Pensia mea, valoarea lor ..

Există pe interneţi – şi presupun că nu doar pe interneţi – gluma asta despre generaţia-actuală-din-ce-în-ce-mai-slabă: “ăştia or să ne plătească nouă pensiile?“. Nu vă pot spune cu precizie cât de răspândită e replica şi cât de bine arsă este ea în mentalul comun, cert este că am găsit relativ repede exemple pentru ea (1, 2, 3, 4, 5). Dacă ar fi să încerc o estimare, are o prezenţă medie sub formă de memă în mintea românilor oarecum-educaţi. Exemplele date aparţin unor autori care au fie facultate fie cel puţin liceul terminat.

Distincţia îmi pare importantă: ar fi oare posibil ca mema în discuţie să fie complet goală de orice conţinut, şi pe fond un simplu construct al minţii unor oameni ce caută un ţap ispăşitor pentru neputinţa lor proprie? Am un amic, omu’ a terminat recent facultatea – teologie didactică ortodoxă, o specializare complet ne-necesară lumii acesteia. De vreo 4-5 luni îşi caută de lucru, şi anume muncă de birou, fiind sub demnitatea lui să accepte să lucreze cot la cot cu restu’ pulimii în vreo fabrică. Singura diferenţă fiind desigur că muncitorul din fabrică contribuie timp şi puţinele lui cunoştinţe pentru a aduce lumii produse tangibile şi vandabile, în timp ce absolventul nostru .. păi are o facultate, nu? E, iată şi ăsta un crez. Am facultate deci. Deci sunt. Ce? Păi..

Ia să cităm dintr-un film drag mie datorită tematicii:

And the truth is, there is something terribly wrong with this country, isn’t there? Cruelty and injustice, intolerance and oppression. And where once you had the freedom to object, to think and speak as you saw fit, you now have censors and systems of surveillance coercing your conformity and soliciting your submission. How did this happen? Who’s to blame? Well certainly there are those more responsible than others, and they will be held accountable, but again truth be told, if you’re looking for the guilty, you need only look into a mirror.

I-auzi, sună într-un anume fel asta. Ca s-o zicem pe cea dreaptă, dacă ce cauţi tu sunt vinovaţii, ajunge să priveşti într-o oglindă.

Probabil sună gol de conţinut când vorbeşti de responsabilitate personală. Şi chiar este gol în noţiune dacă nu o umpli cu ce chiar trebuie: înţelegerea responsabilităţii.

Ce înseamnă faptul că trăiesc 5 câini de talie mare, vagabonzi, pe ruinele unei foste clădiri de lângă blocul unde stau? Aţi zice că înseamnă multe – că există babe proaste care-i hrănesc, că primăria nu-şi face treaba, că ecarisajul ia banii de pomană, toate alea. Iar ele chiar sunt, probleme existente şi scăderi ale societăţii. Dar ele sunt secundare, fiind vorba despre lucruri externe mie. Primul lucru care-l transmite existenţa acelor câini este că pe mine nu mă deranjează suficient încât să-i omor cu mâna mea. Nu mă deranjează suficient încât să le pun otravă în mâncare. Nu mă deranjează încât să sun la ecarisaj. Dacă m-ar fi deranjat cu adevărat, nici lipsa ecarisajului nici nepăsarea primăriei nici prezenţa babelor nu m-ar fi oprit. Dacă m-ar fi deranjat că mă latră la 3 noaptea şi nu eram un laş încât să-i distrug eu.

În confruntare cu lumea exterioară, iată, omul face enunţuri zilnic.

Face enunţuri, spre exemplu “nu mă deranjează gunoiul de pe străzi” sau “nu mă interesează gropile din asfalt“. Ah, da, în teorie ne. Interesează. Din vorbe. Dar în confruntarea cu faptul existent, cu imundul unei banale gropi, ce facem? Boscorodim şi ne trece. Ne smiorcăim, oh, ne smiorcăim cu lacrimi de copilaşi neajutoraţi. Dar facem ceva?

Dar ce-am putea face? – aţi întreba. Dragii mei, am două-trei femei în vârstă ce toamna îşi fac de lucru şi mătură curte blocului de frunzele ce-au căzut. Ceilalţi vecini sunt mult prea .. evoluaţi pentru astfel de activităţi. Ce puteţi face, mă întrebaţi? Măturaţi dracului frunzele.

