De universitas et magistris

( articol în continuarea lui De universitas, post scriptum )

Sunt conştient că nu doar în România studenţii dinainte de master nu contează. Pot înţelege de ce un profesor preocupat de chestiuni ştiinţifice înalte este oarecum plictisit să predea unor undergrads (pe sistemul U.S.) – ciclul licenţă. Proaspăt-veniţii sunt de multe ori virgini intelectual, de multe ori n-au scris o linie de cod în viaţa lor, de multe ori nu prea le pasă. Să le predai e un chin. Totuşi fix asta e datoria profesorului, şi fix de asta nu am de gând să le ofer vreo scuză celor ce s-au perindat pe la catedră. Dacă facultatea dorea să-şi filtreze studenţii putea face acest lucru, impunând examen de intrare precum Politehnica; cum n-a impus nimic, presupunem că şi-au asumat să educe pe absolut toată lumea care le-a trecut pragul.

Ambele părţi poartă vină pentru scăderile proprii, şi eu intenţionez să notez scăderile celor ce ne-au predat. Atât. Cine doreşte e liber să noteze şi scăderile studenţilor. Sunt şi ele multe, de la neparticiparea la cursuri până la tentative de copiere la examene, am văzut de toate în aceşti ani. Paleta-i largă, vă rog insistent s-o desenaţi în contrapondere dacă o găsiţi utilă.

Lista este formatată astfel: nume materie – profesor curs – [laborant (seminarist) -] an, semestru.

Algebra – Chiş-Mihai Buiga – an I, sem. I

Voi fi sincer, nu-mi amintesc mai nimic din materia omului. Vag că era cu inele, grupuri comutative, ecuaţii de gradul 3 – chestiuni nu cu mult mai complicate decât la liceu.

N-a explicat niciodată de ce ne-ar folosi algebra ca viitori CS (computer scientist). Pot intui, aplicaţii se găsesc cu duiumul – dar eu vreau explicaţii, nu bâjbâială. Nici o urmă de interacţiune, omul intra în amfiteatru şi începea să turuie. Intra în clasă la seminar şi începea să rezolve exerciţii. Poate era o formă de apărare, în fond mai nici un student nu dorea să participe rezolvând ceva pe cont propriu. Apărare de realitatea amară că studenţilor nu le pasă. Reflex pavlovian.

Cel mai penibil lucru la el erau examenele. De 4 ani încheiaţi dă aceleaşi exerciţii la partea practică, prost să fii să nu copiezi sau să nu toceşti. Lasă studenţii să copieze liber, se pot verifica înregistrările camerelor video din amfiteatru în acest sens, dacă ele mai există. Se pot pasa foi, ciorne, fiţuici, se poate şopti atâta vreme cât gălăgia nu e prea mare. Cred că are cea mai mare rată de promovare din toţi profesorii. Dap, şcoala bănăţeană în plenitudinea ei.

Programming I (C) – Lucian Cucu – Ciprian Pungilă – an I, sem. I

Omul încearcă să predea pe înţeles şi o face chiar bine. Structura cursului uşor de urmărit, explicaţii insistente şi pe înţeles; de asemenea dădea teme după fiecare curs, cine rezolva temele rămânea pentru examen doar cu recapitularea. Desigur, limbajul C nu poate fi înţeles uşor şi complet în 14 cursuri – mai ales dacă “reuşeşti” să ratezi câteva dintre ele. O scădere a celor ce fac programa de învăţământ, nu a profesorului … respectiv o problemă a studentului.

Laboratoarele le-a împărţit cu asistentul Ciprian Pungilă. Pot spune că Ciprian era pe-atunci tânăr, promiţător, capabil, dar ca orice începător nu avea răbdarea să vorbească clar şi pe înţeles astfel încât să-l putem urmări. Nu am înţeles nimic din paşii pe care i-am urmat pentru a compila primul nostru program, de altfel 3/4 din sală nici nu mai atinsesem Linux înainte. “Scrieţi gcc program.o -o program.a” fără să explici ce-i cu parametrii ăia nu se numeşte predare. Practic ne-a aruncat în apă şi ne-a cerut să înotăm. Înţeleg că aşa învaţă orice programator – trial and error, dar nu învaţă cu deadline în faţă (se termină ora!) şi nu prin group-sourcing. Fie, să nu ne legăm de chiţibuşuri.

Examenul teoretic era greu de trişat, fiind dat ca multiple-choice pe calculator, subiecte aleatorii pentru fiecare. Examenul practic permitea căutări pe Google în timp ce profesorul verifica rezolvările altora – dar trebuia măcar să ştii ce să cauţi şi cum să implementezi; din nou multiple subiecte, posibilitatea de a trage un subiect nou contra scăderii unui punct din nota finală.

Una dintre materiile la care am trecut cu greu – în restanţă – şi m-am bucurat când am făcut-o. După examen a remarcat cu vagă obidă că probabil va merge să lucreze “la particular” pentru că studenţilor nu prea le pasă; totuşi e încă la catedră. Cam asta numesc eu chemare.

