Evident, voi vorbi din perspectiva mea proprie. Foarte probabil ca această perspectivă să fie foarte neuzuală printre ceilalţi studenţi..
~*~
Am cochetat cu cel puţin 4 limbi străine pînă astăzi: franceza, germana, rusa şi spaniola. Niciuna n-am învăţat-o mai sus de nivel A1. Treaba asta se datorează, zic eu, şi manualelor.
Cum funcţionează un manual clasic? În general, pe capitole. Împarte materialul “de predat” în nişte unităţi care cică cresc gradual în dificultate, şi dă-i şi luptă. Capitolul 1 este despre timpul prezent, şi prezintă substantive legate de familie. Mă cheamă Ion, şi am o soră. Mă cheamă Gheorge, lucrez la Retim, şi am 2 bunici. După care încet-încet se tot introduc cîmpuri semantice — mobila de prin casă, obiectele de bucătărie, numele culorilor şi al animalelor, şamd.
Abordarea asta suferă grav, din punctul meu de vedere. Te ia încet şi te mîngîie pe cap la fiecare firimitură de progres. Bravo! Azi ştii să zici “roşu” în Germană. Mîine vei şti să zici “99” în franceză. Dar cînd vei putea forma fraze? Cînd vei putea întreţine o discuţie de 10 minute cu un neamţ sau un francez?
Zece minute înseamnă foarte mult, dacă tu eşti la genunchiul broaştei. Ţi-ai zis replicile pre-memorate, nici nu durează un minut să te prezinţi. Apoi .. ai rămas în aer. referinta
~*~
Eu unul am un obicei foarte normal şi sănătos: vorbesc singur. Mă apucă pur şi simplu: spre exemplu pe cînd învăţam pentru examene la facultate mă apucam să “predau” eu materialul în faţa camerei goale. E o metodă foarte bună să-ţi explici singur materialul. Chestia asta e valabilă şi la învăţatul limbilor străine: pe cînd învăţam engleză, vorbeam cu mine însumi în engleză. Chestii banale, de la a-mi descrie împrejurimile la a-mi formula în engleză părerile pe teme civice.
Ce legătură are vorbitul singur cu discuţia? Păi, simplu: un curs “tradiţional” nu-ţi îngăduie să vorbeşti singur. Achiziţionezi chestiile mult, mult prea liniar. Înveţi grupuleţe mici de cuvinte, care-s cam disparate. Ca verbe, începi cu “a fi” şi “a avea”. Apoi înveţi substantive, gen “scaun”. Dacă ai noroc, înveţi în lecţia 5 că poţi să cumperi scaunul cu “kaufen”, în germană. Da’ cum şezi pe scaun? Cum te urci pe scaun? Cum zici că-i moale sau tare?
~*~
Bun, dacă nu un curs clasic, ce zic eu c-ar fi mai folositor?
Eu unul vreau un curs de limbi străine care să fie o vomă de informaţii pe care le parcurgi obligatoriu într-un calup, dintr-o înghiţitură. Şi le asamblezi tu dup-aia, ca pe un puzzle.
Iei liber de la muncă 3 zile, pui chiloţii în cap iar picioarele în apă rece, şi toceşti astfel:
- 1. Lista cu cele mai comune 50 de verbe, luate după statistici. Nu-s multe, într-o zi le înveţi, iar mai apoi le tot repeţi. Avantajul este că brusc nu mai eşti limitat la “eu sunt, tu eşti, el are”. În schimb ştii să spui că tu bei, ea fute, ei put, noi conducem maşina, ei cumpără un ziar, voi plecaţi în concediu, şamd. Da, verbele vor fi învăţate cu tot cu conjugări simple, gen perfectul simplu şi viitorul.
- 2. Odată stăpînite verbele, se tocesc cele mai comune 100 de substantive. Asta-i o salată foarte mixtă, şi-ţi dă opţiuni pe cîmpuri semantice largi. Foarte probabil că vor fi orientate în jurul casei, mîncatului, familiei, jobului, timpului liber, hainelor, şamd. Ştiu, sunt 100, doare creierul de la efortul ăsta făcut la foc continuu, însă altă variantă mai blîndă nu-i: să le înveţi pe rînd, timp de 2 luni, e moarte cu picătura chinezească. Mă rog, unii preferă să moară încet. E la fel ca la alcool: unii preferă să-şi petreacă seara bînd 15 beri una după alta, lent. Eu prefer să termin sticla de whisky.
