… va fi 1920×1080, spre deosebire de 1400×900 cât a fost anul trecut. Deh, monitor mai mare.
Să trecem totuşi la lucruri serioase. Adriana mă întreabă ce promisiuni o să fac pentru începutul lui 2012, şi eu (presupun că) trebuie să-i răspund. Mbine. Fie.
Mă codesc în jurul întrebării din simplul motiv că .. eu nu fac promisiuni. Sau cel puţin nu fac şi de-alea pe care să le ţin. Pentru că tot am un exemplu de articol deja-scris în cel al Adrianei, pornesc de acolo şi esplic de ce nu promit io chestii. S-o cităm ce zice ea:
Sa sortez odata hainele alea!
În primu’ rând e o treabă recurentă – n-am ţoale de sortat, da’ am un birou de curăţat. Pe care se adună chestii şi pe care eu le curăţ şi în care spaţiul virginal se adună iar chestii, c-aşa-i cu timpul ăsta. Mnoa, nu promit nici picat cu ceară să fac o treabă plicticoasă care se repetă. Pentru că te saturi şi pentru că dacă n-ai chef oricum o trimiţi dracului şi o ignori.
Sa nu mai aman sa fac chestii.
Mult prea vag. Şi eu am promis la începutul lui 2011 “să călătoresc”, da’ ce înseamnă asta? N-am zis că vreau să vizitem minim X ţări străine sau minim Y oraşe din ţară, aşa că nu-i măsurabil. Sigur, în cazul meu particular este măsurabil prin aceea că n-am fost niciunde în afara Timişorii, ceea ce tranşează chestiunea. Apropo .. ce chestii nu mai amâni, fată? Fă o listă şi lipeşte-o pe frigider.
Sa dansez mai mult
“Să ies de X ori cu amicii în club” sună mai măsurabil, zic eu. Oricum, dansezi dacă-ţi vine, nu pentru că ai promis. Dacă-i obligat-forţat parcă nu mai e la fel de distractiv .. la fel cum ar fi dacă aş promite eu să joc mai mult şah sau GO, chestii care-mi plac oricum da’ care mi-ar plăcea să se întâmple mai des.
Sa ma enervez mai putin
Anger management classes, should I get you a coupon for those :D ? Mă rog, e o dorinţă legitimă, da’ sună mai bine când e formulată “să devin atât de monstruos superioară încât să nu mă mai poată enerva nimeni şi nimic“. E şi la mine pe listă, apropo.
Sa nu mai cheltui aiurea (bine am fost copil cuminte, nu am abuzat, dar se poate si mai bine)
Listă, m’dear. Io spre exemplu aş pune pe listă “să nu mai comand pizza acasă”, da’ ar fi printre primele chestii încălcate. Să nu mai cheltui suma X pentru categoria Y de obiecte în intervalul de timp K sună mai aproape de adevăr.
Sa scriu mai des pe aici
Să repet chestia cu recurenţa şi plictisul? În teorie e o idee bună, aşa verifici dacă ai stofă de bloger, scriind des şi cu un program draconic (preferabil cu promisiunea să ştergi blogul dacă ratezi 2-3 termene). În practică însă rişti să descoperi că nu te pasionează scrisul atâta, şi dup-aia ţi-o mai părea rău sau ceva.
Sa ma uit la desene – Disney, hmm cred ca e un vis sa zic la toata colectia disney.
Dacă trebuie să promiţi că te uiţi la desene animate …
Sa ajung la zi cu…dexter, fringe, true blood, csi ny. Multe ore din viata mea o sa fie pierdute aici.
Io mai degrabă aş promite să fumez iarbă şi să-mi bag droguri în venă. Măcar e mai intens, mai distractiv, mai interesant şi-mi mai şi dă subiect de blog dup-aia. Plus că nu durează atâta. Pare rău, da’ n-am reuşit niciodată să înţeleg chestia cu serialele. Adică o înţeleg în mecanism, oferă un număr de elemente cunoscute pentru confort psihic în timp ce aruncă 2-3 oscioare recogniscibile drept “ce se întâmplă nou”. Nu înţeleg cum aveţi răbdare, totuşi.
