Tocmai am ieşit dintr-o dispută oarecum încinsă despre “cum se face o recomandare de muzică pe blog”. Discuţia a pornit de la însemnarea unei blogeriţe care-şi spune Mitza_003 şi s-a desfăşurat pe Fain.
Problema mea cu însemnarea numită dinsus este că nu face decât să numească câteva piese de pe albume Cafe del Mar, fără link, descriindu-le doar ca fiind “muzică superbă pentru relaxarea minţii”, o descriere cât se poate de subiectivă. Pe scurt, problema mea:
de ce as asculta ceva in urma recomandarilor unui strain pe internet?
S-au încercat diverse răspunsuri, toate valide dar în alte contexte.
Spre exemplu poţi urma recomandările unui străin pentru că aşa ai chef; drept îi. Singura problemă atunci este că şi Youtube oferă recomandări, ba chiar el le oferă bazându-se pe istoricul tău de vizionări. Last.fm face la fel, e chiar specializat pe aşa ceva. Mai sunt multe alte saituri care oferă recomandări – în condiţiile astea un roboţel bine scris poate face şi el bloging la fel de bine.
Sigur, poţi urma recomandările străinului pentru că sunt făcute bine şi te tentează. Avem un mare broblem atunci – recomandările trebuie elaborate şi gândite şi bibilite şi verificate şi e bine să aibă referinţe şi linkuri şi tot tacâmul. Or asta durează şi reclamă o cultură muzicală pentru a putea realiza, iar blogeriţa în discuţie cu descrierea ei de 5 cuvinte sigur n-a îndeplinit cerinţele dinsus. La rigoare se poate da contraexemplu serios recenzia făcută de Krossfire albumului At the Edge of Time de la Blind Guardian.
Al treilea posibil răspuns la întrebarea de început este un simplu pentru că vrei să-ţi extinzi cultura muzicală. Mbine, cine doreşte să îşi extindă cultura în adevăratul sens la cuvântului face studiu teoretic serios prima dată, apoi studiază in extenso şi în adâncime materialul aflat la dispoziţie – nu stă nimeni cu gura căscată să vadă ce recomandări aleatorii face Alinel Blogărel astăzi.
~~
Pe scurt, a face recomandări fără a face recenzie este la fel de inteligent ca a introduce videoclipuri în însemnare cu îndemnul “VIZIONAŢI, N-O SĂ VĂ PARĂ RĂU”. Uneori merge, uneori are omul chef de ceva nou, da’ ca tactică pe termen lung mie-mi pare pierzătoare. E ca încercarea futilă de a te zbate să-i dai întâmplător unui om de pe stradă o carte cu speranţa că-i şi place genul, că are timp pentru ea şi că se apucă s-o citească în loc s-o facă uitată pe o bancă din parc.
Căsuţa de comentarii stă deschisă pentru opinii contrare, desigur.
Acolo culmea, m-am abtinut sa intru in detalii pe toate piesele pentru ca nu voiam sa par mai subiectiv decat eram.
Primele recomandari last.fm, cu ani in urma..mergeau ok. Problema e ca in timp au tot aparut editori pareristi care si-au trecut toate visurile umede la capitolul ”associated acts”. Si uite asa ai o trupa monstruoasa ca Led Zeppelin asociata cu vreo trupa de australieni dubiosi de care numai autorul recomandarii stie.
Cat despre recenzii, e intr-adevar imposibil sa le faci daca nu cunosti contextul. ”Acest album este bestial, incercati-l” – poti spune asta si despre Best of Guta Volumul 9
Mo, chestia-i si de klout – o recenzie este oricum subiectiva prin natura ei. Da’ poti sa ai sau nu incredere in cel care o face ca incearca pe cat posibil sa isi ignore gusturile proprii spre beneficiul cititorilor.
De last.fm la rock is de acord ca da sugestii ciudate, da’ cel putin la jazz mi-a placut. Am pornit de la Coltrane si am ajuns la cam toti greii (Mingus, Powell, Adderley, Charlie Parker, Ellington, etc).
Ok, o întrebare care decurge tot din modul meu sucit de a privi lucrurile: de unde până unde concluzia că omul respectiv vrea musai să convingă?
Sigur că e posibil să nu vrea să convingă. La fel cum e posibil să stai pe marginea bordurii dar să nu vrei să traversezi, tu admiri peisajul.
Da’ sincer îmi pare efort izidit să scrii liste de “uite, asta-mi place mie, mi se fâlfâie dacă îţi place şi ţie”. Punctu’ 1 dinsus, oricine poate face bloging cu liste de-astea.
