Continuăm seria de board games cu un titlu drag mie, și anume Cursa de Cămile, adică Camel (C)up în engleză în original[1].
Ilustrat dinjos, jocul este o bună sursă[2] de relaxare, fiind el simpluț de explicat și de jucat. Să-l vedem desfășurat:
Jocul Camel Up desfășurat (sursa: Amazon)
Ce anume faci în jocul acesta? Există o pistă de alergare pe care se „întrec” cele 5 cămile de culori diferite. Jucătorii pe tura lor aleg: fie să miște cămilele (scoțînd un zar aleatoriu din piramidă și dînd cu el), fie să instaleze oaze ce fac cămilele ce ajung pe ele să facă pași în plus[3], fie să pună pariuri care cămilă va fi prima în runda curentă, respectiv la finele jocului. Cine pariază mai devreme (și are dreptate) cîștigă mai mult. Pariurile cîștigate aduc bani, pariurile pierdute scad din bani – la finele jocului banii sunt tot ce contează.
Jocul nu are runde fixe – o rundă se încheie după ce s-au mișcat toate 5 cămilele, apoi se primesc (sau se dau banii) aferenți pariurilor pe rezultatul rundei, iar apoi se continuă pînă o cămilă trece de linia de final.
Cămilele de pe pistă pot să se și încalece unele pe altele, iar odată creată o stivă de-asta, cămilele de mai jos le duc în spate și pe cele de deasupra – apar astfel răsturnări de situație de la un moment la altul. Exact ce vedem ilustrat dinsus: cămila albastră este momentan pe primul loc pe pistă, urmată de verde, galben și portocaliu în această ordine, cu albul pe ultimul loc. Zarurile care au fost aruncate pînă acum sunt doar albul și albastrul. Dacă următorul jucător nimerește să dea pe zar 1 sau 2 cu oricare dintre culorile rămase, verdele se va muta (sau va fi cărat) pe primul loc, în stiva de deasupra cămilei albastre.
*
Ce-i fain la joc:
Numărul de jucători posibili, adică 8 (opt). Am mai menționat asta, merită repetat: pentru întrunirile sociale unde-s mulți oameni (iar o bună parte dintre ei nu sunt jucători constanți), orice titlu ușurel și care-i gîndit pentru mai multă lume este mană cerească.
Nu-i niciodată predictibil. Faptul că se pot stivui cămilele înseamnă că o singură aruncare de zar poate să răstoarne clasamentul instant, și să arunce cămila de o anumită culoare de pe locul 1 pe locul 5. Nici o partidă nu merge ca alta. Uneori există cămile care chiar rămîn în urmă (și se poate paria cu oarecare certitudine pe asta), alteori se pot întîmpla 4 răsturnări de situație în decurs de cîteva minute.
Aspectul de pariuri este distractiv. Cu jocul acesta se poate vedea de la o poștă cine-i genul de persoană care paralizează în fața riscurilor necunoscute[4], cine-i parior d-ăla înrăit, respectiv cine-i genul care pune în balanță riscurile cu cîștigurile. Cel mai rău este să joci exclusiv cu oameni paralizați de risc – dar măcar poți exploata acest aspect, pariind tu pe rezultatele acțiunilor lor.
Jocul depinde un pic de psihologia jucătorilor. Dacă poți citi o persoană și să-ți dai seama cam ce va face pe tura ei, dacă preferă să pună pariuri sau doar să miște cămile, poți la rîndul tău să te reorientezi spre acțiuni care exploateze (in)apetența la risc a celorlalți.
Legat de punctul anterior: jocul este suficient de simplu pentru a fi și educativ. Șansele ca a culoare oarecare să ajungă pe primul loc pot fi calculate cu o oarecare precizie. Mai ales cînd mai sunt doar unul sau două zaruri de dat, se pot calcula probabilitățile pentru toate combinațiile de numere[5].
*
Cum orice joc trebuie să aibă și puncte slabe, să listăm și ce nu-i neapărat fain.
Este imprevizibil la număr mare de jucători. Știu, am spus că este bine că pot juca chiar și 8 oameni. Asta nu înseamnă că-i totuna dacă sunt 3 sau 8 oameni la masă. Deoarece numărul de zaruri este fix (5), se poate nimeri ca pe tura ta să nu faci absolut nimic, ci să se încheie runda înainte de-a avea ocazia să faci ceva. Pur și simplu, primii jucători aleg toți să dea cu zarul și să mute cîte o cămilă, și … e gata runda. Din experiența mea, aș spune că jocul își schimbă natura cînd s-a trecut de 5 jucători.
Este foarte dependent de aleatoriu. Legat de punctul anterior, dar țin să precizez separat: la acest joc nu există strategie perfectă, și nu există teoria că „ăla mai deștept va cîștiga”. Cum toate deciziile sunt luate pe informație incompletă, poți să iei tu ce decizii bune dorești și tot să pierzi bani. Nu-i grav, odată acceptat acest aspect trebuie doar să ne reconfigurăm așteptările și să jucăm de dragul riscului, nu pentru a cîștiga cu orice preț.
Strict legat de prima editare, versiunea din 2014: piramida din carton[6] se strică repede. Este o componentă importantă, și se duce repede.
*
Per total, un titlu drăguț care-i excesiv de mișto pentru grupurile de oameni care nu-s fani ai jocurilor complicate, ci care vor doar să petreacă ceva timp împreună și să socializeze.
----------- Designerul jocului a ținut morțiș să creeze confuzie cu logo-ul de pe cutie, drept urmare există jucători care spun că titlul ar fi „Camel Cup”, iar alții care spun că-i „Camel Up”. Oficial este a doua variată, dar nimănui nu-i pasă.[↩]
- Am putea spune … o oază.[↩]
- Sau miraje, care fac cămilele să meargă în spate cu un spațiu.[↩]
- Într-un amărît de joc! Asta-i cel mai trist, dar și important de observat.[↩]
- Zarurile au 6 fețe, dar valorile posibile sunt doar 1, 2, 3.[↩]
- Folosită pentru a amesteca zarurile și a scoate unul.[↩]