Luaţi primarul de guler, legaţi-l fedeleş, puneţi-l într-un portbagaj de Dacia 1300 şi plimbaţi-l prin toate gropile. Apoi puneţi-l să semneze că ori se rezolvă problema ori mai face o călătorie de-aia, zilnic. Iar dacă chiar trebuie să facă 5-6 astfel de călătorii mai bine-i cereţi demisia decât să staţi cu ochii-n 4 după ce face el. Şi chiar nu plecaţi de acolo până nu-şi semnează demisia.

Aud oameni ce lucrează în firme cu sute şi mii de angajaţi că “nu putem comenta faţă de condiţiile inumane de lucru, altfel am fi daţi afară”. Icter fac. Băi, dacă ies 50 de oameni în acţiune, în 8 ore nu rămâne nimic din directorul general, adjunct, familiile lor şi bunurile lor materiale. Dacă se apucă serios, 100 de oameni îi pot face viaţa un calvar fiecărui şef şi şefuleţ din firma respectivă, până pleacă ăia hăulind. Cum era vorba cu râul, ramul care ţin cu asupritul? E doar o vorbă goală pentru voi? Păi atunci ia daţi o tură pe la Eminescu şi daţi-i un şut în cur pentru că vorbea pe nas. Ori el ori românii, cineva e prostul în discuţia asta.

Nu degeaba am vorbit în articolul precedent despre vânătăile care-s ale noastre, proprii, rezultate ale răspunderii proprii. Dacă înveţi să te aperi nu ţi se fac vânătăi. Dacă înveţi să-ţi ceri drepturile nu te calcă mai nimeni în picioare. Problema, desigur, este că într-un fel noi trăim în echivalentul unei vidanje. Fără să fi cerut asta la naştere, iată, soarta potrivnică ne-a dat un şut în muie şi ne-a făcut ditamai vânătaia – lăsându-ne să ne naştem români într-un neam defetist şi fix după urmele unui sistem mincinos. Dar vânătaia-i a noastră, după cum am stabilit deja. Trăim în vidanjă, singura cale înainte este să devenim vidanjori de ocazie. N-o vor face nici FMI, nici guvernul, nici o formă de autoritate. Nimeni.

~~~

Ei, acum revenim la valoarea lor şi pensia noastră. Poate generaţia nouă e chiar retardată. Poate lor chiar le place Lady Gaga şi le place dubstep şi le place Farmville şi nu mai învaţă ca cei de-pe-vremea-mea. Dar nu mă simt în stare să-i critic nici măcar în trecere. Dacă nu voi avea pensie va fi fix vina mea, nu a lor. Dacă vreau să am pretenţia că nu sunt sclav atunci nu statul (prin reprezentaţii lui viitori) va trebui să-mi dea pensia.

Trăiesc 3 generaţii ale trecutului în România, şi una a viitorului. Aia  bunicilor mei ştiu ce a făcut, a băgat râtu’ în pământ şi a făcut bancuri cu Ceauşescu pe la colţuri, în timp ce Securitatea le lua rudele din pat. Aia a părinţilor mei ştiu ce a făcut, l-a lăsat pe Iliescu de 3 ori la caşcaval şi a privit impasibilă la mineri. Aia a mea aşteaptă neroadă să vină Altcineva să ne scape de probleme. Halal.

Cei ce vin după noi vor purta bandaje şi vor avea oase rupte de bunul simţ românesc. Vor purta platoşă, ferindu-se de nesimţirea şi indolenţa semenilor lor. Copiii de azi învaţă că părinţii lor au fost laşi şi nehaliţi, că părinţii lor au luat credite doar cu buletinul şi că au copiat la Bac timp de multe promoţii înainte de Funeriu. Copiii ştiu că normalitatea ni se pare o excepţie, ştiu că suntem nişte simpli purtători de disonanţă cognitivă, în mintea cărora există mereu conflictul între “eu, sclavul, ştiu ce trebuie făcut” şi “eu sunt prea superior să fac ce trebuie făcut“. Copiii ştiu că trăim într-o vidanjă, învaţă asta de la primul contact cu strada, şi mai învaţă că e un lucru chiar ok să trăieşti acolo.

Nu, ei nu ne datorează nimic nouă. Noi lor da, începând de cel puţin ieri. Noi datorăm ceva lumii în care trăim. Şi anume, totul.

