Iar îmi dau cu părerea acolo unde nu mi-ar şade bine s-o fac …
Discuţia porneşte de pe Trilema, de la un articol numit Vina bătrînilor. Ca să-l citez pe autor:
In general, indivizii care au astazi varsta pensiei sunt acele gunoaie care s-au complacut sa traiasca sub regimul comunist in anii 70, si-n anii 80. Putini dintre ei pot prezenta scuza (moralmente dubioasa oricum) ca si-au format opiniile despre comunism in anii 60, cand “mergea bine”.
Din punctul meu de vedere toti romanii in varsta de peste 55-60 de ani astazi sunt din principiu vinovati si din principiu ne-oameni, cvasi-oameni, aproape-oameni, nu chiar cetateni si asa mai departe.
Expecting a storm? He’s got it. Da’ nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre rafinarea parţială a definiţiilor, în urma comentariilor:
Am o singura, simpla pretentie : sa nu-mi vina astia si sa-mi zica ca de fapt totu-i la fel. Da ? Se poate, ori zici ca cer prea mult ?
Spune cinstit, dom’le, am stat cat am putut, si cand n-am mai putut n-am mai stat. Imi pare bine c-am putut cat am putut, si-mi pare rau ca n-am mai putut cand n-am mai putut, si asta este. Sa ma ierte cine-o putea, sa ma iubesca cui i-o fi de lipsa si-n rest, sanatate buna, ura si la gara.
E bine-asa ? [ştacheta e] sus pusa, ce-i drept. Da’ mai jos nu-i unde.
Odată ajunşi în punctul ăsta, eu unul mă declar mulţumit de rezultatul interacţiunii. Să explic, mergînd pe cîteva exemple din familia mea.
Străbunicii din partea mamei nu mi i-am cunoscut prea bine, el a murit de tînăr şi ea a murit pe cînd aveam eu vreo 8 ani. Ce-mi amintesc este casa bătrînească cu 2 corpuri de clădire şi 3 odăi, cu bucătăria micuţă dar curată, cu grădina în care era loc şi de cîţiva cireşi laolaltă cu ceva floarea-sorelui, cucuruz şi cîteva răsaduri bune de legume. Ei aşa or trăit la ţară, într-o localitate micuţă, şi nu cred că le-a păsat prea tare de comunişti. Pentru că înainte de comunişti dăduseră la sapă pe tarlaua popii şi a altora; vorba aia … săracul nu-şi alege jugul.Ce ştiu este că străbunica abia a aşteptat să se facă copiii mari şi să stea pe picioarele lor, chiar dacă asta a însemnat fetele să se mărite obligat-forţat şi băieţii să iasă la muncă. Comuniştii contruind oraşe au dat unor mii de oameni şansa de a-şi vedea cu ochii visul de urbanitate, chiar dac-a fost un vis repede spulberat în blocurile comuniste.
De străbunicii din partea tatălui n-am nici cea mai vagă idee, îs pierduţi pe undeva în zona Petroşaniului.
Pe bunicii din partea tatălui iarăşi nu-i ştiu prea bine, nu ne-am văzut nici de multă vreme .. cert este că aveau exact şi ei o casă cu grădină pe-acolo prin comună, el cu un picior beteag, ea preocupată de biserică şi bîrfe .. mno, nu cred că le-o păsat prea tare cine-o fost la conducere atîta vreme cît le-o făcut şosele şi canalizare.
În schimb pe bunicii din partea mamei îi ştiu oleacă mai bine. El a fost pompier în naiba-ştie-ce-grad; am descoperit în casa lor o colecţie întreagă a operelor lui Stalin alături de cele ale lui Ceauşescu. Mi s-a spus că trebuia să conspecteze din chestiile alea şi să recite frumos la partid, să ţină cuvîntări şi alte chestii, deh meseria cere sacrificii. Or does it?
Bunica a fost .. meh, mi-e lehamite, ştiu că nu se face să-ţi bîrfeşti neamurile, şi totuşi .. I have to say this for the sake of completeness. Ea a lucrat la Agenţia de Voiaj, şi deşi nu avea funcţie de ghişeu, totuşi reuşea să facă bine unui număr extrem de mare de cunoştinţe şi prieteni. Cerea şi primea de la casiere compartimente întregi şi cuşete întregi care rămîneau rezervate pentru grupuri de 1-2 persoane, împrumuta permisul ei altora, ba chiar cum unii controlori o ştiau trimitea lume direct pe gratis folosindu-se de formula magică “sunt verişoara/nepoata lui Cutare de la Agenţie”. Ca să nu mai spun că pentru serviciile astea primea tot felul de gratuităţi, cadouri şi oferte din partea oamenilor recunoscători. Nu şi-a pus niciodată problema că ce face este rău, imoral sau măcar risipitor de resurse. Tind să cred că nimeni din perioada aia nu-şi punea astfel de întrebări. E definitoriu, şi i-au luat anii ’80 prin surprindere.
