Surprinzător, dar discuţia nu se referă la scrierile altora, ci ale dumneavoastră.
Ideea mi-a venit în vreme ce citeam diverse bloguri scrise de oameni care nu par a fi trecut pe la şcoală prea des. Cert este că majoritatea începătorilor într-ale scrisului produc un text oribil şi dezlânat, fără cap şi fără coadă, uneori cu nişte erori gramaticale şi stilistice de îţi doreşti să nu fi deschis pagina. Soluţia mea este una relativ simplă: plăteşte pe altul.
Meseria se numeşte copywriting în limba engleză, în româneşte nu cred că are încă echivalent. Pe internet, pe piaţa scrierilor în limba engleză un text de aproximativ 300 de cuvinte valoarează un dolar, maxim $2. Hai să spunem rotund şi pe româneşte că face 4 lei. Având în vedere că un text de 300 de cuvinte este un fel de sweet spot pentru cititorul mediu, iată că avem o întrebare perfect legitimă: aţi investi în aşa ceva? Sigur, veţi spune că este o sumă derizorie; totuşi un producător experimentat va trage 10-15 texte zilnic fără probleme, şi deja discutăm despre un copywriter român care câştigă acelaşi salariu cât un prostălău ce asamblează piese pe linia de fabricaţie, inhalează căcaturi şi pierde timp mergând şi venind de la lucru.
Din câte înţeleg, chiar dacă ar exista consumatori pentru aşa ceva totuşi nu prea există producători. Aici intervine ideea mea: elevii de liceu. În fiecare liceu există minim 2-3 elevi mai răsăriţi, care chiar dacă nu-s strălucitori totuşi fac efortul de a-şi face din când în când eseurile pentru ora de română (sau chiar engleză). Pentru un elev două teme făcute pot însemna banii de ţigări pe săptămâna aia, deci. Chiar şi fără să fie strict teme, totuşi un liceean răsărit vă poate produce un text perfect acceptabil pentru blog în mai puţin de un ceas; practic vorbind unul d-ăsta vă poate da articole pentru toată săptămâna dacă se plictiseşte într-o zi ploioasă de sâmbătă (sau în timpul orelor de mate, dar să nu divagăm).
Sigur, nu cred că e nimeni prost să bage bani într-un blog din care nu câştigă nimic; ăsta este, de altfel, şi motivul pentru care scrierea de text nu reprezintă încă o meserie la noi. Dar să presupunem că doriţi să fiţi generos luna asta, aveţi bani de donat (sau aruncat pe geam). Eu unul dacă aş fi în situaţia asta, mai degrabă aş discuta cu un profesor de română şi contra sumei respective aş obţine texte. Ba mai mult, se pot inventa tot felul de combinaţii cu sponsorizări astfel încât să obţii recenzii pentru piese de teatru sau concerte, în fond elevii au reduceri şi investiţia n-ar fi mare. Pe lângă că obţii un rezultat pentru blog, trăieşti şi cu senzaţia că ai ajutat un elev să ia note mai bune şi să fie mai interesat de şcoală. Fie şi doar pentru că primeşte bani, da’ rezultatul contează.
Deci, reiterăm întrebarea: aţi plăti pentru copywriting? (desigur, texte făcute frumos şi respinse dacă par copiate sau trântite din pod)
Între timp vreau să ducem puţin mai departe gândul cu elevii. Să zicem că sunteţi părinte. Aţi fi dispus să vă plătiţi copilul să-şi facă o parte din teme? Vorbim aici strict pe partea de încurajare monetară, altfel ne pierdem în 1000 de factori cum ar fi irelevanţa temelor, notelor sau mizeria sufletească a profilor ce vor meditaţii. Să spunem 15 lei per eseu la română, 600 de cuvinte sau mai mult cu verificare pe Google, o dată sau de două ori pe lună. Nu-i o sumă mare, oricum îi daţi banii aceia sub formă de bani de buzunar sau pretexte pe care le inventează. Eu unul văd un mare dezavantaj, evident: acela că se învaţă prost şi începe să scrie doar dacă îi daţi bani, oricum notele mici tot pe Dvs. vă interesează şi nu pe el :D Pe de altă parte văd avantajul că textul produs poate fi controlat la calitate şi adăugarea unor avantaje pecuniare nu face decât să împuşte trei iepuri dintr-un foc: note mai bune, stimulent să studieze pe cont propriu şi în final o dezvoltare mult mai uşoară decât dacă s-ar fi făcut cu joarda.
