Ce le poţi spune unor oameni care, acum 19 ani, mureau pentru o cauză? Mulţi din generaţia mea nici nu se născuseră.
Nu, pentru eroii din decembrie ’89 nu am cuvinte, sunt doar sentimente. Cimitirul lor e un loc tare nimerit pentru a-ţi redefini viziunea asupra vieţii. Cine suntem noi, după 19 ani, ca popor? Le-am învrednicit numele? Sau ne scăldăm în aceeaşi zeamă acrişoară numită viaţa de zi cu zi made in Romania?
Am fost cam 500 de oameni astăzi. Prea mici pentru un eveniment prea mare. Cimitirul adopesteşte mai mulţi morţi. Pentru mormintele lor reci şi tăcute, am doar necuvinte. Restul este istorie. Restul, va fi istorie. Noi, vreau să cred că vom fi în istorie.