Am stat 5 minute, cât să iasă primul val de grăbiţi şi turbaţi, apoi am luat frumos potecuţa înspre poiană. Pauza de 40 de minute îmi fusese suficientă cât să nu gâfâi ca o locomotivă la urcarea înapoi.
Classy artistic pic, cu soarele în contralumină
Desigur, lumea se reculege aşa cum ştie ea mai bine:
Orgasm românesc: mici şi bere!
Unde-i carne, nu lipsesc cuţulachii:
Cerşetorul
No, să purcedem la coborâre.
Long way home ..
Ei veghează!
La munte, cu maşina. Ăştia nu se antrenează?
Praf!
Măcar e pământ şi nu firimituri de beton de prin oraş.
Cu bicicleta la munte
Cu bicicleta sau maşina, fiecare după puteri şi scopuri.
Mai mult praf.
No, şi o panoramă din care nu se înţelege nimic la rezoluţia asta.
More people:
Pe-acolo e şi o bisericuţă, ‘mnezo ştie cui foloseşte …
Oh, wait, uitasem de motorişti.
Total coborâre: un ceas şi încă 15 minute. Culmea, am ajuns printre primii, puteam liniştit să mai pierd timpul pe drum.