Având în vedere că părinţi fiind nu discutăm despre copywriting, se pot plăti teme la orice materie considerată importantă. Personal am senzaţia că ar trebui nişte creiere foarte ordonate pentru ca aşa ceva să funcţioneze măcar la un nivel minim, dar .. speranţa moare ultima.
A doua întrebare este, deci: aţi fi dispuşi să vă plătiţi copilul să studieze în plus? (acelaşi criteriu ca mai sus: cu negarea plăţii dacă munca nu este cinstită şi onestă)
Romanul fura continut, nu plateste pentru el. In ce tara te trezesti? :D
Da, am platit pentru continut. Un articol de 600 de cuvinte, destul de OK scris, ma costa 5 dolari. Am facut investitia pentru unele situri de pe international, pe dojoblog scriu tot eu din creierii mei.
Pentru ceva acuratete: copywriting e scrierea de articole pentru promovare/publicitate, nu orice fel de articole. Scrierea in general pentru web se cheama writing si basta, sau web-content writing daca vrei. In plus, ce zici tu acolo cu $2/300 de cuvinte e in general cand ti le scriu tot soiul de pakistanezi/indieni la calitatea aferenta. Sau pentru “rescriere” = “spinning” adica mai invarti trei sinonime si se cheama ca e “continut” nou.
In plus, cred ca problema la noi nu-i numai ca nu exista piata (desi cunosc cativa jurnalisti care in esenta fac mai mult asa ceva) ci faptul ca oricum, ar fi o piata foarte mica – nu stiu cati poate sustine in fapt.
Hmmm, am mai scris un comentariu, s-a pierdut pe undeva?
Depinde de scop, cum ai spus. Pentru blog-ul propriu n-aș plăti, având în vedere că nu scot venituri de pe urma lui și pot să mă opresc oricând dacă mă lasă ideile și/sau exprimarea. Presupunând totuși că ar fi o sursă de bani, tot n-aș face asta fiindcă blog-ul cu pricina ar înceta să mai fie blog-ul personal și ar deveni un blog oarecare, cu un conținut ales de subsemnatul. Lucru deloc rău la urma urmei; după cum ziceam, depinde.
Iar asta mă duce la ideea că pentru alte proiecte, gen știu eu, povestea unui joc și toate materialele scrise aferente, se merită din plin chestia. În funcție de nivelul la care vrei să te situezi cu textul (profesionist sau amator), rentează sau nu.
În principiu nu, dar aș face excepție în cazul rezultatelor foarte bune, pe principiul burselor (pe lângă banii de buzunar). Altfel, am impresia că până în vârsta adolescenței, copilul trebuie să găsească în școală mai mult un fel de joacă (iar aici e datoria școlii să îl motiveze), iar apoi e de datoria sa să își maturizeze gândirea și să înțeleagă că posibilitatea învățării e un beneficiu ce i se oferă pe tavă și care de fapt costă.
Spun asta deoarece banii îi poate face apucându-se de muncă, adicătelea muncă pe bune. Și dacă-l duce mintea, atunci între experiența muncii necalificate și școală ar alege cea de-a doua variantă. Generațiile școlii românești de astăzi au o mentalitate dăunătoare, tradusă prin „la ce-mi folosesc mie integralele, caragiale și lanțurile peptidice?”, mentalitate ce ar trebui eliminată. Altfel, persoanele care gândesc așa chiar ar merita minim o lună în câmpul muncii necalificate.
1. Nu aș plăti.
2. În mod sigur aș plăti.
@Dojo ce înseamnă fură conținut? cut+paste , cut+paste fără sursă, sau inspirație prost reprodusă, ………..? pur și simplu din curiozitate….