- Evident, substantivele se învaţă prin exemplu. Manualul se foloseşte de verbele pe care le cunoşti ceva, şi face reinforcement: “casă”, “eu am o casă”, “el îşi construieşte casă”, “ea închiriază casa în care stă”.
- Foarte important: după aceşti primi 2 paşi, poţi deja să-ţi schimbi contextul mental înspre limba ce-o înveţi. Poţi vorbi singur jumătate din zi. Poţi să-ţi exersezi lista de verbe şi substantive prinvind la oameni în timp ce stai la semafor, sau în timp ce bei un suc pe terasă. Te uiţi la ei şi descrii într-un mod simplist ce se întîmplă. Ea poartă o rochie. El fumează. Aceea este o reclamă la maşini.
- 3. Revenim la lista de chestii de învăţat: se face o excursie scurtă prin numerale. Sunt necesare, cît să poţi comanda 3 wurst şi zwei bier. Măcar cît să-ţi poţi verifica ce rest ţi-a dat la magazin.
- 4. Un set de 50 de adjective mai comune nu strică nimănui, apropo. Înalt, lung, scurt, verde, deştept, dulce, subdimensionat, etc. Iar multe adjective pot juca rol de adverb, cu puţină jonglerie (smart — smartly). Deja poţi diferenţia: vrei să te urci pe scaunul galben şi solid, nu pe ăla micuţ.
- 5. Foarte important: lista cu cuvinte de legătură, lubrifiantul frazelor. Chestia asta o omit absolut toate cursurile, şi-i criminal. Trebuie să poţi şti cum se spune cînd, unde, pe, la, după, sub, între, pentru că, deoarece, fiindcă, deloc, nicicum, spre exemplu. TOATE cuvintele astea, nu doar cîteva. https://www.fluentin3months.com/sentence-stretchers/ https://www.fluentin3months.com/conversational-connectors-how-to-fake-having-a-conversation-just-after-starting-to-learn-a-language/
- La ce-s bune toate astea? Sunt PESTE TOT. Vrei să citeşti un text simplu? E plin de ele: “Prim-ministrul a venit la Timişoara, pentru că dorea să vadă cum îşi desfăşoară activitatea subalternii lui“.
Ajunşi în acest punct, au trecut vreo 30-40 de ore de învăţare asiduă. Ce poţi face cu aceste cunoştinte?
- Poţi identifica subiectul şi predicatul dintr-o propoziţie. Chiar dacă verbul nu-l recunoşti, poţi să-ţi dai seama care e ăla. Nu ştiu să explic chestia, dar e intuitivă.
- Poţi, privind la o frază, să-i înţelegi structura, privind la cuvintele de legătură: “The floogmaster wants to fleep the zelgots, but he can’t do anything at all until his oborts vote positively. The oborts have not held such power in over 100 years”.
- Cu acest skill nou, poţi citi ziare. Poţi să vezi că un articol e pe teme politice, sau sportive. Mai ales pentru limbile mai răspîndite, există saituri ce publică ştiri simplificate, pentru începători.
- De fapt, poţi face o groază de chestii. Poţi asculta radioul, şi vei prinde structura frazei. Poţi asculta conversaţii între doi nativi.
- Ce nu poţi face? Nu poţi sta pe loc. Cel puţin dacă chiar te interesează limba aia, o să te rîcîie îngrozitor că înţelegi parţial, dar nu complet. Şi vei face eforturi pentru a învăţa mai multe.
~*~
Na, pare greu să începi lucrurile într-un fel mai heirupist aşa? Mie-mi pare, sincer, mai uşor.
Cum poţi învăţa să cînţi la chitară? Păi, ţi se toarnă pe gît toate aspectele de bază. Cum să ţii chitara. Cum să-ţi mişti degetele. Cum să cînţi lent o bucată dintr-o melodie, sau chiar o melodie întreagă.
Nu înveţi însă etapizat, săptămîna asta repetăm cum se ţine chitara, săptămîna viitoare cum să cînţi nota Do, luna viitoare cum să cînţi un solfegiu. Cam orice începător la chitară învaţă, din prima săptămînă, cum să cînte ceva care sună vag plăcut.