Sub acest titlu de mare angajament se ascunde, după cum probabil aţi ghicit, o frustrare. Sau o nedumerire, cum vreţi să-i spuneţi.
Şi anume: e a treia oară deja când ies în oraş, beau câteva beri, ajung acasă când încă-i noaptea tânără (night is young, da). Să zicem ora 24, sau poate 1, hai maxim 2. Uneori procedez la a bea juma’ de litru de apă înainte de a mă culca, uneori uit. Dorm un somn puţin întretăiat de vise, iar la nici 6 ore de când m-am pus în pat mă trezesc. Brusc. Da’ brusc, nu că-mi vine să mă piş sau alte chestiuni fiziologice. Fie, o dată o fo’ şi aia.
Noa şi odată trezit, la nici 8 dacă m-am culcat la 2, dracu mai adoarme înapoi. Ai zice c-ar trebui să fiu obosit de la muzică tare prin birt şi puţin obosit intelectual de la statu’ la discuţii. Ciuciu. Treaz curat (wide awake, vorba turcului) de pot la fel de bine să mă ridic din pat şi să ies la plimbare – sau să orice altceva ce reclamă o minimă atenţie. Şi stau treaz până spre amiază, când desigur că bineînţeles că pic de somn, aşa că mai trag nişte somn REM (fularu’ pe ochi şi stat în pat 30 de minute).
Da-s curios care-i faza cu trezitu’ brusc şi complet, că nu mi-s în clar. De obicei la mine alcoolul însemna că dorm spre 9 ceasuri, aşa.
Îi o treabă de care sufăr şi eu decât sunt iar în România, însă în cazul meu are de-a face cu gălăgia vecinilor şi claxoanele de pe bulevard. :-)
Eu intru o versiune mai veche aveam problema asta.
Problema s-ar putea sa fie convingerea ca nu poti adormi.
Chaika:
Nu-i cazul. Cand am geamurile inchise nu se prea aude mare lucru, plus ca am somnul destul de adanc daca-i cazul.
Vexare:
Pai io chiar vreau sa adorm inapoi. Da’ ma pun in pat, iau pozitia necesara somnului, si … astept. Si nu mai revine somnul.
Este de la alcool. Restul nu conteaza decat sub forma de condiment.
Urmatorul stadiu este convingerea ca ai insomnie, dupa care chiar o sa o ai.
Exact ce-a spus Radu :)