Calculus – Eva Kaslik – E. Kaslik – an I, sem. I

Voi fi sincer, e una din materiile unde nu m-am prezentat deloc nici în timpul semestrului nici în examene sau restanţe.

Colegii îmi transmit că doamna profesoară predă şi explică foarte bine, încearcă pe cât posibil să creeze interacţiune în clasă. Oferă puncte bonus celor ce rezolvă probleme la tablă, chiar dacă nu se descurcă excelent; spre deosebire de domnul Chiş, care nu insistă deloc nici cu interacţiunea nici cu recompensele.

Examenul este structurat pe capitolele predate şi tipuri de exerciţii, plus teorie. Unele din exerciţiile din clasă se întâmplă se se repete în examen, în general vorbind trece fix cine învaţă. Intransigentă la examene, şi ea şi asistenţii – nu se copiază decât cu mult noroc.

Mie unuia analiza nu mi-a plăcut nici în liceu, iar dacă mi-ar fi spus cineva că va fi materie de facultate probabil mergeam la Litere.

Algorithms – Daniela Zaharie – D. Zaharie – an I, sem. I

Nu pot spune că mi-a plăcut sau displăcut. Seminariile dumneaei au fost oarecum interesante, ridicând probleme cu care mă confruntasem şi la olimpiadele de informatică din liceu – probleme de eficienţă. Cum pot determina cât de repede se efectuează o sortare? Cum pot îmbunătăţi o căutare? Desigur, n-a intrat prea mult în detalii cu noi, şi cum de atunci n-am mai folosit în mod practic materia … s-a pierdut în ceaţa memoriei.

Dar eu unul nu am ce reproşa. E unul din puţinele subiecte pe care l-aş aborda şi ca studiu individual. Nu-mi amintesc exact ce a dat la examen, ceva cu ordinul de complexitate al unor algoritmi în orice caz, şi completa cu puncte de la teme/seminarii.

Basics of informatics – Adrian Crăciun – A. Crăciun – an I, sem. I

Profesorul meu preferat, de departe. Bazele informaticii n-a fost chiar o materie faină, fiind ea despre operaţii logice binare şi logică simbolică. Să zicem doar că pentru nou-veniţii în CS cade greu la stomac. Probabil chestii ca Horn clauses sunt folositoare mai încolo în încercările de a demonstra automat teoreme sau alte chestiuni … dar pentru un începător de anul I lucrurile astea sunt indigeste.

Crăciun explică bine, pornind de la baze şi construind încet pe ele; desigur, trebuie şi studentul să urmărească firul logic pe drum. Destul de dinamic, cere clasei să participe şi să interacţioneze. Temele frecvente asigură celor care le chiar fac o înţelegere bună a subiectului.

Ce este ciudat la domnul Crăciun este că deşi la ore e un tip relativ sobru şi aparent intransigent, la examene trage de studenţi pentru a lua nota de trecere; îmi amintesc că a stat cu fiecare separat să chestioneze dacă nu cumva ştia mai mult, dacă nu cumva merita mai mult. Poate e un fel de psihologie inversă şi doreşte să-i impulsioneze astfel pe studenţi. Poate doar nu vrea să-i vadă prea mult la el la ore, ştiind că cine n-a învăţat de la început rar se mai chinuie apoi s-o facă. În orice caz, la examenele lui nu se copiază – vigilent, plus că ţi-ar fi şi ruşine să încerci.

Formal languages and compilation techniques – Mircea Drăgan – an I, sem. II

Nu prea am ce comenta strict despre metoda de predare. Glumeţ la seminarii, materia indigestă de la curs can’t be helped. Pentru nota minimă la examen are cerinţe practice – arbori de derivare, construire de şiruri poloneze, identificarea unei maşini care poate recunoaşte un anume limbaj ş.a.m.d. Pentru a primi mai mult este nevoie, desigur, să ştii chestiuni teoretice (spre exemplu identificare rangului unei gramatici).

Ce nu mi-a plăcut este că exagera patriotismul local. Să zici în mijlocul examenului că “ungurii vor primi un subiect în plus” sau “oltenii pot pleca din sală în momentul acesta” mi se pare deplasat. Complet deplasat.

Altă chestie tâmpită de la un examen a fost că le-a cerut studenţilor cu nota 4 să doneze bani la Catedrală şi să-i aducă chitanţa. De ce? Păi pentru a-i ierta lui Dumnezeu păcatul de a le creşte lor nota. Nu, nu voia mită, doar o formă misguided de religie. Instituţia catolică a indulgenţelor e invidioasă pe ideile creţe ale omului.

Geometry – Chiş-Mihai Buiga – an I. sem. II

Similar cu cele spuse despre cursul de algebră. Aceeaşi tehnică autistă de a preda, aceeaşi îngăduinţă în timpul examenului, aceleaşi subiecte practice repetate de mulţi ani.

Eu unul am picat în anul I la geometrie pentru că n-am stat în sală. Am predat lucrarea cu cât ştiusem eu să fac şi am luat un meritat 1,7. Restul sălii, desigur, a trecut.