Despre părinţii mei nu am a spune prea multe. Au fost copii în anii ’60 şi au asistat pasivi la desfăşurarea comunismului, precum s-au chinuit şi în anii tranziţiei. O fi valabilă aia cu “you only need look into a mirror”, dar pe scara vinei colective, mie-mi pare că lucrurile pică destul de jos.
Noa, şi acu’ să căutăm vinovaţii să le scoatem ochii. Cine-s?
Nu de alta dar oamenii după răzbel erau înfometaţi şi cu piciorul pe grumaz pus de către ruşi. Or lucrat de voie de nevoie ce li s-o dat. Între ’45 şi ’65 e o generaţie întreagă, şi sincer nu ştiu cum să-i acuz. Poate pe cei de după ’65, chiar dacă ar fi too close for comfort, că intră şi părinţii mei şi-ai prietenilor mei. Fiecare luat în parte a făcut mai mult sau mai puţin rău. Ce-i important este că foarte puţini au făcut bine.
Şi totuşi dacă vrem să judecăm istoria, trebuie să-i judecăm oamenii şi efectele. Eu unul nu îndrăznesc să o fac. Dacă dumneavoastră doriţi să o faceţi, mergeţi la susnumitul pe blog şi lăsaţi acolo părerea.
[ offtopic: am scris întreg articolul folosând Î acolo unde ar trebui să fie  ; sunt curios dacă i-a observat cineva lipsa acelui Â-din-A ]
Nu scoatem ochii nimanui. Cel putin eu, voi sa zic. Intr-o economie sanatoasa a sufletului, vina se recunoaste si se inlatura de catre vinovat, nu de catre altii pentru el. Nu merge cu proxy, cum nu merge cacarea prin interpusi. Tot ce poti face pentru el e sa i-o arati, eventual.
Eu consider simptomatic faptul ca protestele furibunde mi-au venit fix de la aia prea tineri ca sa se inscrie, a caror loialitati de altfel onorabile s-au gasit iritate de-un adevar pe care nu-s pregatiti sa-l priveasca, nefiind al lor. Netraind ei in epoca, cum ar veni. Dar cei vizati, ei insisi n-au protestat, banui ca din motivul direct. Nu-i ce, si nu-i la ce.
Vai…am observat „î”-ul..teribil, m-a chinuit, m-a durut de-a dreptul… îl detest.
Și ca să get on topic – după mai bine de 20 de ani, cred că ar fi cazul să „get over” de faza cu comunismul. Ok, am înțeles, suntem traumatizați, am avut nevoie de tranziție, bla bla. Dar, seriously, nu putem trăi lamentându-ne, condamnând morți sau fosile mergătoare pentru ce s-a întâmplat prin anii ’70 toamna sau comemorând evenimente și eroi anti-comuniști.
Ar trebui să încetăm cu conflictul dintre generații, să împărțim lumea în cei care „au trăit regimul și cei care nu” și să „ moove on” cu ce avem. Poate dacă ne-am bate capul și ne-am orienta energia asupra viitorului cât ni-l irosim pe trecut (care oricum nu poate fi modificat) – poate am reuși să nu alterăm viitorul. Cine știe, poate am avea unul mai acceptabil.
My humble opinion.
Doo chesti.
Una e ca eu am o teoria alternativa la dece nau sarit cu gura aia batrani si numai aia mai tineri. Teoria mea e ca din aia sase cititori ai lui Mircea Popescu cinci sunt tineri si numai eu sunt mai batran ca altfel nu vad cum as fi putut sa fiu securist.
A doua e ca odata ce tragi linia si te uiti la aia de care zice Mircea Popescu ca “Spune cinstit, dom’le, am stat cat am putut, si cand n-am mai putut n-am mai stat. Imi pare bine c-am putut cat am putut, si-mi pare rau ca n-am mai putut cand n-am mai putut, si asta este. Sa ma ierte cine-o putea, sa ma iubesca cui i-o fi de lipsa si-n rest, sanatate buna, ura si la gara.” aia sunt tot vite. Nu sunt oameni care siau dus crucea, o cruce mai grea decat o sa duca toata viata lui Marcel Popescu asta, cum au putut. Sunt vite si ca vite nau avut nici macar cruce.
