Dacă pe timpul verii am lucrat la Real şi n-am avut timp prea mult pentru chestii interesante, odată cu luna Octombrie am revenit pe vechiul făgaş al cursurilor. Ocazie cu care am zis să dau o raită de adio pe la vechii mei prieteni, Biblioteca Britanică Timişoara.
Dar, surpriză. Uşa de la intrarea în clădirea de pe Str. Paris, este încuiată. Ajuns acasă, am dat un telefon, deşi ştiam la ce să mă aştept: nu mi-a răspuns nimeni. Întreb între prieteni şi cunoştinţe, sap, dar absolut nimeni nu are idee ce s-a întâmplat cu acest loc special. În griul toamnei şi în griul României, dispariţia bibliotecii se amesteca în pasteluri bacoviene. O întâlnire întâmplătoare cu bibliotecara, pe holurile BCUT, mă lămureşte la fel de puţin: soarta bibliotecii este foarte incertă, şi probabil va fi decisă cu ajutorul unei monezi. Dar divaghez..
Astăzi, mânat de un imbold lăuntric, am mai încercat odată uşa de pe Str. Paris. De data asta, se deschide, şi urc înfrigurat treptele până la primul etaj, unde uşa este, şi ea, deschisă. Răsar între mormane de cărţi şi cutii pline de alte cărţi, mult praf şi rafturi goale. Long story short:
- B.C.U.T. a preluat Brit. Lib. acum cel puţin un an
- De atunci nu au investit deloc
- Anul ăsta, prinşi cu deschiderea noului corp de clădire, au uitat de tot.
- Au cerut Brit. Lib. să îşi strângă materialele, pentru mutare.
- În ultima secundă, au remarcat că nu au spaţiu pentru ei.
- Aşa că, astăzi, cu drag şi spor, cărţile scoase trebuiau puse la loc.
- Bineînţeles că licenţa vechiului software este expirată.
- Şi că, deşi BCUT a promis mutarea pe platforma Aleph, asta va dura un timp indefinit.
- Deci nu se pot face împrumuturi până atunci.
- Just let it fade. Apoi plângeţi-vă că nu există cititori..
Dacă ştie cineva vreo metodă, ortodoxă sau nu, de a le forţa mâna celor de la B.C.U.T., ascult bucuros.