Computer architecture – Adrian Crăciun – an I, sem. II

Din nou stilul meu îndrăgit de a preda. Discuţii despre precizia calculatoarelor numerice. Elemente de istoria maşinilor de calcul. Tipuri de proceasore, ia uite că ce avem noi în PC acasă nu e singura chestie. Simulare manuală a executării unor instrucţiuni în assembly, în ideea că “dacă vă plictisiţi putem începe să discutăm despre cum poate automatiza pasul ăsta”.

Din păcate cerinţele pentru examen le consider prea uşoare, nota maximă cu tot cu prezenţele şi proiectele laterale era spre 15. Evident, vasta majoritate a celor din an au trecut. Poate nişte cerinţe mai stricte ar fi obligat la acumularea unor cunoştinţe folositoare down the road. Poate.

Data Structures – Gabriel Istrate – Alina Drăghici – an I, sem. II

Cursul relativ interesant, în sensul că profesorul chiar a încercat să ne explice câte ceva. Cea mai faină fază erau bucăţile de cod (code snippets), care cuplau explicaţia teoretică cu implementarea conceptului. Explica pe înţeles dacă cereai, încerca să spună la ce ar folosi structurile respective în realitate, datorită lui am înţeles chestia cu coliziunile în hash-maps.

În schimb laboranta lui era de groază, pur şi simplu nu avea habar de nimic fiinţa, şi am trecut ca gâsca prin apă. A recunoscut senină că ea nu ştie C, doar C++ – în condiţiile în care C era cerinţă de examen şi în C erau exemplele de la curs. Pentru a trece la laborator am făcut un “proiect” banal pentru care mi-ar fi ajuns cunoştinţele de liceu.

Bonus, la examenul final Istrate a ieşit din sală şi ne-a lăsat cu Alina la supravegheat. Nota minimă foarte uşor de obţinut, în condiţiile astea. Nu dau vina pe dumnealui, o fi idealist şi o fi crezut că toată lumea se va comporta onest. Cam ca profa noastră de română din liceu, care la teză se ducea în cancelarie să-şi bea cafeaua.

Programming II (C++) – Pop, Ovidiu Aritoni – an I, sem. II

Ăsta e un exemplu clasic de brânză bună în .. prezentare substandard. Cursul era structurat destul de simplu – informaţie, exemplu, informaţie, exemplu – fain de urmărit dacă-ţi dădeai interesul. Dar omul Pop nu făcea nimic pentru a prezenta interesant conţinutul – un robot umanoid din cărţile lui Asimov ar fi citit cu la fel de multă pasiune de pe prezentare. Fizic vorbind nu reuşeam să nu picotesc după aproximativ 40 de minute.

Mai ales că limbajul aduce multe chestii noi pentru virginii în programarea OOP (clase, constructori, moştenire, templates etc), a preda fără chef e echivalentul lui a nu preda. Pot la fel de bine să citesc unul din miile de manuale existente pe internet. O bandă de magnetofon ar preda mai entuziast.

Profesorul de laborator şi-a dat interesul pe cât a putut. Iniţial intenţiona să dea note în fiecare oră, să ţină evidenţe stricte şi să se mişte repede cu materia. În final ne-a pierdut pe drum pe măsură ce s-au complicat noţiunile. Am avut de construit un proiect care să acopere câte un aspect out-of-the-way – spre exemplu eu am avut de făcut un program care să se adapteze convenţiilor regionale (afişarea datelor, numerelor etc). Majoritatea proiectelor au fost lipite cu gumă din informaţii luate de pe net, da’ asta e altă căciulă.

Examenul de final a fost criminal pentru cei care n-au înţeles conceptele, cam trebuia să fi parcurs cursurile de două ori. Eu unul am luat 6 deşi nu ştiam materia în sensul de a mă simţi confortabil; da’ aveam în minte noţiunile. Ca bonus am “ajutat” în restanţă şi un coleg să treacă – şi nota lui a fost singurul 5 dintr-un grup de vreo 10 oameni. Asta fără să ştiu C++ peste genunchiul broaştei.

Printre alte ciudăţenii mi-au ajuns la urechi şi vorbe cum că într-o prezentare de restanţă a acordat notă de trecere tuturor celor care ştiuseră să scrie o clasă şi o metodă constructor pentru ea, cam 10 linii de cod. Moment în care unii dintre cei prezenţi au avut nevoie să copieze. Teacher rests his case.

Advanced Data Structures – Gabriel Istrate – an II, sem. I

Opţional. N-am fost la el, însă colegii care au fost au obţinut printre cele mai uşoare note: fără prezenţe la curs sau lab, au fost lăsaţi să copieze. Cred că n-au fost note sub 8.

Logical programming – Adrian Crăciun

Aici se împute treaba. Am ieşit din zona programării procedurale şi am intrat în zona logicii şi a programării declarative, mult mai aproape de bazele de date spre exemplu. Introduci fapte, ceri concluzii care să poată fi derivate logic din fapte, e problema computerului cum obţine rezultatele. Adrian şi-a făcut şi aici datoria cu abnegaţie, deşi era clar că noi nu prea ne omorâm după logica automatizată şi Prolog. Poate pentru că e nevoie să foloseşti o altfel de logică decât imperativă, trebuie părăsită complet paradigma veche a proceduralităţii IF-FOR-WHILE. Cine are chef să i se arunce la coş cunoştinţele acumulate cu atâta trudă?

