Există o memă sub-utilizată în română. Ea s-a născut acum doi ani, în Aprilie 2010, într-un articol din Dilema Veche. N-aţi auzit de minunea aia, este? Articolul în cauză se numeşte Tineri studioşi(i), şi-n el găsim relatată această monumentală bucăţică de interacţiune între un profesor şi proaspeţii-studenţi:
La Universitate, stăm cuminţi în bănci şi facem linişte. La stadion, strigăm Ura ori Huo. La Universitate, nu. Deci, Universitate egal ciocu’ mic. Stadion egal ciocu’ mare. Aţi înţeles, puişori?
„Îngî“, s-a mai auzit, timid şi vag perceptibil, din mulţimea căzută, neaşteptat, într-o tăcere mormîntală.
Cum ar veni, ăsta-i răspunsul standard al ciurdei needucate găsită brusc faţă-n faţă cu inadecvarea proprie. Ca nişte cerbi în lumina farurilor, surprinşi noaptea pe şosea. Hoarde de studenţi surprinşi brusc în lumea intelectului şi a adulţilor.
am avut un examen interesant cu studenţii unei secţii de la Alma Mater (..) Un tînăr, în mod deosebit, atrăgea atenţia imediat (..) Omul nu putea, realmente, să stea în bancă (..) Individul nu stăpînea, neural şi fiziologic vorbind, gestul de a şedea pe un scaun şi a scrie (..) A cerut să iasă în mai multe rînduri afară, iar eu i-am permis (..) În final, a predat lucrarea alături de ceilalţi. (..)
Sub numele de familie, circarul scrisese un singur lexem, greu inteligibil, pe care eu l-am descifrat totuşi drept: „Îngî“!
De azi, ce zice liceeanul pus în faţa foii de examen la Bacalaureat? Îngî.
Ce zice muncitorul confruntat cu rezultatul evident prost al muncii sale? Îngî.
Ce zice blogheru’ pus în faţa ecranului gol şi alb, având a scrie despre un subiect pe care nu-l stăpâneşte? Îngî.
und so weiter
- Linkul era iniţial către Dilema Veche. L-am editat deja de două ori, am obosit să repar “creativitatea” webmasterilor de acolo. Pun singura sursă care mai apare la o căutare pe Google. [↩]
“Ce zice blogheru’ pus în faţa ecranului gol şi alb, având a scrie despre un subiect pe care nu-l stăpâneşte? Îngî.”
Pai eu as zice ca depinde de blogher. Ca sunt unii care s-ar incapatana sa scrie chit ca ar face-o tot pe langa, altii s-ar documenta si ar scoate ceva, altii ar imagina chestii care s-ar putea adeveri intr-o anumita masura.
E drept ce spui tu.
Fraza mea era charged, adică mă gîndeam în mod specific la diverşi tîmpiţei care deşi n-au idee despre ce vorbesc, totuşi o fac. Fără argumente, eventual un “aşa cred eu” şi gata. Chiar văd omu’ stînd în faţa ecranului şi scoţînd un “ăăăăăăăă” foarte generos în timp ce-şi strofoacă creierii.