Statistici personale folosind Last.fm

Asta o să fie o însemnare despre muzică. Da’ înainte de a începe, o precizare.

Am primit leapşa asta de la Adriana Lazar. Îmi era clar că-i cu muzică, dar nu-mi era complet clar ce mi se cere. Să deapăn amintiri? Să zic ce piese-mi plac mai mult? Să zic ce piese urăsc? Ce piese ascult mai frecvent? Ce artişti sau albume recomand altora? Să enumăr la ce clişeuri am “aderat” de-a lungul vieţii şi ce tricouri cu trupe am purtat? Să zic cu ce muzici am crescut? *

În orice caz, remarcăm (din nota de subsol) că despre amintiri au scris femeile, dar Alex Gherghiţan s-a apucat să enumere doar ce ascultă (presupunem că în prezent). Aşa că propun să lăsăm depănatul de amintiri femeilor şi noi să ne ocupăm de consideraţii mai interesante. În fond femininul o fi el inefabil şi drăguţ şi fluturând şi efemer, însă .. cui îi pasă că te-ai futut prima dată pe o piesă de Enrique Iglesias? Şi că te-a plimbat mami în parc în timp ce vânzătorul de vată pe băţ asculta Phoenix la radio?

~~~

Unul din avantajele modernităţii este acela că permite statistici asupra individului, măsurători care acum 15 ani erau poate imposibil de efectuat. Eu folosesc serviciul Last.FM pentru a contoriza ce muzică ascult, iar Last.FM poate urmări programele Winamp şi Windows Media Player. Cum nu-s pasionat deloc de Youtube, relevanţa topurilor ţinute de acest sait îmi pare aproape de 100%. Sunt membru al saitului respectiv din 2007, însă am statistici doar pe două luni din acel an. Am revenit la el în primăvara lui 2009 şi de atunci adună date neîntrerupt; rotund vorbind, sunt cam 3 ani în total.

Spre exemplu, aşa arată Top30 al artiştilor mei favoriţi, dacă judecăm după numărul de ascultări:

Johann Sebastian Bach (1,144 plays)
Nightwish (894 plays)
Metallica (820 plays)
Pink Floyd (769 plays)
Queen (716 plays)
Thelonious Monk (562 plays)
Cargo (538 plays)
B.U.G. Mafia (535 plays)
Phoenix (496 plays)
Rammstein (485 plays) — top10
Mike Oldfield (471 plays)
Rednex (373 plays)
Manowar (360 plays)
AC/DC (329 plays)
R. Carlos Nakai (316 plays)
Duke Ellington (310 plays)
Pasarea Colibri (306 plays)
Carl Orff (283 plays)
System of a Down (263 plays)
Ludwig van Beethoven (235 plays) — top 20
UB40 (230 plays)
Enigma (227 plays)
Gheorghe Zamfir (215 plays)
Joe Satriani (212 plays)
Bajaga (212 plays)
Rihanna (203 plays)
Die Apokalyptischen Reiter (202 plays)
Placebo (200 plays)
Michael Jackson (194 plays)
Nicu Alifantis (193 plays)
Dumitru Farcas (193 plays)

Elimin din listă trupa UB40 pentru motivul simplu că am împărţit calculatorul o perioadă de timp cu cineva care o asculta, fiindu-mi însă lene să tot dezactivez scrobblerul. Eu de obicei trec la următoarea melodie când nimeresc peste trupa asta, aşa că îmi este inutilă prezenţa ei în top.

Înarmaţi cu CIFRE, să purcedem la nişte statistici simple.

În primul rând, ponderea unei limbi din totalul de piese. Având în vedere că limbile în afara setului [engleză, română] sunt puţine şi neimportante, am considerat o excludere simplă, după cum se vede dinjos. Am ezitat să includ şi muzica instrumentală, teoretic ea nepurtând o  anume încărcătură, respectiv includerea ei punând probleme de încadrare. Totuşi, setul de date fiind mic am luat în considerare fiecare opţiune în parte: Carlos Nakai cântă o muzică complet ne-românească, Gheorghe Zamfir şi Dumitru Fărcaş însă da; Enigma, chiar fiind ea o marcă a lui Alex Creţu, român, totuşi conţine bucăţele de engleză şi în general nu-mi pare a avea ceva ce să-i permită încadrarea sub limba română. Idem jazzul, care-i complet neromânesc prin definiţie.

Iată deci: dintr-un total de 12’256 de piese, abia 2’476 sunt în limba mea maternă. Spune asta ceva despre relevanţa culturii române exprimată în muzică? Spune ceva despre mine? Oi fi snob, cine ştie. Las cititorii să răspundă.

Discutând despre genuri, iarăşi discuţia este inutilă, fiind ele vizibile cu ochiul liber. Totuşi, pentru completitudine, am generat un grafic zic eu elocvent:

Defalcarea exactă o aveţi dinjos:

Clasica 1’662
Folk 499
HH 535
Instrumental 1’422
Jazz 872
Rock 6’496

Desigur, sunt câteva decizii discutabile, spre exemplu pe Queen i-am plasat la Rock deşi pot fi încadraţi şi la Pop dacă insist. Idem, nu mi-e clar dacă la Clasică se trece şi Carl Orff, mai ales că tot ce am de la ‘mnealui este Carmina Burana. Nu-s sigur că Enigma e acelaşi tip de Instrumental cu R. Carlos Nakai, însă pentru nevoile graficului a devenit. Satriani teoretic e pur instrumental, însă practic muzica lui e un Rock fără vocalist, ş.a.m.d. ad nauseam.