În restanţă, la fel ca în sesiune, ne-a pus să rezolvăm o problemă aleasă aleatoriu dintr-un set. Nu învăţasem prea mult, am avut însă norocul să găsesc pe internet o modalitate relativ ok de rezolvare. O notă de 7 pe care o consider prea mare pentru ce mi-a rămas în minte. Mai mult un bonus de încurajare “de acum încolo ştii unde să cauţi“.

Operating Systems I – Florin Fortiş

Cursul absolut plictisitor, se mişca prea încet şi liniar, după direcţia cărţii cu titlu omonim a omului. Nu zic, ar fi putut fi interesant, dar până a ajuns la problemele de scheduling eu unul îmi pierdusem interesul. Am citit cartea în compensaţie, totuşi; digerabilă.

Laboratorul măcar cerea să gândeşti, să foloseşti nişte comenzi Linux, să reţii parametri, chestii de bază. Pentru asta îl respect, încerca să ne educe să fim independenţi sub Linux, pe noi nişte copii educaţi în lumea vizuală şi predefinită a Windowsului. Insista să rezolvăm problemele singuri, “scrie în manual”, “citeşte helpul” – that’s the spirit. Nu pot spune că m-am stresat să învăţ prea multe, da’ mi-au prins bine anii de scris fişiere batch sub MS-Dos din trecut. Ştiam ce-s ăia parametri mutual exclusivi, ce-s placeholders, un minim regex etc.

Examenul scris a fost dat open-book, pe ideea că oricum dacă n-ai învăţat nu ştii unde să cauţi. Eu n-am învăţat, dar trecusem fugitiv prin carte şi .. m-am descurcat. Laboratorul, similar, a permis folosirea internetului aşa că m-am folosit de resursele existente. Bucată de prăjitură.

Graph theory – Stelian Mihalaş

Matematici. N-am ce obiecta, omul încearcă să explice pe înţeles. Da’ cum eu mai bine mă lăsam ars cu fierul roşu decât să văd matematică .. am fost la fix un singur curs.

Laboratorul n-a avut nici o legătură cu materia. Ar fi trebuit să fie ceva nou şi interesant, dar n-a ieşit mare lucru. Unii au (avut de) scris un bootloader pe 64 de biţi fiindcă le-a plăcut cerinţa. Alţii, grup de 4 oameni, au prezentat cum se poate folosi şi modifica cms-ul Joomla. Vedeţi o diferenţă gigantică?

N-am idee de ce la final am primit notă de trecere aici. Chiar n-am.

Databases – Ciprian Jichici

Omul Jichici e un personaj să zicem interesant. Consilier local, MVP Microsoft, profesor .. asta înseamnă să fii multifuncţional. Problema evidentă şi imediată a fost că n-a venit decât la cam jumătate din cursuri. A predat poate cel mai liber, cu exemple, cu anecdote, cu explicaţii, tot tacâmul. Nu s-a strofocat prea tare, ideea lui fiind că “oricum nu vă angajează nimeni ca database designeri după cursul meu“. Da’ măcar formele normale le-a atins, ne-a atras atenţia să gândim mereu la scară (de la un milion de queries pe zi devine interesant), a avertizat că oricum consumatorii nu înţeleg detaliile tehnice ale jobului.

Laboratoarele le-a fuşărit. În timp ce colegii de la secţia română executau SELECTuri de le ieşea pe nas, noi frecam menta. Good opportunity wasted. Din nou pe principiul că ce ne trebuie avem la dispoziţie pe net, de ce s-ar chinui el?

Examenul a conţinut întrebări generale, destul de uşor de luat. Proba practică a însemnat să căutăm informaţii corelând maxim 3 tabele (join). Nu mă încălzeşte că am luat 9 la el.

Programming III – Horia Popa

Omul nu ştie să predea, punct. În primul rând nu ştie a vorbi unei săli de dimensiuni mici, mormăindu-şi cuvintele, apărând la ore cu ochii cârpiţi de somn şi alte ipostaze “drăguţe”. Cum rezoluţia proiectoarelor din sălile noastre este XVGA (1280*1024), lucrul ăsta le face să nu afişeze texte de dimensiuni mici prea lizibil. În special bucăţi lungi de cod nu se văd. Similar, ca profesor să încerci să scrii un cod exemplificativ de 15 rânduri şi să nu-l poţi face să compileze este trist. Am renunţat să particip la cursuri după vreo 3 astfel de întâmplări ratate.

