[..] Banatul istoric, în special Timişoara, a fost o provincie ideală pentru experienţele Vienei în multe domenii, inclusiv cel urbanistic. Treptat, în doar câteva decenii, oraşul şi cetatea veche, mai puţin Castelul, sunt demolate şi în locul lor se înalţă o nouă Cetate şi un oraş cu totul nou, construit după principiile Europei moderne.
Planul noului oraş a fost elaborat de arhitecţii austrieci, pornind, logic, de la importanţa sa în obiectivele strategice, militare, stabilite de oficialităţile habsburgice. A rezultat un plan sobru, simplu dar bine gândit, cu trasee drepte şi un ansamblu împărţit ca o tablă de şah. Dispare caracterul de oraş în întregime fortificat. Se fortifică doar partea centrală, noua Cetate, în laturile ei urmând să fie dezvoltate cartiere civile, cu funcţii economice, sociale, demografice. Mărimea zonei fortificate a fost stabilită după criterii militare, potrivit cerinţelor de apărare eficientă. În interiorul acestei zone (Cetatea), trebuiau ridicate doar clădiri cu destinaţie militară sau care implicau calitatea Timişoarei de capitală a întregului Banat istoric: cazărmi, edificii pentru autorităţile militare, civile şi religioase, biserici, spitale, instituţii culturale. Clădirile particulare vor fi puţine şi destinate numai persoanelor cu atribuţii militare sau administrative importante. Casele destinate restului populaţiei sunt împinse spre cartierele care se înălţau la peste 1 km de Cetate. [..]
Timişoara. Monografie., Ioan Munteanu şi Rodica Munteanu, ed. Mirton 2002 (pag. 179-180)