Nu ştiu, dar parcă nu mai am chef de nimic. Nu sunt apatic, nu sunt depresiv, nu am intrat în vreo spirală descendentă care să mă ducă spre MISA, dar parcă lunile de iarnă au alt gust. E mult somn şi multă agitaţie în inimile oamenilor, dorm oricând apuc iar ei se isterizează pentru diferite evenimente banale. Au trecut 1 cu mândria lui prostească, a trecut Moş Nicolae cu repetiţia generală la colindat, Hruscă a ieşit din bârlog cu colinde noi, iar luna în general se îndreaptă spre un sfârşit previzibil. Probabil dacă nu mă va prinde revelionul făcând bungee jumping în Himalaya, o să-l consider şi data de 31 una ordinară.
Thank God there’s frienxs and pubs in between sleeps. And courses and more boiled wine.