Laboratoarele au fost similare. M-am lăsat păgubaş după o temă de laborator în care ne ceruse să calculăm timpul dintre două evenimente parcă; eu cu un coleg ne apucasem să calculăm citind ora în format AM/PM, iar domnul profesor s-a arătat mirat că după 11 AM vine 12 PM. I-am arătat pe Google, n-a vrut să audă şi n-a vrut să ne ajute să gândim problema în termenii noştri. Bonus, dădea cerinţe ambigue, apoi se afunda în discuţii cu cineva şi nu-i păsa de întrebările noastre gen “totuşi ce trebuie să facem?”. Aşa că mi-am băgat piciorul şi am învăţat de unul singur cu manualul de Java în faţă până la partea de threading.

La examenul practic s-a dovedit că şi aşa insistasem prea mult. Subiectele au fost ori simple calcule matematice ori manipulări de fişiere la intrare/ieşire; soluţia mea părea corectă dar arunca o excepţie – credeţi că a identificat problema? Examenul teoretic a fost un mix interesant de întrebări, măcar atât – a cerut şi concepte, şi code snippets, cod de corectat, nici nu m-a interesat să copiez. Cert este că degeaba am luat 10, tot nu pot spune că ştiu Java măcar până la genunchiul broaştei. Vina examinatorului zic eu.

Computer Networks – Iordan (Crăciun) – Gaianu – an II, sem. II

Teoretic titular era doamna Iordan; am înţeles că dumneaei nu ştie engleză, aşa că în final a predat asistentul Ciprian Crăciun (zis şi “Jesus” datorită pletelor). N-am ce comenta, a explicat ce avea de explicat – cu exemple, desene, arătând logica din spatele deciziilor ş.a.m.d. Bineînţeles că n-a ajuns mai departe de genunchiul broaştei, în 14 săptămâni nu se poate discuta ceva interesant (precum algoritmii de rutare). Da’ ca bază, fie. Fiind cursurile organizate mai mult schematic şi pe o platformă Wiki, eu unul n-am reuşit să învăţ după ele. În schimb am “defrişat” într-o noapte manualul Cisco pentru CCNA şi acela a acoperit foarte bine conceptele necesare pentru examen (and then some more, he he).

Gaianu a lipsit o parte din laboratoare. La cele la care a fost şi-a dat silinţa să ne arate cum funcţionează clasele de IP, cum se calculează, cum se face multicasting când vrei să trimiţi date către multipli destinatari, am scris şi aplicaţii server/client exemplificative, ba chiar la un moment dat ne-am apucat să şi sertizăm cabluri de reţea. Examenul de laborator foarte uşor, calcule direct în binar pentru a afla IPuri conform cu un subnet mask (minimul pentru nota 5, restul adunându-se cu notele din timpul semestrului).

Una peste alta, slăbuţ. Cred că dacă se urmărea strict programul pentru CCENT sau CCNA am fi fost mai câştigaţi.

Software Engineering – Cristina Mîndruţă – an II, sem. II

Ingineria software e o disciplină care vrea să aducă precizia în scrierea de software, chiar dacă a scrie cod e mai degrabă o artă. Drept consecinţă materia care-i poartă numele este la fel: plictisitoare, greoaie, plină de denumiri şi chichiţe care ar face cinste unui manual de birocraţie mai degrabă decât unei preocupări vii. Să stai să desenezi diagrame încercând să reprezinţi funcţionalitatea unui program este o activitate care are sens doar dacă programul în cauză are nevoi extra-speciale. Pur şi simplu adormi cu teoria în braţe, mai ales dacă nu este făcut nici un efort pentru a prezenta lucrurile altfel. Şi n-a fost făcut.

Nici doamna Mîndruţă nu ştie să predea. A afişa tone de text şi apoi a-l citi cât mai placid cu putinţă nu se poate numi că predai, cel puţin în opinia mea; un fişier .MP3 poate face acelaşi lucru. Dacă nu ar fi acordat puncte la nota finală pe prezenţa la curs ar fi avut sala goală; datorită acestui bonus avea sala plină dar jumătate din oameni sforăind. Am încercat o singură dată să întreb dacă poate da un exemplu practic din cariera ei, să aflu unde s-a întâlnit în practică cu necesitatea de a desena dracu-ştie-ce-diagramă. A răspuns recitându-mi încă o dată teoria. În 14 ore de curs nu a dat nici un singur exemplu practic, doar vorbe despre cum “teoretic aşa trebuie să procedaţi”.

Laboratoarele au fost la fel de plictisitoare. Primele 20-30 de minute dedicate citirii cerinţelor (sau jucatului online, nu obiecta). Apoi cine avea chef încerca să deseneze diagramele cerute, cine nu avea se putea juca mai departe. Teoretic ar fi trebuit noi să ne apucăm să întrebăm ce nu înţelegeam, da’ .. ştiţi genul de persoană şi faţă şi atitudine care nu te îmbie la întrebări? Mnoa. Aici teoretic aveam exemple cu “la ce folosesc diagramele de la curs”, cu excepţia faptului că până nu lucrezi la un proiect real ţi se par nişte idioţenii complet ne-necesare.