Pe de altă parte nu înţeleg prea bine nici cum am eu răbdare în faţa cititorului de fluxuri propriu, în compensare. Ar trebui să promit o limită, gen “nu mai pierd decât 30 de minute pe zi citind bloguri, şi nu ţin decât X bloguri în feed reader”. Da’ aş încălca-o şi pe asta.
Sa citesc mai mult (as in 20 carti)
Ura! În sfârşit un element măsurabil! De 3 ori ura! Dac-ar fi să fim răi ar trebui să obligăm fata să precizeze şi ce fel de cărţi, altfel scapă naibii cu Agatha Christie sau ceva.
Cititul nu mai e pe lista mea, apropo – dacă am chef o fac, dacă n-am chef n-o fac, şi e foarte bine aşa. Nu-i bună suficienţa de sine, da’ nici prin obligaţii mecanice nu se rezolvă.
Sa incerc sa ma trezesc mai devreme
… las c-am citat fata suficient până aici. Presupun că s-a înţeles ideea, oricum.
Şi ca să totuşi emit ceva inteligibil pe subiect, iată cum ar arăta o listă de-a mea:
- să vizitem minim 5 oraşe din Transilvania, locuind în ele minim 10 zile (lista scurtă ar fi Cluj, Sighişoara, Sibiu, Braşov şi Alba-Iulia, fără a fi în nici un fel definitivă)
- să obţin fie două certificări B1 pe două limbi străine fie o certificare B2 pe una singură
Nu vor fi emise ca promisiuni de revelion – prea mainstream, prea greu de verificat. Vor fi poate pariuri, pe reţeta mea proprie. Dacă le voi pune veţi probabil citi rezultatul pe-aici – fie sub forma unei dări de seamă în cazul succesului fie sub forma unei analize de proiect post-mortem. În principiu ambele sunt realizabile şi ambele sunt dezirabile, o reţetă în teorie câştigătoare. Totuşi! Primul pariu prezintă o problemă de finanţare la capitolul şedere (accomodation), ceea ce se poate rezolva dacă-mi pun mintea să lucrez dincolo de jobul ce-l am; detaliile sunt însă în ceaţă momentan. Al doilea pariu, dincolo de costurile asociate examinării, prezintă problema organizării în vederea unui scop. Ca un român clasic ce sunt nu vreau nici să dau banii pe cursuri dar nici să devin un student independent eficient; pot studia singur, însă hiatusurile sunt aşa mari încât devin piedici aproape insurmontabile.
În fine, voi presupune că nu interesează pe absolut nimeni învârtitul meu în jurul cozii şi explicaţiile despre cum “nu se poate”, aşa că trecem la clasica întrebare-de-final-pentru-cititori: dumneavoastră faceţi promisiuni de Anul Nou?
analiza ta e actually extremely cute :)) legat de aia cu sa dansez…tre musai sa iti explic la ce ma refer :P
Servus,
Am si uitat de traditia asta cu rezolutii pt. anul nou. Am renuntat de mult sa-mi mai fac planuri si promisiuni. Iau totul asa cum vine si incerc sa fac cat mai multe.
No, daca vii prin ardeal (Sighisoara/Mures) da un semn!
Eu nu fac promisiuni fata de nimeni, inclusiv mine insumi, cand stiu ca nu sunt in stare sa le tin…drept care fac promisiuni ff rar…nici nu mai tin minte efectiv cand sau daca am facut vreuna vreodata !
Plus ca am remarcat ca pe mine chiar trebuie sa ma motiveze ceva ff puternic, astfel incat sa intru cam in orice fel de actiune de depus oarecare efort, inclusiv a vorbi cu cineva…de obicei vorbesc cu cineva cand am eu vreo anxietate despre ceva care ma procupa in momentul respectiv si folosesc cuvintele in conversatie superficiala, desigur total nelegata de subiectul preocuparii mele, ca sa imi mai reduc din anxietate. Stiu ca este oarecum posibil patologic. Faptul ca m-am mutat in Norvegia acum 1 an NU ma ajuta, remarc, sa ma imbunatatesc, ci dimpotriva, cred ca imi accentueaza patologia pe zi ce trece.
