A fost odată un scaun care părea că se uită ciudat la mine. Mi-a plăcut, a ieşit asta:
Poza este făcută în faţa Colegiului Tehnic din Timişoara, prin 2009, în timpul unor renovări.
Scrisori către mine însumi
A fost odată un scaun care părea că se uită ciudat la mine. Mi-a plăcut, a ieşit asta:
Poza este făcută în faţa Colegiului Tehnic din Timişoara, prin 2009, în timpul unor renovări.
Umbra o iesit cum nu se poate mai bine.
Pai daca tu te uitai ciudat la el…
un scaun silvarom, probabil expediat de mine.
Batran si asimetric, oarecum demodat, oare cate povesti ascunde el? E doar un scaun din multele scaune? E.
Iata si corespondentului lui, mai putin tehnic, descoperit prin curtea de la tara abandonat, dar inca nesortit focului (“poate il repara taica-tu” a zis mama)
http://www.meetsun.ro/chestii-diverse/clipele-de-dupa/
De ce nu l-ai luat acasa sa il repari? Puteai sa il transformi intro masa.
Diana:
Io-n general mă uit ciudat la lume. Ea, de obicei, se uită placidă drept la mine.
MeetThesun:
La poveşti mă gândeam şi eu. S-ar putea scrie o nuvelă pe tema asta, amintirile unui scaun de şcoală.
Dacă nu s-a şi scris deja.
Paul Gabo:
Haida-de. Dup-aia mă pun să strâng PETuri să le vând la kilogram?