Examenul teoretic a plimbat lumea prin nomenclator foarte mult, şi cred că am obţinut un 5 din prost noroc; chiar cu profesoara ieşită din sală n-ai fi avut de unde să te inspiri. Laboratorul a fost şi el la fel de plictisit, colegii mai deştepţi au împrumutat temele de la cei ce şi le făcuseră şi le-au prezentat ca fiind ale lor. Nu, profesoara nu a ridicat obiecţii că 40 de studenţi au teme identice atâta vreme cât ei au reuşit să bâiguie nişte explicaţii şi să facă să fie bine să pară că înţeleg câte ceva.

La un examen recent a binevoit a-i refuza unui student în an terminal să-i semneze cererea de restanţă pe motiv că “n-ai fost la mine la laboratoare”; asta deşi altora le cere să plătească laboratoarele pierdute, persoanei respective i-a refuzat complet şansa. Chiar dacă omul ştia materia peste acceptabil. (nu, acel student nu eram eu)

Operating Systems II – Robert Reisz

Cursul a urmat structura cărţii celebre despre sisteme de operare a lui Andrew Tanenbaum – bine făcută, dar al dracului de plicticoasă pentru studiu individual. Am participat doar la 2-3 cursuri, deja se ajunsese la probleme interesante de fragmentare a memoriei ş.a.m.d., dar stilul de predare mă defaza; pur şi simplu fac overflow dacă mi se turuie prea repede noţiuni noi fără a avea timp să le diger. Probabil e o scădere a mea mai degrabă decât a omului de la catedră.

Laboratoarele au fost complet opţionale, ar fi trebuit să scriem un proiect despre o componentă de calculator – orice, doar să fie în detaliu şi bineînţeles să acopere partea de interacţiune cu sistemul de operare. E unul din examenele pe care ştiam că le voi lăsa restante încă de la mijlocul semestrului.

Databases II – Robert Reisz, Jichici/Popa

Jichici în calitate de laborant nu s-a prezentat la facultate, umblau zvonuri între accident moto şi faptul că nu-i pasă. Popa în schimb s-a încurcat cu tehnologia, şi exact asta a ieşit: de la instalarea serverului Oracle a dat din fail în fail. După vreo 5 laboratoare ratate a preluat Reisz şi partea practică. Robert s-ar fi aşteptat de la noi să ne descurcăm cu Oracle din mers, însă cum noi făcusem Databases I cu Jichici … a rezultat o ciorbă de submediocritate. Nici măcar n-a mai cerut profesorul să dăm probă practică la examen. Colegii de la secţia în română erau de-a dreptul fluenţi în Oracle după ce semestrul trecut frecaseră noţiunile în SQL, noi … o pulă de cal.

Nouă ne-a ajuns însă manualul standard pentru teorie (Oracle 10g): nu pot spune că Reisz nu preda bine, ba dimpotrivă; dar pentru a absorbi o cantitate de informaţie precum debita el ar fi fost nevoie de un creier deja formatat în a urmări şi asimila din zbor discurs tehnic. Examenul a constat în 3 întrebări relativ generale, nepermiţând nimănui să se cantoneze într-o zonă de cunoaştere prea limitată. Trecut cu 5 în restanţă.

Functional programming – Izbaşa

Alternativa la OS2, nu am participat. Colegii care au fost la el au obţinut nota 5 la laborator doar pentru ştiinţa de a defini cea mai simplă listă de 3 elemente (lista nulă).

Ordinary and partial differential equations – Liliana Brăescu, Mariş

Profesoara de curs poate liniştită să facă altceva: îşi ştie materia, dar ca pedagogie .. lasă. Pe mine m-a defazat când a început să turuie teoreme şi explicaţii fără să se opreacă şi fără să remarce că-i pierduse pe majoritatea din sală. Adăugaţi la asta şi nişte strâmbături aruncate către noi în semn de “tăceţi băi vitelor” şi “vai ce mă plictisiţi” şi aveţi gata tocăniţa. Din nou una din profesoarele care oferea puncte pentru simpla prezenţă la curs.

Laboranta oscilează între drăguţă şi plictisită, în funcţie de vremea de afară. Măcar a încercat să ne ajute să trecem, a explicat diverse concepte ca pentru retarzi, a insistat să facem practic ce explica ea, pe scurt a fost poate printre singurii profesori care s-au străduit. Nota studenţilor: “păcat că o profesoară de matematică şi nu una de info a făcut asta“. Se pot acumula puncte la laboratoare ieşind la tablă, trage de oameni să iasă şi să exerseze practic, să vadă că nu-i aşa grea matematica pe cât pare. Evident, nu prea-i iese strategia ..

Examen: laboratorul foarte uşor, o singură problemă şi la aia se primeşte ajutor de la chiar laborantă. La examenul scris se anunţă ce tipuri de exerciţii vor fi, acele tipuri vor fi fost rezolvate detaliat la ore, pe scurt cine-i prezent constant trece fluierând. Nu se poate copia, nici nu e nevoie dacă depui un minim efort. Eu unul fix atât am depus şi fix 5 am luat.

Web technologies – Stelian Mihalaş, Marc Frîncu – an III, sem. I

O materie teoretic interesantă. Din nou profesorul Mihalaş şi-a făcut datoria cum a ştiut mai bine, plantându-ne în faţa unui curs stufos cu de toate – chiar dacă nu dădea semne că ar complet stăpân pe chestiunile abordate. Eu unul n-am găsit timpul necesar să fiu prezent prea des, în anul III deja lucram.

