Amintiri despre limbi (străine)

Eu teoretic am învăţat engleză timp de 12 ani de şcoală. Teoretic.

În practică primii 8 ani au fost futuţi degeaba. Poate pentru că şcoala suge puli de negru nespălat, poate pentru că educatorii sug puli de negru nespălat, nu vreau să discriminez. Cert este că modelul în care ai parte de o oră (un curs) sau două de limbi per săptămână este complet ineficient. Scurtă explicaţie: nu ai timp să introduci concepte suficient de adânc şi nu are timp fiecare elev să le exerseze. Problema se rezolvă teoretic prin teme de casă şi prin întrebări în afara clasei, da’ cred că ştim cutoţii care-s şansele ca asta să funcţioneze. În practică turma toceşte ce-i de tocit cât pentru a trece mai departe prin materie, toată lumea zâmbeşte mulţumită şi asta-i tot. Nimic de substanţă, doar ai dat din pedale puţin.

Mnoa, la intrarea la liceu am avut surpriza excesiv de neplăcută să constat că nu ştiu suficientă engleză cât să discut cu profesorii pe teme uzuale (gen de ce nu ţi-ai făcut tema, de ce nu porţi uniforma, ce ai vrut să spui în idioţenia asta de compunere?). Am încheiat primul semestru din clasa a IXa cu media glorioasă de 4 la engleză; asta venind după alţi 8 ani cu medii mari de 9 şi 10 … mnoa, vă închipuiţi cam ce duş rece mi-a tras. Asta a fost media la materia “principală” de engleză – unde bibileam gramatică şi compuneri şi în general trebuia să obţinem un produs finit acceptabil. Mai aveam o materie, nu-i reţin numele – aici în principal disecam texte, construiam vocabular, exersam traduceri, uneori mai ţineam câte un mini-speech; nici la aia n-am obţinut mai mult de 5-6 în prima fază. Să nu mai menţionez că aveam şi Istoria Marii Britanii predată de un englezoaică get-beget – şi din ce povestea ea cu viteză înţelegeam cam 30%, noroc că scria totul pe tablă pentru noi. Nici în semestrul II nu mi-o fost mai bine la engleză, cred că am luat media 6 din simplă bunătate, ca să nu trebuiască să mă suporte profesoara şi în corigenţă.

Ceva s-o schimbat în vacanţa de vară, şi asta din greşeală. Anume am observat că aveam în bibliotecă A Concise English Grammar de George Gruia (ed. Grupus, 1998). Am început s-o răsfoiesc la plesneală – când m-o izbit înţelegerea: ăştia au reguli în limba lor tâmpită! Mie în generală îmi plăcuse gramatica limbii române, ştiam să analizez fără probleme sintaxa frazei şi alte delicatese de-astea. Şi văd brusc la cuprinsul cărţii că uite, e clasificată şi pe morfologie şi pe sintaxă; la morfologie are despre pluralul substantivelor simple şi compuse, depre cazurile substantivelor, declinare, formare, acordul adjectivului, comparaţia lui, timpurile verbale, tipul şi declinarea pronumelor, adverbe – tot tacâmul pe scurt; sintaxa conţine şi ea explicaţii despre complemente, subiect, predicat, tipuri de propoziţii în frază, din nou o halcă enormă de informaţie LOGICĂ.

Nu pot spune c-am tocit peste vară cartea aia, sau că măcar am reţinut multe din ea. Da’ am început să fac legăturile, să refac chestiile ce le ştiam deja, să recunosc modele, să ştiu cam ce funcţie are un cuvânt în funcţie de locul lui în propoziţie … lucruri intuitive şi care ajută enorm pe cineva care practic vorbind e la începuturi. De toate chestiile astea mi-a amintit Sam cu un articol în care spune ceva similar:

Yes, I know if you grew up speaking English, it seems bizarre and not fun at all and tedious and boring to understand all the technical terms and what they refer to, but in the long run it will definitely help you understand and learn other languages. After all, most people are surprised that there is a subjunctive tense in English, and knowing what that is will help you assimilate its usage in other languages

Mda. E vechiul sfat dat celor ce au probleme tehnice, şi anume Read The Fucking Manual. Limbile naturale au şi ele regulile lor proprii de formare şi de alcătuire, prin urmare cel mai bun sfat pentru cel care vrea să înveţe să vorbească este să înveţe cum funcţionează limba respectivă. Pe scurt, RTFM. Sigur, aici intră mai multe discuţii, spre exemplu acelea despre cantitatea de informaţie apăsată la un moment dat, cele mai bune tehnici pentru a acumula vocabular şi-aşa-mai-departe – dar fără a eluda principiul de bază, acela că trebuie să RTFM. În cazul limbilor manualul acela se numeşte “gramatica limbii”.

Ce s-o schimbat între generală şi liceu? Cantitatea de informaţie dar mai ales modul de administrare. Pentru a învăţa o limbă ai nevoie de practică, şi anume multă practică. În liceu aveam aproximativ 6 ore în care vorbeam complet în engleză, plus temele rezolvate în limba aia (şi profesori care chiar apăsau pe teme), plus discuţiile între noi care uneori se desfăşurau tot în engleză. În clasa a XIa am dat în loc de teză o simulare de CAE, spre exemplu. Când s-a apăsat pedala de acceleraţie de la 2 la 6 ore n-am avut altă opţiune decât să învăţ fundamentele – alternativele fiind desigur proaste, anume să mă târăsc prin orele respective chinuindu-mă să pretind că nu înţeleg regulile pe care nu le ştiu. Aşa că am făcut astfel încât să le ştiu.

Dacă o să mă apuc vreodată de o altă limbă ştiu exact modelul pe care o să-l urmez: intens, pentru că altfel iese o lăbăreală tristă. Clasa noastră de real a fost comasată cu cea de uman şi apoi despărţită în funcţie de a doua limbă, astfel reieşind grupe de 30 de elevi. La finele liceului cam 8 ştiau franceză acceptabil, tot cam atâţia ştiau germană. De ce n-am învăţat în 12 ani franceză? Şi acolo s-a predat gramatică, desigur – dar pe modelul cretin de 2 ore-pe-săptămână. În timpul respectiv nu ai timp de mare lucru, şi să plasezi convenabil sarcina pe umerii elevului – anume de a compensa prin muncă individuală şi exerciţiu acasă este un lucru cretin prin inutilitatea lui. Dacă ar fi condiţiile de acum 30 de ani şi o temă kilometrică era musai de făcut (pentru că altfel erai bătut cu cureaua) atunci poate ar fi funcţionat modelul. Acum din păcate este responsabilitatea şcolii să execute toate operaţiunile de coerciţie. Şi cum românului îi este mai uşor să umfle notele şi să trişeze statistica … mno.

Apropo, ca să nu fie totul o supă de amintiri, am şi un mesaj pentru Ministerul Educaţiei: scoateţi dracului chestia asta cu două limbi preda în paralel cu ţârâita. E inutilă.

Mersi.