Uneori nu ai ce să mai spui după ce citeşti o anumită chestie. Uneori îţi rămâne doar să notezi că a emis cineva un lucru superb şi atât.
Tempo Poli, Cezara. Să-i dăm cuvântul:
Pe mine ma fascineaza mintea la omul asta, Dusan. Cred ca e marele lui prieten, mintea. Am intalnit si pareri, oameni care mi-au zis ca sigur a revenit pentru bani, doar nu avea nu stiu cate variante la momentul respectiv. Sper ca-s obiectiva pt ca nici nu l-am zeificat niciodata, nici n-as fi in stare sa cred vreodata ca face cineva ceva doar pentru noi. Pentru ca asa se prezenta dilema, n-a venit pentru noi, a venit pentru bani. Fir-ar sa fie, pai in atatia ani am inteles ca nici dragostea parinteasca nu e pura, se mai strecoara cate-un santaj sentimental. Ceea ce e foarte grav dar nu te poti supara. Imi vine sa sparg ceva cand simt naivitati absolute. Io, care mai trec drept naiva pentru unii care nici nu ma cunosc.
Dar Dusan e dintr-o poveste care nu poate avea nicicand legatura doar cu banii, tocmai pt ca e bolnav sa castige, meciuri. Si mi-a lasat tot timpul impresia ca, el vrea sa riste, nu ca nu are de ales. Atata timp cat asta nu e o ruleta ruseasca sau doar un joc de noroc si-si mai poate folosi atatea calitati cate are (nu mai multe) … s-a intors si ca sa-si ia o revansa. Haideti sa-l ajutam si pe el si pe baieti si pe noi, sa facem sa rasune stadionul. Nici nu conteaza ce cantam (ca tot vad discutii) ci mai ales cum cantam.
Cum spuneam, de asta l-a iubit o Timişoară întreagă pe omul numit Duşan Uhrin. Mai sus de scandaluri, bun psiholog, cu o voinţă dârză de a învinge indiferent de condiţii. Omul ăsta combină calităţi de boxer şi scrimer. Sau calităţi de înotător şi rugbist, poftim. A luat o directă în barbă de la un căcat cu ochi numit şi patron al lui Poli; n-a clipit atunci, n-a clipit la revenire. A luat directe la vânzarea şi cumpărarea de jucători. N-a clipit.
Cert este că prin comparaţie cu viaţa de zi cu zi, omul reuşeşte să deseneze în fotbal o imagine pe care ne-o dorim cu toţii. Aceea a luptei.
Succes, Duşan! :)
editare, 30-5-2011
S-a încheiat de ceva vreme sezonul. Politehnica s-a clasat pe locul 2, în principal pentru că a pierdut în meciul direct cu ocupanta locului 1, Oţelul Galaţi. Au fost ocazii să trecem în frunte, n-am făcut-o. Au fost ocazii ratate cu seninătate agasantă, meciuri pe teren propriu terminate doar cu egal. Zvonurile spun că ar fi fost şi ceva probleme pecuniare la echipă.
Totuşi Duşan continuă să fie sprijinit de tribună. Nu pentru că a etalat un joc excelent, dimpotrivă. Nu pentru calităţile de showman. Ci pentru dârzenie, pentru forţa arătată de echipă când a jucat complet onest. Rămâne antologică declaraţia lui, “nu pot antrena jucători nemulţumiţi”. Vine un nou sezon, şi normalitatea trebuie să-şi facă şi ea loc cumva printre crăpături. Privim cu speranţă înainte, pentru că înainte e singura direcţie în care poţi oricând privi. Campionii reali ţin capul sus, cică.
Tempo Poli!