~~~

O anomalie statistică este prezenţa lui Bach pe primul loc în topul general. Am 1120 de ascultări în ultimele 3 luni doar, după ce am primit de la un amic lucrările complete ale compozitorului. Am ascultat zi şi noapte cu febrilitate, muzica lui potrivindu-se foarte bine în aproape toate momentele zilei. Desigur, pe termen lung este posibil să scapă apetitul. Similar, Nightwish se află pe locul 2 în topul general pentru că în ultimele 3 luni am ascultat şi re-ascultat până la epuizare End of an Era şi Imaginaerum, mai puţin piese de pe albumele vechi. Altfel, cu 200 de ascultări mai puţin la NW, ar fi urcat Metallica pe locul secund – ba chiar pe primul, având în vedere că şi Bach e excepţie.

De fapt, dacă mă gândesc bine, topul de anul trecut ar fi şi arătat precum locurile 3-6 de astăzi: Metallica, Pink Floyd, Queen, Thelonious Monk. Nu m-am schimbat mai deloc în acest răstimp. O fi bine?

~~~

Apropo, voi aţi avut vreodată probleme în a vă cataloga muzica din calculator? Eu da. La început o puneam claie peste grămadă, fiind inutil să inventezi legi de clasificare pentru 100 de melodii (cât încăpeau pe un hard disk de nici 1GB). Apoi am încercat să organizez strict după numele artistului. Când lista de artişti s-a lungit, a trebuit să sortez şi după gen, ba chiar să stau la discuţii cu mine însumi ce anume gen cântă artistul Cutare. Structura curentă şi pe care nu intenţionez deloc să o schimb este următoarea:

00 – Jazz – Bebop – Fusion – Smooth
01 – Rock – Blues – Metal – Hardcore – Guitar
02 – Oldies – Folk – Blues – Country
03 – Instrumental
04 – Classical – Medieval
05 – Electronica – House – Trance – Dance
06 – Hip Hop – R&B – Rap
07 – Pop – Easy listening
08 – National – Traditional – Ethnic
09 – Chorus – Monastery
11 – Miscellany
12 – Vocal Records

Desigur, chiar şi cu organizarea asta mai există suprapuneri de gen, Queen cel pop-rock numit dinsus fiind doar un exemplu. Da, am o anomalie în graf, numind “blues” în două cateogrii distincte; n-am ce-i face. Muzica electronică este printre cele mai ciudate prezenţe, în acel folder având o mare varietate de piese distincte însă puţine discografii întregi; presupun că dacă mâine ar trebui să refac colecţia de muzică, conţinutul acestui folder mi-ar fi imposibil să mi-l reamintesc cu precizie. Distincţia între instrumentală şi ethnic s-a născut spontan, din constatarea că Mike Oldfield nu prea are nimic în comun cu Furdui Iancu; idem, muzica de fundal (păsărele, cascade, sunete naturale) nu poate fi în nici un fel sta alături de un Bărbătesc din Apuseni să zicem.