~~~

edit: Pe teme similare aveţi şi articolul cetăţeanului care-şi spune Porcul de York, intitulat Smiorcăiala.

Nu ai dreptul sa te smiorcai pentru ceea ce nu ai. Ceea ce nu ai sunt cele pentru care nu ai fost dispus sa lupti. Comoditatea te impiedica sa ai.

Sa nu ne smiorcaim pentru cele care ne sunt departe, doar pentru ca asteptam ca ele sa faca picioare si sa ne raspunda la fluieraturi. E culmea lipsei de educatie.

Deci da. Me gusta.

~~~

Înţelegerea responsabilităţii
De ce urăsc tot ce-i Adobe

Comments 27

  • Sa se faca profesor, lol.

    Care zici tu ca e solutia, sa se ocupe parintii de copiii lor?

  • Sistemul e plin de profesori deja. Plus ca-i o tona de hartogaraie imposbila pana sa chiar ajungi sa le vorbesti unor elevi reali.

    Nu dau solutii. Ele trebuie a fi gasite de catre fiecare in parte, gandindu-se ce fel de lume vrea sa lase mai departe celor ce vin. Si egoist vorbind, ce fel de lume vrea pentru el.

    Dar da, evident, daca parintii s-ar chiar ocupa de copii ar fi un pas inainte. Absolut ironic, cred ca s-a ocupat criza de lucrul asta, intorcand acasa un numar de parinti plecati la munca in Spania/Italia ce-si lasasera progeniturile pe mana bunicilor.

  • Care bunici au educat si parintii candva iar aschia nu sare departe de trunchi.

    In rest, nu vad ce vina e a noastra, ‘noi’ vom plati impozitele pentru pensionarii de acum, ei ni le vor plati noua. Deci da, pensia ta, prostii care o sa-ti plateasca pensiile.

    Motivul pentru care copiii sunt prosti e capitalismul si globalizarea. Pe bune. Munca acuma e divizata, simpla si lunga, prost platita, unde parintii n-au bani si timp sa-si educe copiii. Ei ajung de la vreo 3 ani la gradinita si pana la 18 vor fi crescuti cam o juma’ de zi de proletari-bugetari fututi de neajunsuri economice si lipsa de chef, dupa care sunt preluati de bunici cu mentalitati simple-taranesti-religioase, unde timpul petrecut cu parinti e mami-tati n-am chef, n-am bani, taci ca te rup in doua.
    Copiii se educa singuri cu televizorul, unde invata ca scoala e prea mainstrem si e naspa sa fii ‘tocilar’, pentru ca cartile e’ pentru fraieri si e grele, comparativ cu meniul la 3 dolari scris mare de hamburger la mcd plus piratarea de call of duty versiunea coispe sau smackdown, counter strike si ce se mai joaca. Si evident puletii astia nu-s pregatiti nici pentru viata si nici munca.

    Presimt ceva viitor gen 1984 unde ignorance e streng. Pe bune. Lumea va fi atat de talamba inca numai o elita acolo sus va comanda fix ce sa faci.

  • […] Daimon 1 despre pensii si tineret, legat de glumele deja exaustive si nesarate cu copiii tampiti care nu vor […]

  • Pe mine m-a atras caracterul patetic al articolului, dar dincolo de asta, continutul indemnului imi pare gol. Bine nu cred ca-ti pica, dar in anii astia in care te-am cunoscut nu-mi aduc aminte sa te fi vazut implicat fizic, activ intr-o chestie si sa o duci pana la capat. E adevarat ca nu asta sustii in post, dar consider ca indemnurile tale ar capata mai multa semnificatie prin exemplul propriu. Fii mai concret! Ai o mica putere pe care nu o folosesti. Ti-ai facut, din cate observ, un numar de cititori fecventi; instiga-ne sa schimbam ceva practic. Organizeaza o intalnire cu toti si hai sa ne gasim un scop comun,oricat de mic, pentru care sa facem o schimbare cu adevarat. Un prim scop naiv ar putea fi sa aflam ce se intampla cu animalele din petshop-uri, in momentul in care nu-s cumparate o perioada. Dupa ce aflam sa si actionam intr-un fel sau altul…
