Traducere a articolului The Pace of Technology is Slower than You Think, scris de James Hague. Spre deosebire de încercarea precedentă de traducere, acum îmi voi permite libertatea să nu respect “la literă” articolul iniţial, ci să interpretez puţin; fie pentru că îmi lipsesc exerciţiul şi talentul de a traduce fără să sune artificial, fie pentru că limba română e de vină, neavând în ea uneltele necesare. La alegerea cititorului.
~*~
“Articolul ăla e VECHI! E din 2oo6!”
Sugestia implicită este că articolele despre tehnologie ar avea termen de expirare, că scriitura despre programare, design sau factorii umani îşi pierde rapid relevanţa. Iată un memento despre cum ritmul înaintării tehnologiei nu-i chiar atât de scăpat de sub control pe cât ar părea:
Prima carte despre Objective-C, limbajul folosit curent la dezvoltarea pentru iOS, a fost publicată în 1986.
Perl a intrat în scenă în 1987, Python în 1991, Ruby în 1995.
Încă poţi cumpăra microprocesoare 6502 şi Z80 noi (un Z80 e $2.49 la Jameco Electronics). Un ghid de programare pentru Z80, scris în 1979, ar fi încă relevant.
Ştiinţa de a scrie cod folosind biblioteca standard C ar fi servit în egală măsură pentru dezvoltarea pentru MS-DOS, staţii de lucru SUN la începuturi, Atari ST, Microsoft Windows sau iOS.
Algoritmul QuickSort, predat ca parte a oricărei programe de studii informatice, a fost dezvoltat de Tony Hoare în 1960.
Bill Joy a scris programul vi în 1976. Durata dintre vi şi vim al lui Bram Moolenarr, apărut 1991 (15 ani) este mai mică decât durata dintre vim şi acest articol de blog (21 de ani).
Setul de instrucţiuni pentru un procesor 80386, anunţat în 1985 şi devenit disponibil în următorul an, este încă o ţintă pentru dezvoltatorii pe 32 de biţi.
Comanda tar a apărut în ediţia a şaptea a UNIX în 1979, în acelaşi an în care jocul Asteroids pentru păcănele (arcade game) a fost scos pe piaţă. Pune mâna pe orice MacBook Air sau Pro scos în 2012, tar este încă disponibil.
~*~
M-am apucat să traduc în principal pentru că aduce o viziune interesantă într-o lume mai degrabă mioapă. Sigur, uneltele se rafinează şi se toooooootot schimbă, însă unele lucruri făcute bine rămân bătute în cuie. Dacă vă situaţi de partea “simplu consumator” a baricadei, probabil vă interesează doar următoarea chestie colorată făcută cu the latest technology. Altfel însă, dacă priviţi puţin după cortină, puteţi descoperi o altă lume, literalmente.
Dacă vrei, putem privi eventual dezvoltarea tehnologică în 2D: pe o axă (verticală, să zicem) putem pune dezvoltarea menționată în articol, marcată de inovații tehnologice, apariția unor tehnologii noi și moartea altora; în același timp, pe axa orizontală putem pune dezvoltarea (evident) „pe orizontală”, care se referă strict la creșterea diverselor metrici (capacitatea memoriei, frecvența procesării, lățimea de bandă etc.).
Dacă ne uităm un pic, observăm că între a doua jumătate a anilor ’90 și prima jumătate a anilor 2000 a existat o creștere a capacității hard-disk-urilor și a frecvenței procesoarelor, după care a apărut o vreme hype-ul cu „numărul de core-uri”, urmând acum să avem de-a face cu unul legat de claritatea/viteza de procesare grafică (Apple iPad) și consumul redus de energie. Creșterile astea cantitative au servit doar pe jumătate o nevoie efectivă, cealaltă jumătate fiind marketing pur, adică o nevoie creată în mod artificial pe piață.
Ar mai fi de menționat faptul că uneori dintr-o masă de schimbări mici cantitative poate emerge un salt calitativ, Internetul fiind poate cel mai bun exemplu în acest sens.