Furnicături în trup,
Ochii-mpăienjeniţi deschid.
Paşii-mi purtaţi de-un creier ne-lucid
Mă scot din casă, mă poartă spre bătrânul nuc.
În zări pluteşte, neagră
Lumina nopţii, mirosind a rouă;
Spre zori se naşte o altă viaţă, nouă
Dar mintea mea nu poate să-nţeleagă.
Un lin tremolo mă-nfioară; repetă, obsesiv,
Din nepătruns şi-uitare, apare majestuos.
Până şi frunzele freamătă misterios,
El creşte, urcă, demonstrativ apare.
Bună dimineaţa, Soare!
[ written in 09.2006, out of boredom ]