Era o zi de vară, iar eu eram invitat la o cafea, sîmbătă dimineață. Mă prezint regulamentar. Ca imagine de fundal, o casă de prin cartiere, ușor neîntreținută, ușor scorojită pe alocuri, cu o curte interioară și cu căței.(i)
Mă primește fata cu cafeaua făcută, pe terasă, la aer. Dar înainte să ne așezăm și să poftim la taclale, fuge înauntru la aparatul de pick-up, caută printre discuri, și pune un Coltrane, să fie. Sincer zic, pînă la 31 de ani nu mi-a trecut prin cap că ar putea fi o idee deșteaptă să-ți faci atmosferă de cafenea, dar la tine în casă.
Restul ce-a urmat în acea zi, sau în zilele de după, chiar nu contează; nu are legătură cu povestea aici de față.(ii) Ce-i cert este că am rămas cu o idee și-un obicei faine.
*
Pentru comparație, cam așa arată în această dimineață lucrurile la mine pe terasă:
Cu vînt și cu frig
Noa, păi ce merge la un așa peisaj? Merge o cafea cu scorțișoară și alte arome. Merge o țigare.
Și pe lîngă asta, merge prin boxe un Ravel, spre exemplu.
Merge? Merge!
Cînd ochii-s încă mijiți a somn, cînd căldura patului încă stă pe piele ca o pătură în plus … păi poate și fundalul sonor trebuie să ne învelească cumva. Poate un jazz, poate un electro-swing, poate muzică clasică …
Și cam asta. Am un nou tabiet, și-i fain.
n.b. Partea cu „cadou” din titlu e referință la alte cadouri.
------------