Marc e genul de om energic şi sprinţar. A abordat practic totul, construind pe un schelet iniţial cod din ce în ce mai complex. Probabil printre singurele laboratoare la care chiar puteai învăţa ceva folositor în viitor. Mie mi-a cam venit greu să mă trezesc de la 8 dimineaţa, aşa că ..

Numerical methods – Brăescu, Mariş

Exact aceleaşi detalii ca şi la cursul de OPDE. Nu înţeleg cum am trecut având în vedere prezenţele spre 0 şi înţelegerea tot spre 0. De fapt ştiu, am nimerit un exerciţiu mai uşor şi la care înţelesesem cum se rezolvă din notiţele colegilor.

Information management – Alexandru Cicortaş

Un curs mai degrabă plictisitor, divorţat de tehnologie. Oarecum ancorat în realitate, explicaţii despre workflow şi alocarea resurselor materiale & umane într-o intreprindere. Vetust pe alocuri, prin părţile esenţiale, motiv din care nici n-a avut prea mulţi oameni prezenţi. Să tot dai exemple cu “într-o fabrică se dau / există”  e ca şi cum ai tot repeta replica aia “this one time in a band camp” .. :D

E singura materie la care se putea trece cu nota 5 printr-un e-mail. Omul a zis că n-are chef de noi, aşa că cei care doreau doar să treacă aveau exact opţiunea asta. Celor ce doreau să lucreze pe bune la laboratoare le-a pus în vedere să abordeze proiectele cu tehnologii noi, nu “proiecte web pe reţeta clasică cu PHP & Mysql”. Nu-s sigur dacă e de dispreţuit sau de apreciat comportamentul ăsta. Având în vedere că încurajează lenea … :-?

Security and cryptography – Stelian Mihalaş

Nu înţeleg de ce un curs potenţial interesant a fost lăsat pentru anul III. Nu am avut opţionalul, dar colegii care l-au avut au învăţat să implementeze diverşi algoritmi de criptare. Măcar atât, cursul fiind desigur “ocupat” cu prezentarea chestiunilor matematice din spatele algoritmilor.

Software project management – Cristina Mîndruţă

O materie la care recunosc sincer că am făcut greşeală să mă înscriu. Ştiam cât de plictisitoare poate fi profesoara, ştiam că probabil nu voi învăţa mai nimic util – şi totuşi am ales management în loc de criptografie. Management în loc de matematică. Scăderile mele…

Am participat la fix un curs şi un laborator. Deşi eram doar doi oameni la opţionalul ei, a insistat să ne citească din prezentarea powerpoint totul, de la cap la coadă (40 de pagini). Laboratorul ar fi trebuit să fie practic, punându-ne pe noi studenţii în diverse roluri ipotetice într-o echipă şi arătându-ne cum ar trebui să ne comportăm. Poate-s eu autist. Sau poate e normal să faci alergie la încercările de a parametriza comportamentul uman? Spui ce crezi că-i bine, nu ce ai învăţat dintr-un manual. Dacă ai nevoie de un manual ca să te comporţi poate că nu eşti pregătit să lucrezi în echipă, zic eu.

Aşa că mi-am băgat picioarele şi am rămas cu o restanţă supurândă, fără intenţia de a călca vreodată la materia ei.

Individual project – Gaianu, Mihalaş

Doar practică, fără cursuri. Teoretic ar fi trebuit să facem un proiect în 14 săptămâni, respectând deadlines şi jucându-ne de-a realitatea în timpul ăsta. În practică Mihalaş a acordat note de 5 prin e-mail studenţilor ce au trimis chiar şi numai un schelet teoretic, fără urmă de cod. Pe scurt puteai să pretinzi că “intenţionez să dezvolt o aplicaţie cu aceste proprietăţi/funcţionalităţi” şi să treci.

Din nou, scăderea mea. Nu m-a tentat să lucrez la proiect în timpul semestrului, ştiind că profesorul e lax în notare. Apoi am realizat că nu-s deloc genul care să se milogească şi am bifat o restanţă.

Graphics and user interfaces – Dana Petcu, Marc Frîncu – an III, sem. II

Din nou o materie faină lăsată la final. Ocupat fiind cu lucrul am ratat cursurile, astfel ratând şi să înţeleg elementele de bază ale graficii 3D respectiv ale transformărilor 2D. Dana Petcu vorbeşte într-o limbă engleză cu accente puternic ruseşti – dar are despre ce vorbi şi în final se balansează lucrurile. Merită să fii atent.