    Problema atat in articolul tau cat si in viata noastra sociala e ca stim cum sa dam sfaturi altora fara a aplica ca si sfatuitorul trebuie sa-si urmeze pietricelele pentru a se ajunge la destinatie.
    Ce incerc sa spun e ca poate ai avea mai multe detalii, mai multe de zis atunci daca tu insuti ai trece printr-o experienta in care sa schimbi ceva sau macar sa incerci.Poate astfel vorbele ar capata rotunjime.
    Sa zicem, prin absurd ca tu, unul, nu te poti implica mai mult decat post-ul de fata, atunci ar fi necesar sa dai macar solutii viabile, pentru a nu ramane decat un text scris frumos. Daca 50 de oameni se duc peste directorul general si-i fac praf familia, bunurile, sau il plimba pe primar in portbagaj nu cred ca aia 50 de oameni ar sfarsi mai bine, tinand cont ca exista legi impotriva actiunilor fizice menite sa dauneze unei persoane.
    Sa incerc sa nu ma lungesc fara rost. Comentariul meu nu e un atac la persoana ta, e o explicatie de ce pe mine indemnul tau nu ma atinge altfel decat literar. In sine nu am facut altceva decat sa insirui cuvinte fara valoare practica, nesolicitandu-ma cu adevarat; cum ar fi fost o vizita personala in care sa incerc sa te conving, ca mai apoi sa mergem prin mai multe petshop-uri, sa ne interesam de soarta animalelor, sa cercetam cu adevarat problema si sa luam masuri daca e nevoie.
    Cat despre cine ne plateste pensia, nu mai am nimic de adaugat intrucat simt in acelasi fel.

  • Totuşi e un articol teoretic, nu practic. Theoretical framework, not a call to action. Dacă înţelegi ce spun şi achiesezi la cele expuse atunci putem trece la altceva. Dar prima dată trebuie expusă teoria.

    pe mine indemnul tau nu ma atinge altfel decat literar. In sine nu am facut altceva decat sa insirui cuvinte fara valoare practica, nesolicitandu-ma cu adevarat

    Te atinge exact acolo unde trebuie: la cap. Prima dată ai tu a te întreba pe tine care-s problemele cărora vrei să te adresezi, şi nimeni nu-ţi poate răspunde în locul tău. Abia după ce faci o listă cu chestiile X, Y şi Z de rezolvat musai, neapărat şi dacă se poate IERI, abia atunci vezi dacă eşti pe cont propriu sau există alţi oameni ce deja se luptă cu chestiunea şi te poţi alătura lor. Faci tu un sau te alături unui ONG, te alături vreunui grup de lobby, soluţia o gândeşti dup-aia.

    Dificultatea este în a identifica problemele. Pentru că judecând după lipsa de civism a românilor, ai zice că de acolo vine totul. Lipsa conştientizării, “merge şi-aşa“. Şi cu gropi în asfalt şi cu gunoi şi cu blatişti în tramvai şi cu maşini parcate pe trotuar. Înainte de a-i scoate pe oameni din gândirea că “nu-i problema mea” nu prea ai ce să faci. Cât timp ei consideră că nu e problema lor pot face eu sau oricine altcineva oricâte call-to-action vrei, cu rezultatul previzibil că nimeni nu iese din casă să chiar facă ceva.

  • Rog sa se noteze ca sunt batran si am obiectii.
    Din cate tin minte, cand se mai baga cate un “astia o sa ne plateasca noo pensia ??11!!%^&%*”, ii mai mult sub forma “ni la prostalaii aia”, mucalit flegmatic. Daca cineva chiar se ia in serios cu genul asta de ‘mistocareala’, si chiar isi pune probleme de gen, problema deja ii la el, nu la cei care urmeaza sa-i plateasca pensia.
    In primul rand, esecul generatiei tinere (acolo unde ii cazul) se datoreaza in mod special celor care i-au educat, adica, tocmai aia care se pot lua in serios cu “astia ne platecs noo pensiile, roar”. In al doilea rand, daca ajungi la varsta de pensionare si te bazezi (doar) pe pensie, inseamna ca nu-i mare lucru de capu’ tau si mare sfaraiala n-ai facut, ii deplasat ca unul care nu o fost in stare o veata-ntreaga sa miste mai ‘mult’ decat o amarata de pensie, sa emita pretentii.