Cred ca depinde de increderea pe care o ai in cel care iti face o anume recoadare.
De exeplu: la Krosfire stim ca e documentat, ca incearca sa nu fie subiectiv si ca spune si partile negative, ma rog ideea e ca in esenta inclinam sa credem ce ne spune unul ca Kross pentru ca il sti serios.
Acum, clar ca nu m-as lua dupa una/unul care mi-ar recomanda ce stiu eu ce trupa doar pentru ca este “cool, crede-ma” .
Cum ar fi sa vin sa iti spun “Queen sunt the best bla bla..” dar aici intervine o treab, faptul ca eu iti laud formatie preferata de mine, nu inseamna neaparat ca vreau sa te “convetesc” poate ca dn pasiune imi place sa scriu despre ei, dar….macarsunt o fformatie c oarecare greutate, nu ce stiu ce latino…
Ca sa poti sugera cuiva ceva trebuuie sa ii cunosti cat de cat gusturiile si accest lucru presupune sa fi un cititor al blogului pe care respecrtivul il are.
Alt exemplu : stim ca lui Arashi ii place Bon Jovi dar stiu asta pentru ca o citesc si la randul meu imi place trupa.
E cam greu sa faci sgestii muzicale fara sa ai un minim de informatii despre persoana careia ii faci sugestia respectiva.
Cartim: Thanks :)
Dar chiar si asa, despre trupele favorite scrii mai mult. Daca nu-i vorba de Lady Gaga, nu poti sa te rezumi la ”this band r00ckz..xoxo” sau ”my favourite band in the world”. Pasionatii de Queen scriu cate doua pagini de ziua lui Mercury :)
Ai tu o pasiune din a ridica bloggingul la grad de arta, de meserie sau de ceva oricum teleologic, care musai sa se adrese unui public tinta bine definit si musai cu un scop anume. Sau cel putin de a afirma ca asta e singurul mod justificat/-bil de a scrie pe un blog, restul sunt pierde-vara care stau pe marginea bordurii, admira peisajul si incurca circulatia in online, rapind lumii timpul pretios.
Imi pare rau ca nu exista si pentru blogging un termen secundar pentru a face diferenta, asa cum ii placea unei cunostinte comune sa o sublineze pe cea dintre “a face poze” si “a face fotografii”. Pentru ciudatii astia care nu vor sa convinga, nu vor sa vanda (o idee sau o imagine sau spatiu publicitar, nu conteaza ce), nu vor sa lamureasca, nu vor sa faca reportaj, nu vor sa prezinte o idee in mod argumentat ca la examen, ca la comisia de credit sau ca la un job interview. Care chiar vor sa posteze ceva pe principiul “asta imi place mie, poate va place si voua iar daca nu, mi se falfaie”. Da, oricine poate face blogging. Inclusiv doar cu liste din alea, daca pe el asa il taie capul.
1.Tranz. A îndemna, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica, a propune. 2. Tranz. A semnala în mod special (pe cineva sau ceva) atenției cuiva; a prezenta în mod elogios, favorabil (pe cineva sau ceva).
E o propunere, nu o incercare de convingere. Pe care o urmezi poate din curiozitate, poate pentru ca cunosti persoana / gusturile. Eu nu am urmat-o, pentru ca da, mi-a fost lene sa caut singura, fara link. Daca venea de la altcineva aprecierea, asa sumara cum e ea, posibil sa o fi urmat. Am citit recenzii foarte bine scrise la carti, care nu m-au convins pentru ca nu credeam ca se potrivesc gusturile persoanei cu ale mele. Am citit altele la fel de bine scrise si am cumparat cartile pentru ca am constatat cu alta ocazie ca ceva pusca.
Same shit here, might just depend on my mood.
De asta-mi place să te zgândăr :D : emiţi chestii formulate mai bine decât le-aş putea formula eu în apărarea propriilor argumente.
Deci da. Blogingul în înţelegerea mea este activitatea de a scrie conştient fiind că ai cititori şi că ei se vor angaja în discuţie cu tine (sau cu textul tău). În atare condiţii rolul tău este să construieşti poduri câte sunt necesare astfel încât un cititor onest şi competent să poată descifra textul şi deriva un plus din el.
Pe exemplul cu muzica, înseamnă să-ţi adaugi părerea proprie la recomandările făcute. Altfel blogosfera rămâne o mare de autişti care scriu cutoţii despre ce le place da’ nu şi discută între ei despre gusturile alea. Bit pointless imho.
