lege” (empirică) pentru asta (20/80).
în schimb nu sunt de acord cu afirmația legată de tineri….dar e o discuție lungă aici, și nu cred că rubrica de comentarii e chiar cel mai potrivit loc (cert e că există numeroase contraxemple, câteva cunoscute de mine personal)
pai daca-i prea lung scrie articol
dar asta cu bias pe exemple personale .. nu prea face parte din regulile dezbaterilor; ia in calcul tutele care termina liceul si nu stiu inca sa scrie bine, si vezi cat iti trag in jos statistica
probabil voi scrie, când va fi cazul. cu toții ne bazăm pe exemple personale – mai mult sau mai puțin bune – când vorbim de oameni ca mulțime, că altfel nu cred că ai citit 60 000 de bloguri sau că ai vorbit cu toți absolvenții de liceu :)
daimon: Ziceam de ”valoare” in general. Pana la urma, se reduce la bani. Nu neaparat la a-ti cumpara BMW din blog sau scriitura, ci la ”cat ar fi dispus X sa dea pentru produsul tau cultura”. Asta nu inteleg poetii, scriitorii obscuri si alte specii ”damnate”.
Camil:
Mă bazez pe următoarea observaţie – e drept, empirică: orice listă, clasament, agregare de bloguri ai face tot raportul Pareto se păstrează (de fapt îmi pare mai aproape de o curbă Zipf, dar fie).
Ia topul Trafic.ro pe bloguri şi vezi câte poţi vizita şi ţi se par acceptabile. Eu m-am lăsat păgubaş după pagina 3, cred. Ia topul Zelist, ia topul ZtB (ziarul ToateBlogurile), ia topul Cică.ro, ia ce vrei tu şi vei constata că bazinul blogurilor bune este mic. Vei găsi din când în când articole excepţionale pe pagini altfel mediocre, dar statistic vorbind .. e lehamite.
Nu, nu am vorbit cu toţi absolvenţii de liceu, nici nu am nevoie. Testele Pisa ce spun? A, că liceenilor noştri le lipsesc logica şi posibilitatea de a interpreta (înţelege critic) un text. Păi cu bazinul ăsta de selecţie .. tu cam la ce te aştepţi?
Krossfire:
Dacă prin “produsul tău de cultură” înţelegi bloguri, e cam greu să avem o măsurătoare – pentru că un singur blog românesc cere taxă pe conţinut.
În plus de asta, nu putem măsura în bani din simplul motiv că în lume se produce o cantitate de text mult peste posibilităţile de digestie ale cititorilor. Vezi o piaţă românească pe care să existe 20 de producători de blog care să câştige din ce scriu? Când există alte mii de bloguri care oferă ce scriu pe gratis? Mai avem de muncit până să atingem nivelul ăla.
[…] dAImon feel free sa imi corectezi postarea, stiu ca iti face placere […]
E cazul să zic și eu ceva pe aici, nu? Am vrut să las un comentariu încă de la început, dar am vrut să văd întâi reacțiile.
În primul rând, îmi pare rău că am ieșit de pe Twitter în acea seară. Chiar n-am mai putut sta. Sper că nu ai înțeles greșit :)
Să răspund la ultima ta întrebare: da, pe majoritatea îi cunosc. De aceea încerc să le citesc fiecare articol. Și pe lângă respectul pe care îl am față de autori, indiferent dacă îl merită sau nu (pe mine nu mă deranjează în nici un fel dacă respect pe cineva care nu merită.. nu pierd nimic..poate chiar câștig respectul acelei persoane). Deci, pe lângă respectul față de ei, vreau să citesc articolele pentru că e posibil ca cineva să scrie ceva ce pentru mine e foarte important. Poate cineva s-a gândit să scrie despre o problemă pe care a avut-o și a rezolvat-o, iar eu am acum aceeași problemă.
Cam așa îmi justific eu dorința (nu știu cum să-i spun altfel) de a citi toate articolele din reader. Acum bineînțeles, sunt și articole care le marchez ca “read” imediat după ce am citit titlul, pentru că știu că scrie despre un subiect pe care nu mă interesează deloc (gen politică).