Nu veni tu cu concluzi la aceasta tampenie pe carea declansatu micu Constantin Brancoveanu pe care el insusi nu si le insuseste. Ca altfel traiesti in minciuna, ca comunistu de mine.
Îmi amintesc de ideea unui tip, legată de comunism: cea mai mare perversitate nu a fost neapărat faptul că minţea lumea – şi în capitalism se minte pentru interese şi foloase; nu faptul că justiţia era ca şi inexistentă, iar reprezentarea poporului vax – şi în democraţie percepţia subiectivă este că legea nu funcţionează iar deputaţii îs acolo să fure.
Cea mai perversă mizerie a fost însă legimitarea furtului, ridicarea nevoii la pretext absolut, ascunderea, acordarea de circumstanţe atenuante celui care trădează pentru o bucată de pâine în plus. Mergeţi pe stradă şi întrebaţi dacă sunt oamenii de acord ca o mamă cu copilul flămând să fure din magazin; toţi vor zice “da” fără măcar să întrebe de ce mama nu munceşte, fără să încerce. Legimitarea furtului şi a comportamentelor asociate sunt deja impregnate în reflexele unei bune părţi din popor.
[Remiality], eu unul sunt primul care aş prefera să scăpăm de cutumele astea. Totuşi gândeşte-te că pentru părinţii tăi comunismul a reprezentat poate mai mult de jumătate din viaţă. A fost trist, a fost oribil, dar asta nu înseamnă că am învăţat ceva din lecţia asta a istoriei. Încă perpetuăm tarele.
[dadatroll] ! Te-ai eschivat duios de 2 sau 3 ori când am întrebat de ce a durat la noi mizeria asta de 3 ori mai mult decât la alţii. Dincolo de voinţa puterilor mai mari, vreau să zic. Că uite, polonezii au avut ditamai mişcarea de rezistenţă, ungurii la fel. Toţi au fost sub jug, în toate ţările din blocul estic au urcat comuniştii la putere, e drept. Da’ în timp ce alţii or construit scări ca să iasă din groapă, noi am săpat mai cu sârg.
So you made your point, până prin ’65 când în locul lui Dej a venit Nicu. Booming times and the such, zici că mai unu-doi rebeli acolo puteau fi băgaţi sub covor de dragul progresului. Să zicem.
Then again, the dark ages, când s-o rupt Nicu de Moscova şi ne-o dus cu mâna lui în budă? Explici te rog? Bunică-mea e născută în ’41 şi o văzut chestiile astea toate. Ai cea mai vagă idee de ce ăia care-or prins răzbelul nu s-or ridicat când or văzut că se împute treaba? Că între 47 şi 62 e cu roşu pe pământ, e cu împuşcături şi Bărăgan. În ce colţ de creier s-or dus astea? De ce am aşteptat până în ’89 cu urechile pe radio, doar-doar or veni americanii? Recensământul zice c-or fost ucişi vreo 2 milioane de români până în ’62, asta cât ar fi, unul din 10? Cum ziceam mai sus, unul-doi rebeli acolo, meh, no big deal. Bunică-mea o ridicat din umeri şi-o zis surd că altele erau vremurile ..
Chiar sunt curios ce explicaţie ai. Sincer, eu unul în locul oricărei explicaţii alambicate aş prefera-o pe aia simplă: au fost oi. Părinţii mei incluşi. Şi bunicii. Şi prietenii noştri de familie. Şi toţi care or crezut că fentând economia şi furând, fentează “sistemul”. O pulă de cal or făcut, or trăit pe credit până în 80 şi dup-aia or tras foamea fără să se întrebe de ce. Deci chiar îs curios de explicaţia ta.
Mircea. Dismissed. Ai scris suficient la tine …
Am senzaţia clară a tăcerii după ce s-a spart un geam. Sau după ce a fluierat unu’ în biserică. S-a oprit jocul, s-a oprit mascarada, autorul e ţinta privirilor. Şi-apoi totul revine la normal.
Pula mea. Să nu uiţi, Darie. Să nu uiţi.
Da stai mey cum a durat la noi mai mult de 3 ori decat la alti? Ca si la alti a durat fix de cand a inceput la noi si sa terminat cu o luna inainte de a se termina la noi. Iar la alti nu sa terminat decat peste cativa ani decat la noi? Despre ce vorbim aici? Sa terminat comunismu in Cehia in 65? Nu, au luato de la capat, vitele, ca nu au fost in stare sa ii bata pe rusi cu mainile goale casa se califice la statutul de om in clasorul moral al lui Mircea Popescu. Acolo unde sta el si maicasa, pe carea scoso cu o chichita din aia avocateasca ca nu avea varsta, da altfel se califica si ea la vita. Deci ce a durat la noi mai mult?