1. daca as detine un site de specialitate, adica de nisa, poate ca da, dar nu pentru blogul personal, ca ala daca nu exprima creierul meu dezordonat nu are farmec, zic eu
2. o sa iti raspund peste cativa ani(multi) cand detin copii
Dojo:
Ce origine avea autorul ca să merite 5 dolari? :D
Diana:
Păi de preţurile pakistanezilor şi spun pentru că nu-mi închipui că un elev de liceu sau vreun Gheorg aleatoriu de pe net ar putea scoate rezultate superioare. Şi or’cum pentru Ţaţa Leana e şi prea mult dacă face puţin spinning şi puţină traducere din ciubotă.
Mi scuzi pentru delay, Akismet **ck*
Spyked:
(în afară că-ţi tot pocesc numele şi iese skyped)
Nu toate blogurile-s personale. Pe un blog generalist spre exemplu tu poţi plăti un negroteu român să-ţi facă outline, ideile principale, resursele şamd şi tu adaugi partea de personal touch. Just a’sayin.
wtfro:
Vezi că Dojo are chiar pe blog povestite întâmplările respective. Dacă nu înşeală memoria a fost preluare integrală cu citarea sursei.
adizzy:
Answer to #2 pending. Nu-l lăsa să aştepte prea mult :D
1. acum nu, dar daca as avea bani cacalau as da … de dragul diversitatii pe blog.
2. nu! pai invata pentru bani sau pentru el ca sa fie om mare?
Nu cred ca are mult sens sa platesti copiii. Pina la o virsta e similar cu a-ti plati ciinele ca sa nu-ti roada pantofii si sa nu se cace pe canapea : ce sens are ?! Ciinele nu are maturitatea intelectuala pentru a intelege si folosi banii, si nici copiii cit timp sunt copii nu se gasesc intr-o situatie mai buna. Joarda si confiscat sireturile ori cablul de alimentare de la calculator sunt de baza. Iar daca sunt deja adolescenti, e cel putin ridicol sa astepte sa-i platesc eu. De ce nu se descurca singur, si cum e diferita asteptarea asta fata de “sa ne deie statul!” ?
Cit ce priveste blogurile, problema-i monetizarea, nu generarea de continut. In fiecare luna apar citeva milioane de cuvinte noi, in fiecare luna se cistiga citeva mii (si nu citeva zeci de mii) de euro de pe urma lor. Socoteala simpla pune valoarea globala per cuvint in limba romana la 0,00x euro, sau 0.x eurocenti, sau hai 1-2 bani acolo, 0,0x RON. In conditiile astea piata nu incearca sa atraga mai multi producatori in cimpul muncii, ci mai multi platitori in circuitul economic.
Aia-i si sursa profunda a agitatiilor stupide cu “sa se interzica x”, “sa se faca un cod de online” etc : dorinta de-a limita productia pentru a-i putea creste valoarea printr-o falsa scarcitate. Idei de jurnalisti inepti care vor in sindicat.
Io-s perfect de acord la partea cu monetizarea. De altfel discuţia am menţionat că-i ipotetică şi “dacă aţi avea bani de aruncat”, pentru că de fapt pornisem de la ideea de a ajuta nişte elevi şi nu de la o propunere ancorată în meandrele concretului.
Cât despre elevi, hai că poate până prin clasa a patra nu ştiu ce-s ăia bani (age 11), da’ cât să înţeleagă că suma primită reprezintă un suc în plus la şcoală cred că poate orice kinder mai încolo. Plus că nu-i vorba de o aşteptare din partea elevului cât o acţiune benevolă a părintelui (te răsplătesc pentru munca în plus pe care o depui la tema X).
Problema nu-i aia. Problema-i ca fata ta de 15 ani pe care-ai invatat-o ce-s banii si cum functioneaza ei va gasi un nene care-i face o oferta mult mai avantajoasa in ce priveste efortul si folosirea timpului ei. Dupa care degeaba-i tragi ei palme.
Si nici nu conteaza daca-i fata sau baiat, neni se gasesc. Si nu, nu-i obligatoriu sa fie cu sexitime, e mai probabil sa fie “du si mie pachetu’ asta pina acolo”.