După ce o vreme am folosit RescueTime, mă trezesc brusc miercuri, fără net. Trezit pe la ceasurile prânzului, compul zice că un cablu e neconectat la placa de reţea, semn că se futu’ butonu’. Pardon, switchu’ de pe casa scării. No problem, aşteptăm. Vine seara şi nimic, deci pun mâna pe telefon şi sesizez.
A doua zi dimineaţă primesc un apel de pe un număr RDS, sunt la curs, nu răspund. Ajung acasă, constat că acum placa de reţea îşi ia un IP de clasa 169.254.x.x , care, as far as I know, sugerează că switchul nu “vede” mai departe de propriul nas. But I might be wrong. Sunt sunat din nou după-amiaza, pe fix, de pe un număr necunoscut, le sugerez subtil că încă n-am net, urmează să vină astăzi.
Pe la 11 mă trezesc cu ei la uşă, constată că sunt conectat pe un port destinat altor echipamente şi nu unui end-user (cum naiba…), schimbă, nimic, re-mufează, nimic, încep să se ridice sprâncenele. Ca măsură, comun cablul UTP pe placa de reţea on-board, brusc, merge. Tipii concluzionează expert că cealaltă placă, third-party, e futută. Hmmpf. Adică sting compu’ în regulă şi îl pornesc cu o placă defectă. Mai trebe să fuck nişte teste.
În altă ordine de idei, am realizat în pauza asta cât îmi lipseşte netul. Şi că n-ar trebui să îmi lipsească atâta.