As dori sa imi propun ca rezolutie pe 2012 sa ma opresc din a gandi in lb. romana, lucru pe care il fac de 1 an doar cand scriu pe blog, sau comentez pe cateva bloguri in lb. romana, (lucru, de altfel total nou pt. mine, eu pornindu-mi blogurile din motive auto-terapeutice de ajutor de scazut stress-ul in perioada tranzitiei si adaptarii la cultura si societatea norvegiana)…insa am remarcat ca scrisul/ganditul in lb. romana pe blog a devenit de nivel addictiv, si eu cam sunt predispus la addictii avand ADHD si ceva trasaturi compulsive…drept care am impresia ca planul meu de a renunta la scris/gandit in lb. romana nu va fi realist implementabil in 2012, desi chiar mi-as dori.
Am impresia ca ar trebui sa incep sa merg la sedinte de terapie de grup de 12 pasi ca sa incerc sa imi mentin aceasta noua addictie sub control, insa nu exista grupuri de 12 pasi specifice pt. a renunta la ganditul/scrisul intr-o anumita limba, plus ca aici, in Norvegia, acest fel de filozofie de 12 pasi nu este prea larg populara, in orice caz nu cum este in SUA.
Nu stiu daca poate ar trebui sa particip la niste grupe de 12 pasi impotriva addictiei de Internet, insa eu nu sunt addicted de Internet, am site-urile mele pe care le frecvebtez pt. citit informatii de ani de zile, alea nu s-au schimbat. E vorba doar de chestia asta cu scrisul, ca eu nu am scris nimic niciodata in afara de temele de la scoala din timpul scolarizarii obligatorii, pana cand sa plec din Romania.
In real life nu gandesc in lb. romana, ci gandesc in engleza si vorbesc, daca e neaparat nevoie sa vorbesc, fie in norvegiana, fie in engleza. In romana nu gandesc DECAT cand scriu pe blogul meu in lb. romana sau comentez pe bloguri in lb. romana, si poate cam 30-40 minute/luna cand vorbesc cu parintii la telefon.
Efectiv…si sunt serios…nu prea stiu ce sa fac. Sunt indecis intre a-mi permite in continuare aceasta indulgenta pe care o simt de nivel addictiv, si, daca da, cat timp, sau ar trebui sa inchei o data brusc. Nu stiu daca merge, si nici nu sunt deosebit de motivat sa iau vreo actiune specifica nici in acest sens, adica nu vad ce fel de “rock bottom” as putea sa ating, care sa ma motiveze sa ma opresc.
1. Sa nu dau atacul la mancare de Revelion.
2. Sa nu beau in nestire in aceeasi seara.
3. Sa-mi iau casa :D
Salut Rudolph,
Presupun că ai ajuns la mine ca urmare a discuţiei din comentarii la Simona Negrea.
Cât despre problema pe care o expui, înţeleg că ai trăit în România în copilărie, cel puţin primii 17 ani (sau o fi şcolarizarea obligatorie). Nu-mi pare o idee bună să renunţi la limbă complet, fie doar şi pentru că ea este limba ta nativă, cea mai greu de renunţat la.
Dacă accepţi ipoteza că o limbă este o modalitate de interpretare şi modelare a realităţii, orice limbă în plus cunoscută nu face decât să te ajute; unde nu poţi exprima un lucru în engleză, o faci în norvegiană; dacă nici asta nu merge, în română.
E, desigur, o idee să limitezi utilizarea limbii. Înţeleg că oricum o foloseşti doar când scrii pe un blog şi când discuţi cu părinţii, aşa că nu văd care ar fi problema. Simplu exerciţiu ocazional deci.
Care-s motivele din care ai vrea să te opreşti?