Primarul Timişoarei s-a schimbat în 2012. Ciuhandu a eliberat scaunul, Robu l-a ocupat. Noul primar face tot felu’ de chestii bune, respectiv tot felu’ de chestii cel puţin dubioase.
Nu scriu aici să discut ce a făcut primarul, totuşi.
Scriu să discut ce fac angajaţii lui. Mai exact, primăria are un departament care se ocupă cu cererile, sesizările şi solicitările cetăţenilor. Poţi depune o sesizare prin telefon sau chiar prin internet, e teoretic mişto chestia. În practică nu este chiar mişto, având în vedere că tind să tragă de timp.
Am chiar pe-aici un exemplu concret, am depus o sesizare în 2009 şi am primit răspunsul în 2010. Ce-i drept, la ce solicitam eu acolo nu se putea răspunde cu “am făcut” în 30 de zile. Totuşi se putea răspunde cu “am luat în discuţie ce aţi semnalat aici, şi vă vom ţine la curent“. Un interval de un an întreg este enorm, având în vedere că legea le cere să răspundă în 30 de zile(i).
Nu ar fi acela singurul caz pe care-l am la dispoziţie. La finele lui 2010 scriam primăriei Timişoara că ar fi bine să facă o alee prin părculeţul ce desparte Biblioteca UVT de trotuarul cel mai apropiat. Răspunsul l-am primit după vreo 2-3 luni, în Ianuarie 2011, şi a fost doar ceva de genul “nu se poate dar mai studiem“. Acel “mai studiem” a rămas în aer, bineînţeles.
~*~
Ei bine, astăzi am o nouă problemă.
Am o trecere de pietoni pe şoseaua ce trece pe lângă blocul meu; vasta majoritate a şoferilor ignoră această trecere cu neruşinare, fiindcă strada e lăturalnică şi mai dă-i în pulă pe pietoni, să aştepte 3 secunde. Nimic de comentat, doar că eu locuiesc lângă Liceul Logos, şi evident că în 9 luni din 12 am elevi care traversează în toate direcţiile. Inclusiv puradei de şcoală primară, care-s .. mnoa, energetici şi nu foarte atenţi.
Mai mult, vechea administraţie a montat nişte “popice” pentru a împiedica accesul maşinilor pe trotuar în zona zebrei(ii). Aceste opritoare au fost lovite+îndoite în prima săptămână după montare, şi distruse în a doua. Astăzi parchează cine are chef, unde are chef. Practic şoferii care vin nu au vizibilitate asupra trotuarului din cauza maşinilor parcate pe el. Copiii de şcoală răsar dintre maşini direct pe trecere, şi tocmai vă spuneam în paragraful anterior că lumea nu prea încetineşte. Ce-i drept, strada fiind îngustă, nici nu se vine cu viteză.
Să mai menţionăm că semnele de circulaţie sunt prin pomi şi acoperite de coronament, invizibile dacă nu ştii deja de ele?
~*~
Pe mine nu mă deranjează aceste chestiuni foarte tare, mai dă-i în fras şi pe puradei, nu ţin să îi cocoloşească statul. Ca să fim sinceri, n-am avut accidente pe stradă, nu-i lumea complet tâmpită.
Totuşi, mama mea este oarecum deranjată de lucrurile astea. Este de părere că dacă s-a făcut o trecere de pietoni atunci aceasta trebuie respectată. Dacă s-au pus opritori pe trotuar atunci acestea trebuie respectate. Ori desfiinţăm zebra şi revenim la starea de dinainte, ori trebuie depuse eforturi pentru a o întreţine.
Încerc s-o conving pe mama că a evoluat lumea în 25 de ani de la revoluţie. Încerc să-i spun că uite, astăzi există sisteme informatizate la primărie. Astăzi poţi depune cereri onlain, sau prin telefon, fără să te ridici de pe scaun. Uite-i că vin în întâmpinarea ta, şi o fac pentru că înţeleg un aspect fundamental al democraţiei(iii).
Toată această muncă de convingere se duce pe apa sâmbetei dacă instituţia nu binevoieşte să facă şi ultimul pas, acela de a chiar răspunde la sesizări. Tot ce am scris dinsus a fost reclamat în cererea WW2014-001202, înaintată primăriei Timişoara la 1 Iulie 2014. Termenul legal, confirmat de sistemul lor informatic, ar fi fost 4 August. Suntem, iată, pe 9 Septembrie şi încă nu am auzit nimic. Acuşi-acuşi începe şcoala iar. Verificând pe saitul primăriei, aflu că cererea a fost triată, a fost pasată departamentului corespunzător -Siguranţa Circulaţiei parcă- … şi acolo a luat-o dracu.
Zic şi eu, parcă ar fi cazul să ne mişcăm mai cu spor.
- Potrivit O.G. 27/2002, 30 de zile de la data înregistrării petiţiei. [↩]
- Acelaşi tip de popice verzi din plastic, cum sunt şi în centru la Catedrală, de exemplu. [↩]
- Mai exact, înlesnirea comunicării dintre Instituţie şi Cetăţean înseamnă că nişte oameni îşi vor spune păsurile deşi înainte ar fi fost intimidaţi. Practic, se facilitează extragerea de informaţii utile din cetăţeni. Ei văd lucruri pe care un birocrat nu le vede, ei sunt în “miezul acţiunii” şi pot deci să observe chestii pe care simplii angajaţi din birouri nu le-ar vedea. Chestii recurente, detalii altfel minore, dar foarte importante când ajung agregate. [↩]