S-a încheiat stresiunea. De luni, începe semestrul II.
Rezultate? Aş fi preferat să nu le scriu aici, dar dacă vreau să fiu sincer cu mine însumi până la capăt, trebuie s-o fac. Din 5 examene, am participat la două, pe care le-am şi trecut. Algoritmica cu 6, logica cu 5. Desigur, dacă aş fi fost atent în timpul semestrului, dacă aş fi fost la ore, dacă şi alte zeci de condiţionări, aş fi putut să iau spre 10, uşor. Well, am luat notiţe pentru semestrul ăsta.
Am povestit mai devreme de ce nu am intrat în examnul de algebră.
La analiză, din 9 sau 10 laboratoare, eu am participat la .. unul. În continuare, profa e drăguţă şi în loc să ne ceară 15 lei/absenţă, cere doar să trimitem temele rezolvate, împreună cu exerciţiile din timpul orelor respective. Ah, well, Alex, you’re an idiot, puteai să treci la materia asta fără probleme, dacă făceai efortul să ieşi din casă..
Şi ultima chestie, cu care presimt că o să-mi mănânc nervii bine de tot, este programarea. Motivul pentru care nu intru în examen, e… pueril : nu am trimis destule teme. Trecând peste asta, trebuie să recunosc că C’ul e un fel de piatră de încercare pentru mine. Dacă Pascal este cu adevărat un limbaj elegant şi protector, cu tipuri de date bine definite şi cu o groază de plase-de-siguranţă pentru programator, C’u te lasă în fundu’ gol. Pentru că a fost făcut de la bun început să fie flexibil, general, simplist, şi hardware-oriented. O groază de operaţiuni în C au explicaţia în organizarea hardware a maşinii pe care rulează programul. Desigur, dacă aş fi fost la cursuri, altfel aş fi înţeles totul.
M-au amuzat discuţiile unor colegi, de pe forumul facultăţii : cum miercurea avem doar cursuri, ei au şi decretat ziua respectivă ca “liberă”. Strange. Eu unul m-am lămurit de importanţa lui “being there” … nu’s genul care poate toci sau îngurgita o tonă de chestii noi rapid.
… şi, mă mai bâzâie un gând supărător. avea dreptate diriga când spunea de Vest, secţiile “realiste”, că sunt pentru oamenii leneşi. Dacă Vestul este singura în Banat când vine vorba de litere, jurnalism, sau alte cele, la capitolele realiste, Poli o bate la fund. Pentru că poate.