Să zicem că ai de plătit locul cuiva la cimitir, chestie recurentă la fiecare 7 ani. Bun.
Chestia asta se face la Administraţia Pompelor Funebre (sau cum dracu se numeşte instituţia morţilor mă-sii). Sediul lor e plasat în zona Pieţei Traian, în Fabric. Te cari până la dracu-n praznic răbduriu, ştiind că măcar nu trebuie să mergi prea des la ei. Ajungi. Şi afli că! Nu poţi să plăteşti direct, cunoscând doar numele mortului. Ci!
Trebuie să mergi la administratorul cimitirului unde ai mortăciunea, să-ţi dea o fiţuică pe care scrie localizarea exactă a mormântului (rând, parcelă, etc) – şi probabil să se asigure că n-a fugit cadavrul între timp. Cu fiţuica asta te întorci la Administraţia Pizdii, şi acum poţi plăti. A, bonus, doar proprietarul mormântului poate plăti, deci îţi trebuie şi BI/CI al proprietarului. Nu-i ca şi cum tu vrei să le dai bani, şi ar trebui să ţi-i ia cu două mâini, indiferent cum te cheamă pe tine.
~~~
Mnoa, şi acu’ ziceţi voi cât ar fi de greu să instalezi două calculatoare (Pentium III chiar), să le legi la internet şi să comunice între ele administraţiile astea două. În loc să pui pe drumuri oamenii între Fabric şi, ca de exemplu, Calea Şagului.
Da’ nah, timpul trece, leafa merge, noi cu drag stăteam. Culmea e că administratorul din Şagului era progresist de felul lui, perfect de acord că “ce simplu s-ar rezolva aşa“. Da’ cu un singur om …
Cam ce zici tu la nota de subsol ziceam si eu prin vara lui 2010, cand a trebuit sa fac vreo cateva drumuri pe la diverse institutii de invatamant, unde nu poftesc la fel calculatoare si baze de date. Defapt calculatoare sunt dar ei stiu la ce le folosesc, ca tot pe dosare o ard.
Idem cand merg pe la biblioteci publice inca mai au fise dalea de carton ca excel pula.
Vezi c-ai scris greşit “biblioteci pulice”.
Chiar o să dau o tură de curiozitate pe la BJTimiş, m-ai făcut curios. British Library ţinea evidenţa pe calculator, BCUT tot pe comp, Deutshes Kulturzentrum tot pe comp, Centre Culturel Francais tot pe comp. Biblioteca UPT mi se transmite că tot electronic ţine înregistrările împrumuturilor, idem cea de la USAB.
Am cerut informaţii din Cluj, la universitatea Babeş-Bolyai se ţin electronic, idem la biblioteca publică. Pana mea, tu despre ce instituţie vorbeşti?
He he, facut ‘pelerinajul’ asta in toamna. Dus la nenea aia, intors la cimitir, dus inapoi la nenea aia. Misto plimbare, noroc ca-s pe masina mea si oricum benzina e extrem de ieftina :D
Din fericire, crematorii are teh future.
Vezi c-ai scris gresit Deustches :D
Do I need to point out the irony of… “loc de veci”? :))
@ Mircea:
No I didn’t.
@ Arashi:
Hindsight is a bitch. Aş fi menţionat eu ironia, da’ nu mi-a trecut prin cap..
But I insist.
Bun, deci io am un “c” in minus si tu un “s” pe invers. Raspandesti informatii voit false!
Mai mult am dramatizat, doar biblioteca liceului inca mai sta doar pe cartoane.
La Metropolitana de Bucuresti e hibrid, lol. Adica cartile sunt catalogate si pe fise pe sistem vechi, si digital.
La imprumut ei folosesc codurile de bare de pe carti si trec in baza de date ca e la imprumut, scot si fise de carton, trec si acolo imprumutul si-l trec in carnetul meu de membru, care-i de hartie.
Bine oricum n-am mai calcat pe acolo ca m-am enervat.
Ei au ceva termen dubios de 3 saptamani de parca le calca cineva biblioteca. Mi-a luat vreo 6 sa citesc niste chestii si cand le-am returnat lol ca nu stiu ce penalizare ca termen ca nu pot lua altele si mi-am bagat pula-n biblioteca lor.
Sa puna o baza de date si un server central si sa dea la utilizatorii bibliotecii un user si pass de unde sa poti explora catalogul de carti, cere si reinnoi carti de la domiciliu si mergi doar sa le ridici la biblioteca in persoane.
Asta si carnetul de membru de carton e jalnic, as fi fost dispus sa dau si taxa de inscriere daca imi dadeau card, asemenea cum sunt cele de la banca, care se folosesc fix la baze de date cu produse pe coduri de bare(carti).
Io faceam misteaux.