Nu mi-e clar de ce ţin audiobooks în limba rusă în directorul de înregistrări; probabil “să fie”, pentru momentele alea de 2-3 ori pe an când am chef să admir melodicitatea limbii respective. Am plasat muzica jazz pe fix primul loc, în ciudat evidenţei că ascult rock mai mult. Însă îşi merită locul acolo cu prisosinţă şi merită să fie cel mai uşor de găsit în playlist, pentru că sunt momente când fără un McCoy Tyner, Jan Garbarek sau John Coltrane viaţa nu ar avea sens. Apropo, am o remarcă tristă despre jazzul românesc, da’ mă abţin. Directorul de muzică bisericească (09) conţine aproape în exclusivitate coruri mănăstireşti sârbe; pur şi simplu au aceştia o limbă de-o frumuseţe nemaiîntâlnită când vine vorba să se adreseze Cerurilor, bag de seamă.

… Totuşi: aşa cum am presupus că nu interesează pe nimeni amintirile muzicale ale femeilor, sunt convins că nu interesează pe nimeni preferinţele mele muzicale. N-am ajuns atât de arogant încât să consider că gusturile mele ar putea influenţa pe altcineva. Cu aceste chestiuni în minte, pun punct aici.

~~~

Leapşa merge mai departe la Denisa Ritt şi la Lucian Mogoşanu, ambii dispunând de arhive consistente din câte îmi pot da seama. Tema se păstrează ca-n articolul de faţă, cu punct de pornire “considerente statistice asupra muzicii pe care o ascultaţi, granularitatea cu care vă definiţi genurile, metode de organizare a muzicii“, fără însă a limita în vreun fel subiectele abordate.

~~~

* Aceste întrebări nefiind satisfăcute, am purces la săpături. Adriana a primit leapşa respectivă de la Alex Gheorghiţan şi Andra Costa**. Alex zice că-i despre “muzica pe care o ascult”, Andra că “despre ce a însemnat muzica pentru mine”. Ambii indică o anume Oana Kovacs drept sursă – însemnarea ei pare a fi despre “am multe amintiri frumoase legate de muzică”, cu sursa la Alexandra Palconi. Alexandra face un articol melancolic şi de-aducere aminte, însă nu-şi scrie explicit moţiunea. Indică însă o Claudia Tocilă ca sursă – mergând la ea aflăm că-i despre “cântece de care îmi leg amintirile”. Şi se tot lungeşte un şir de alte surse – Annemarie, Andreea Ursu, Rodica Delia (Ştrumfa-bucătăreşte), Sakura, Raluca (Alexcreste.blogspot.com), iar acolo nu găsesc pe prima pagină însemnarea corespunzătoare, aşa că închei căutarea.

Bun, e clar cam-pe-unde-bate fiecare. Totuşi ar fi o idee zic eu bună să-şi noteze fiecare moţiunea, explicit; fie la început, dacă o respectă pe cea primită; fie măcar la sfârşit, dacă transmit una modificată. Am ţinut special să fac lista şi să refac traseul şi pentru lucrul ăsta – observaţii asupra sexului participanţilor, respectiv observaţii dacă ei au respectat moţiunea primită.

** Am numit oamenii fără însă a da link pentru motivul simplu că ei sunt simple părţi ale unui studiu, nu importanţi prin ei înşişi. Iar pe de altă parte, o căutare după numele lor ar trebui să vi-i reveleze.