Marea problemă cu elevii patriei OMFG

Zice lumea despre Vali Petcu tot felul de chestii naşpa, printre care şi c-ar fi flamer şi troll. O fi, nu mă pronunţ, dar cert este că i-am găsit un contra-exemplu monumental: Sebi Bârgău, a.k.a. VisUrât. Pe bune, Visu’ scoate din el nişte articole atât de tilted şi shifted încât ai jura că are un singur ochi şi o singură emisferă cerebrală, iar la ochiul rămas are ochelari de cal. E dreptul lui să facă articole biased pentru a atrage lumea să comenteze, dar .. noa, e şi dreptul meu să remarc ce face :D

Ultimul articol al lui Sebi se înscrie frumos în serie, şi se intitulează bombastic “Oare doar profesorii sunt vinovaţi?“. E exact aceeaşi reţetă: se remarcă un aspect (elevii care filmează ce vor ei) şi se discută pe tema lipsei de balanţă (dar de ce nu filmează şi profesorii??). Ce uită Sebi să menţioneze este că au apărut destule filmuleţe şi cu ce doreşte el. La repezeală îmi amintesc de un film cu o dirigintă ameninţată pentru absenţe, de o profesoară ameninţată fizic şi fugărită prin clasă, de alt profesor cu pantalonii în vine … lista poate continua. Sunt destui elevi exmatriculaţi din vina prostiei lor, dar omul se face că nu-i vede.

Ok, now that I’ve cooled off (nu, chiar mă calcă pe nervi însemnările cu flame) hai să povestesc care-i opinia mea pe temă.

Am intrat în şcoală în ’95, deci se poate spune că am văzut sistemul de la cap la coadă. Ce ignorăm noi -în cam toate dezbaterile- este că România s-a schimbat în aceşti 20 de ani. Sigur, nu ne mai amintim mare lucru, dar hai să încercăm. În 1989 oamenii credeau în libertate. În 1990 oamenii credeau în politică. În 1990 oamenii credeau în presă. În 1990 oamenii credeau pe bune că învăţând şi făcând şcoală, poţi ajunge. Oamenii credeau multe în 1990, România era mai naivă şi mai curată, oarecum. Aceşti 20 de ani au adus deci o murdărire a apelor, România a crescut cu internetul, acum avem social media şi un canal prin care toate scursurile se pot scoate la lumină.

Da, în 1995 elevii erau “mai cuminţi” – pentru că nu ştiau altceva! În 1995 cea mai perversă chestie pe care i-o spuneam unei fete era “pot să-ţi văd sub fustiţă?”, and I really mean că era pervers. În 1999 România avea deja lanţuri de hypermarketuri şi dospea o Generaţie Pro. În 2002 era moda la mine în şcoala de cartier să dai palme la fund fetelor şi să le prinzi pe drumul spre casă ca să le mozoleşti – şi, culmea, nu se îmbrăcau ca nişte curve! Primeau palme chiar şi urâtele, chiar şi alea mediocre erau harrassed. În 2007 deja veneau pizdele la şcoală direct de la all-night party, cu cearcăne şi cu botinele de pe dance floor, şi se lingeau pe coridoare cu tipii din clasele superioare.

My point is : fleoşc. Înainte să facem pe virginele imaculate, hai să ne înţelegem asupra unui lucru fundamental: rolul şcolii. Italienii spre exemplu îşi dau copiii la şcoală pentru că-i obligă statul, oricum tradiţional este ca la maturitate copilul să moştenească afacerea famigliei. Colegele care au venit de la schimbul de experienţă de acolo povesteau încântate că jumătate din elevi stau şi chatuiesc în spatele clasei, iar cine este interesat de materie merge în faţă şi încearcă să audă ce zice profesorul. Până la urmă, există loc în România pentru câteva mii de avocaţi noi, anual, tops. Şi pentru câteva sute de ingineri noi, maxim. Pur şi simplu meseriile care să ceară o calificare înaltă nu sunt la toate colţurile străzii.

Rolul educaţiei este fix acesta: să scoată un absolvent care poate trăi în societate chiar dacă este perfect mediocru. You know, să poată vorbi şi scrie corect, să poată rezolva probleme relativ uşoare de matematică, să se poată organiza şi să poată socializa. Limba română nu o mai tratăm din punct de vedere tehnic încă din clasa a IXa. Matematica de clasa a VIIIa deja implică sisteme de ecuaţii cu două necunoscute, probleme de geometrie precum aria trunchiului de piramidă şamd. În schimb orele de dirigenţie sunt o glumă bună, iar despre organizarea gândirii sau sistematizarea ei nu se suflă o vorbuliţă. Bine că avem în schimb educaţie civică la care se predau referate, dar nu se discută cum cred viitorii cetăţeni că ar trebui să arate patria.

Ştiu eu? Poate sunt ipocrit, în fond am făcut şi liceul şi facultate, dar în continuare sunt convins că grosul meseriilor din lumea de astăzi nu necesită calificare teoretică de nivel liceal sau universitar. Nici măcar eu la jobul actual nu am nevoie de mai mult de liceu. Dojo repetă şi cred că s-a plictisit şi ea spunând-o – familia a împins-o şi a convins-o să se educe, i-a oferit modele şi motive, nu simpla prezenţă a şcolii. Nimeni nu face nimic de bună voie, să fim serioşi. Angajaţii din toată lumea se cacă pe ei când vine vorba de training, când se schimbă ceva sau când trebuie să înveţe o chichiţă oricât de mică. Dar elevii sunt de vină, sigur, copiii care într-o lume PSP şi Xbox şi Youporn şi mp3 şi ProTV nu găsesc lăbăreala numită “şcoală” interesantă. Totdeauna ei sunt de vină că nu-i ascultă pe adulţii care ştiu mai bine.

Am o altă propunere!

Hai să lăsăm proaspătul absolvent să-şi dezvolte cultura generală singur, exact în direcţiile în care doreşte. Lasă-l să citeacă singur, lasă-l să descopere el unde este teatrul şi unde e filarmonica, hai mai bine să construim stadioane de rugby şi săli de baschet, hai mai bine să sprijinim filmografia românească, hai mai bine să eliminăm corupţia din sistemul judiciar şi să asfaltăm drumurile, pe scurt hai să lăsăm elevii în durerea lor şi să ne concentrăm să le oferim o societate puţin mai dezvoltată, o societate în care să merite să poţi face o referinţă la Iona sau la Mitul Eternei Reîntoarceri, hai să construim o societate care să fie ea însăşi o şcoală, hai să nu mai afirmăm că ei sunt nişte loaze şi adulţii nişte zei, hai să privim cum corupţia distruge România, hai să privim cum informaţia din şcoală nu ajută nimănui, hai să nu mai lătrăm la copacul greşit şi să ne amintim ce vânzări ar face o ediţie nouă a Shakespeare, tradusă după ultimele descoperiri în domeniu.

Da, ştiu. E al dracului de greu să faci ceva pe bune. Defapt toate relele se întâmplă fiindcă o elevă suge pula în buda Liceului Textil nr.2 din Adunaţii Copăceni.