Mno vezi, paragraful ăsta: “Blogingul în înţelegerea mea este activitatea…”, cu în înțelegerea mea scris cu bold (mi-e lene să verific dacă funcționează tagurile în comments), ar trebui să îl lipești, dacă nu sub headerul blogului, atunci în introducerea articolului.
Având în vedere că accesul la platforme de blogging nu este restricționat și că oricine poate clămpăni la tastatură, poate adăuga conținut pe un blog, bloggingul nu se reduce la accepțiunea ta a termenului. I’m sorry, dar eu personal refuz să îmi asum vreun ”rol” pe blog – mi-e destul că am o fișă a postului la lucru. Dacă etichetezi modul de postare drept „o strategie pierzătoare pe termen lung”, pornești automat de la premisa că omul are vreun scop sau vreun plan de urmat, că vrea musai să ajungă undeva. Să îmi schimb headerul în „Blog fără scop” :))?
Că tu te aștepți să găsești un anumit tip de conținut și un anumit tip de prezentare când accesezi un blog – nimic împotrivă, e perfect normal. Nu îl găsești, you move on, blogul respectiv nu corespunde criteriilor tale de selecție. De aici și până să îl declari pointless la modul absolut și universal valabil, e cale lungă.
Mei, pina la urma marea obiectie e in contra blogerului. Daca ma apuc io, sau ma rog, sa ma lasam pe mine, daca se apuca Vlad ca macar el se pricepe si scrie “ACETS ALBUM E BESTIAL ASTUCLATIL!!” si link, io mai c-as paria ca-l vei asculta. Fie si numa’ ca sa vezi ce drac o fi fiind acolo de i-a activat omului dislexia. Sau revenind la mine, fie si numa’ ca sa poti baga comentarii cu “hahafraere e najpa” da’ documentate.
Ceea ce inseamna ca obiectia ta se reduce la “cine plm e asta”, care e o obiectie perfect valida in principiu, si da, n-are de ce sa se creada Alinel Blogerel vedeta si sa vina cu imperative aiurea, nu-i rindul lui la asa ceva.
Dar pe de cealalta parte contextul in care ti-ai ridicat obiectia o invalideaza, fain exista tocmai pentru ca sa se produca acolo blogeri noi, sau cu alte cuvinte Alineli Blogereli si alti “cine pula mea ii asta”. Ca atare, chiar daca fondul obiectiei nu se schimba cu nimic, ca-i fond si fondurile-s imutabile, totusi forma ei asa cum ai prezentat-o tu a fost cam lipsita de tact (si asta fu si cauza pentru care s-a razbelit lumea, nu cred eu ca multi is contra fondului obiectiei tale). Puteai formula si tu mai uman, cu alte cuvinte.
Si iata, asta-i tot, mi se pare.
PS. Ie oarecum naspa ca-mi intra virfu’ de la 11-n ochi.
Na, dAImoane, m-ai „zgândărit” și m-a scos Mircea hateriță acu =))
Pregateste-te Arahsi! Ca mintenas scriu si articol in care te infierez cu minie blogotara! Am zis!
[…] Esk si ape in aceasta ordine, daca vi le mai amintiti pe fete) am dat iarasi pentru stravechiul argument al diletantismului : Având în vedere că accesul la platforme de blogging nu este restricționat și că oricine […]
22 de minute plm I’m getting old.
Who am I to stop you? :))
Receptarea muzicii este o chestie legata de mai multi factori. In primul rand conteaza daca dimineata te-ai sculat cu fata la cerceaf, sifonat ca si cum ai fi dormit intr-o punga de 50 de bani legata la gura, sau te-ai trezit cu patura cort. In cazul doi se poate afirma deja ca esti gata de receptie. Dupa antena.
Mai apoi depinde cat de repede iti intra cofeina sau mancarea sub bot, daca ai tigari. In caza in care n-ai, sigur e un complot al manelisitilor alora de asculta Cafe del mar. Bai si in cele din urma pe lista depinde de cine TI-O DA! Muzica. Evident la ora asta MP isi freaca mainile si are un imens zambet sub nari. Aia ie treaba. Daca io acum iti zic dAImoane asculta piesa asta, te rooog, te rooog mult de tot, sigur o sa-mi dai la gioale! Dar daca iti crie sa zicem…ironicblonde sau lilly si suav iti sugreraza ca i nevoie de piesa aia sa simti cum mintea iti ia foc…
huh ce agramat am scris. mi-as muzica…