E posibil ca gradul de urbanizare mai redus in romania sa fie explicatia si atunci si pentru dupa. Cam asta e diferenta intre noi si restul europei centrale. Nu prea aveam burguri, si locuitorii burgurilor romanesti erau in majoritate alogeni.
Lol da’ ca chestie stilistica, daca-i spui la unu’ “dismissed” asa in englezeste ce inseamna e ca “meri in pula mea”.
It ain’t that strong, dude. Mai degrabă că “nu mai e nevoie de tine pe-aici”, ergnh .. okay, fail. Da’ n-am găsit alt cuvânt cu care să zic că aş prefera să oprim discuţiile la stadiul unde erau.
Dar dacă tot e vorba să închidem discuţia .. dadatroll, suntem singurii unde am scăpat de comunism prin uciderea liderului, şi asta pentru că altfel ar fi tras speranţe unii că poate se întoarce Conducătorul Iubit; trebuia ucis, el tocmai fusese reales şi nu dădea semne că are de gând să se lase de bună voie din scaun.
Diferenţă? Păi polonezii or avut Solidaritatea suficient de puternică încât să se declare legea marţială în 81 din cauza ei. Germania 1953. Cam un milion de protestatari şi 10.000 de arestări. Primăvara de la Praga, 1968? Nu de alta da’ ruşii or trimis acolo vreo 200k de oameni când or văzut că li se opune rezisenţă. Ungaria 1956. Stai liniştit though, bulgarii or stat la fel de capră ca noi. Polonia 1970, proteste de strada. În 1973 tot polonezii încep să aibă grupuri clandestine de studenţi, reviste underground, tot tacâmul. Cehoslovacia 1970, dizidenţi. Ungurii or avut forme rudimentare de liberalism, or avut activişti, sindicate, încercări de democraţie ..
Ok, you get this: am greşit la perioade, în sensul că toate regimurile “comuniste” au căzut prin ’89. Doar că istoria altora e pigmentată de încercări de răsturnare, de opunere, de contrabalasare. La noi e plată de la un capăt la altul, ceva rezistenţă armată în munţi, şi atât. Muntenii or fost singurii ever care-or avut coloană, presupun.
Şi totuşi care-i scopul articolului ? :-?
anima : de a semnala articolul lui Mircea si de a incerca sa arunc in discutie cateva chestii care nu incapeau acolo. Exemplele mele personale. Probabil pentru restul lumii nu are relevanta, I’m sorry, live with that :)
Ha! Aici nu ai diacritice!
Ma, daca tu nu ai trait pe atunci nu ai de unde sa stii ce se intampla pe atunci. Era spalat creierul din gradinita. In 89 s-a iesit de foame, nu din alte motive. Crezi ca aia stiau ce stii tu acuma, ca aia stiau ce e ala capitalism, democratie, etc?
Sunt vinovati multi dar nu poti sa-i bagi pe toti laolalta.
si or fost si bolnavi…
germania cu a sa die moral maschine, heh ce va vorbiti asa la repezeala
macar mergeti dupa sloganu straiczerului gandesc deci straic gandesc -ar trebui sa-mi dai premiu mircea ca uite, ti-am facut brand
inainte sa sariti la ouale alora de pe atunci, v-ati pune oleaca pe atlasu de geografie si sa-ncercati a pricepe ce inseamna importanta teritoriala, manevre ale sistemelor de informatii, localizare corecta a frontului si alte matrapazlacuri?
cum sa compari germania de est care la partea ei vestica statea atat de mult mai bine de innebunea esticul, aidoma lui mircea cand il baga-n boala junioarele ale care i-o arata si i-o da
romania era in fundu’ lumii la ora aia, intre rus si ungur, ceva asemanator cu bulgarii, nici n-aveau unde fugi, nici interes tu-nspre te-ncurci de la vestici. pana-n rumaniaaaa? say whaaat??
*arata si i-o da cu strike
si
era *serviciului de informatii/contrainformatii v-ati prins (prea am dezbatut dincolo pe teoria l’u informata de m-am exprimat cu straic si io)
Generaţiile se pliază vremurilor, aşa facem şi noi. Aşa le şi judecăm… Ideea e că, fiecare individ e o entitate aparte, singulară şi nu-l poţi lua la grămadă. În definitiv, nu poţi judeca o întreagă generaţie a Războiului II mondial, pentru că nu toţi l-au vrut: bunicul meu, spre exemplu, a dezertat cu cuvintele: ce caut eu în Tatra? Mă duc acasă la pruncii mei!