Laboratoarele fiind ţinute de acelaşi Frîncu au fost şi ele interesante pentru cei care au participat la ele. Construind pe un schelet de bază şi făcând chestiuni din ce în ce mai complexe a reuşit să ţină atenţia oamenilor. Sfere animate, texturi, transformări … de ce n-am avut cursul ăsta în anul II? Eu unul când am început să învăţ primul limbaj de programare (QBasic) asta am făcut printre primele lucruri: desenat aleator pe ecran figuri de diverse culori :D

Examinarea nu a fost făcută cu intenţia de a pica pe cineva. Teoria acceptabilă, o parte din subiecte pasibile de a le studia şi pe cont propriu cu o zi înainte. Partea practică a fost foarte similară cu unul dintre laboratoare, aşa că cei ce au ştiut cui şi ce să ceară au trecut fără dureri de cap. Per total am reţinut de aici mult mai puţine decât mi-ar fi plăcut mie să reţin. Scăderea mea că n-am participat, scăderea administraţiei de a plasa cursul în ultimul an ..

Network Administration – Horia Popa

Acelaşi Popa care nu ştie foarte bine să predea (citiţi: nu ştie deloc). Renunţasem complet la a participa la cursurile lui, de altfel manualul pe care-l folosea părea mai documentat decât el.

Laboratoarele ar fi putut fi interesante – am învăţat să facem ssh, să creăm partiţii vizibile pe reţea (NFS), am încercat să instalăm Samba şi chiar să folosim minunea de Lynx. Desigur, lucrurile au funcţionat cum trebuie cam în jumătate din timp, în rest primind explicaţii mormăite. Am trecut fără probleme, fără să copiez, da’ iarăşi nu pot spune că am învăţat mare brânză.

Distributed and concurrent programming – Florin Fortiş

Opţional. N-am fost la nici un curs sau laborator. Din nou datorită permisiunii de a folosi materiale tipărite am trecut; desigur, şi prin bunăvoinţa profesorului … excesivă chiar. Oare sunt ipocrit dacă dau cu piatra după cineva care voia să facă un bine?

Information theory – Cosmin Bonchiş

Opţional, n-am participat. Din spusele colegilor era despre “probability, entropy & co.” – lămuriţi? La examenul teoretic a lăsat lumea să vină cu orice materiale (chiar şi laptop). N-am idee câţi oameni au şi promovat.

Intelligent systems – Călin Şandru

Horror. Opţional. Omul Şandru deţine un CV destul de bogat, motiv probabil din care i se şi frânge de nevoile şi aşteptările studenţilor. Cere mult şi nu face rabat.

Predă energic, dar se bazează pe faptul că ştii fundamentele din semestrele trecute (spre exemplu chestiuni de inteligenţă artificială). Ponderează prioritar nota de la laboratoare în detrimentul notei la examenul teoretic (4 puncte teoria, 7 laboratoarele). De asemenea la curs oferă proiecte suplimentare – însă ţine o bază de date cu proiectele vechi şi am văzut cazuri în care tentative de plagiat s-au soldat cu un -2 din nota finală.

În anul universitar 2010-2011 a lăsat laboratoarele lui Ovidiu Aritoni (anul trecut le ţinuse el însuşi). Aritoni de 2 ani încearcă să convingă lumea să lucreze la ceva proiect european de-al lui – monitorizarea electronică a unei case via senzori – aşa că lumea s-a trezit cu sarcini de programare din acest domeniu. Celor ce n-au fost la laboratoare Ovidiu le-a trasat sarcină de tradus materiale tehnice din engleză în română, presupun că nu complet dezinteresat.

Examenul teoretic îl supraveghează Şandru cu ochi de vultur, nu acceptă copiere; notează apoi “la sânge”, dând note de genul 1,03. Pentru a trece la materia asta e nevoie să .. surpriză .. munceşti. Păcat că vine fix la final când oamenii ar lucra poate la licenţă. Vine ca un duş rece după 3 ani petrecuţi într-un călduţ lichid amniotic.

Probability and statistics – Eva Kaslik

Matematică. N-am idee cum am trecut. Nu mă interesează. Am participat la câteva cursuri şi laboratoare, pot susţine calităţile de predare enumerate când am vorbit dinsus despre Calculus, dar la mine materia n-a făcut acel necesar “clic”.

Alte materii

Mai sunt trecute ca “materii” şi practica sau pregătirea pentru licenţă, dar din moment ce ele nu aparţin unui profesor anume nu pot scrie despre ele. Aş remarca că practica a fost o glumă tristă, putând fi “trişată” în N moduri (de la adeverinţe fictive până la practică în firme ce n-au nici o legătură cu programarea); nimic nou pentru România, de altfel.

~~

Nu ştiu dacă descrierile dinsus folosesc cuiva. Dar trebuia eu să le notez, în primul rând pentru mine – ca să reţin cum gândeam la 23 de ani şi cum vedeam lucrurile “la cald”. Poate în timp voi descoperi că am fost nedrept cu unii. Poate voi găsi că dimpotrivă am fost prea relaxat, dracu ştie. Şi cum nu ni s-a cerut feedback în aceşti ani, articolul de faţă este exact supapa necesară. În orice caz, trăgând linie pot concluziona că diploma de licenţiat oferită de facultatea asta nu are nici pe departe conţinutul pe care speram eu să-l aibă; ajută doar în sensul în care ajută orice diplomă din ţara asta, “să nu zică lumea că n-ai”.

Cu asta închei povestea. Keep walking.