    Nu in ultimul rand, astia micii care vor ajunge sa le plateasca pensiile, se pot (si multi dintre ei se vor si) duce spre bine, in timp, vor evolua, vor da cu capul de tot felul de praguri si vor invata din lexperiente, cu sanse ca, cand vor ajunge la varsta caraitorilor de acum, sa fie peste ei.

    In mare parte sunt de acord cu ce spune Freud. Io am avut norocul sa pot invata de la bunici (lucruri care nu le gaseam in nici un fel de carti, lucruri care nu se predau si nu se vor preda la scoala), lucruri si valori pe care parintii mei n-aveau cum sa ma invete, pur si simplu pentru faptul ca nu le-au trait, iar cand ar fi trebuit sa le invete de la parintii lor, nu se pute. Cel mai bun lucru pe care-l poate oferi un parinte propriului copil, e educatia. Dar hei, avem cariere de cladit si pentru asta exista after scholl.
    Cat despre partea cu facutul, mi se pare ca nu suntem in stare sa ne asociem pentru a misca ceva. Io am incercat de multe ori si am renuntat de mult, singurul lucru care mi-o mai ramas, o fost sa ma izolez intro anumita masura de societate si sa fac cat mai bine ce-i in dreptul meu, ce tine de mine. A, si daca o sa ajung la pensie, sper ca o sa fiu in pozitia in care o sa mi se falfaie de ajutorasul ala social :P

  • Se pare ca unii au ramas cu nevoia de a avea un “tatuc”………De ce sa dea Alex lectii si idei, oare cchiar nu putem gandi singuri??
    Alex e un bun observator si sesiseaza niste probleme. dar nu scrie nicaieri ca tot el trebuie sa le solutioneze.

    Fiecare cat il duce sfecla…

  • Cartim, cum “simtesc” ca la mine faci aluzia cu nevoia taticului sunt indatorata sa-ti raspund.
    1. Toti avem nevoie de un “tatuc” intr-un fel sau altul. Eu simt nevoia unuia mai neortodox si neinrudit care sa ma pedepseasca when I’m a bad, bad girl.
    2. Daca ai reciti comentariul meu ai vedea ca nu am zis nicaieri ca Alex TREBUIE sa faca ceva. Alex nu trebuie sa faca nimic din ce bravul sa madular nu vrea sa faca. Eu doar ii explicam lui de ce mi se par vorbe frumos scrise. Tind sa cred ca el a priceput mesajul.

  • E falsa teoria cu “toti avem…”. Ca vasta majoritate a teoriilor cu “toti avem…”.

  • Ce fail? Dupa IP e chiar el.

  • @Pircea Mopescu, da, hater si troll, bland. Sa-mi dai linsigne :P

  • Lulz, si-a gresit mailu’?!

  • Io eram da’ am agatat enteru’ cind scriam /.

    @Florin Nu-ti dau ca le mai bagi in gura sau cine stie.

  • Iti doresc ca Magia si Misterul
    acestei Nopti sa iti aduca Pace , Intelepciune,
    Bucurie si Caldura in suflete….
    Craciun Fericit , Alex vecine !!! :))

  • Well,acum ești mulțumit ? :)

  • Miruna come back!!!!

    Sarbatori fericite … bad dAimon.

  • Lmao capcaunule!

    BAN DAIMON CAMPAGIN!

  • Bai da’ unu’ n-ar lasa o referinta ca sa stim despre ce discutam aici

    http://polimedia.us/fain/alte-arte/malina-new-shit-of-the-year/#c89880

    Inca n-am auzit sa-ti stergi blogul din cauza unui comentariu malitios, da’ fie. Vorba Ralukai, pune-ti platosa si treci inapoi pe internet.

  • “eu, sclavul, ştiu ce trebuie făcut” şi “eu sunt prea superior să fac ce trebuie făcut“.

    Atat de frumos ai punctat aici cu disonanta cognitiva…click, bookmarked :)
    Atata timp cat suntem capabili sa facem observatii de genul asta consider ca e ok. Cand nu ne deranjeaza faptul ca nu ne deranjeaza, atunci e rau.

  • Welcome back, I guess.

  • […] c-a trecut un an de la citatul din motto. Ar fi cazul să rescriu textul, şi anume că “am un amic care de un an şi […]