Preumblările prin oraş continuă, şi cu ele seria de ochi căscaţi a mirare. Să începem dară, cu o modificare subtilă a limbii române.
Mnoa, limba noastră cere o plasare orizontală în spaţiu: în mod normal, magazinul se află pe stradă sau pe bulevard. Mă întreb dacă-i influenţa limbii engleze sau a vreo alteia. Sau doar o greşeală.
În altă ordine de idei, anunţul dinjos l-am cules de pe uşa unui restaurant central, cu specific italienesc. Cineva n-a parcurs toată lista cu sufixe a limbii. Pe de altă parte, parcă mi-ar plăcea o limbă ceva mai .. regulată. Zic şi eu.
Domnul avocat mă-ntreb cum de nu şi-a schimba numele încă. Nu de alta da’ chiar e jenant să ai ca nume un termen derogatoriu.
Dincolo de prescurtarea inutilă “P-ţa” – de parcă încă 2 centimetri de tablă făceau gaură-n buget, aş fi curios de ce au folosit diacriticele corecte la litera Ţ (virgulă dedesupt) însă nu şi la litera Ş (sedilă). Serios, ce pula de imprimerie îi aia care livrează aşa ceva? Şi mai ales, ce pula de oameni îs ăia care nu verifică?
Nu-i exact chestie datorită căreia mor oamenii, desigur. Da’ parcă totuşi pică prost când vezi produsul a cel puţin 3 indolenţi..
Indicatorul ăsta e la 3 metri de cel dinsus. Şi e scris corect Ş-ul. Da’ ca să fie treaba oablă, e plasat prost pe stâlp. Cam ca să vă faceţi o idee despre competenţa administraţiei locale.
La vreo 50 de metri distanţă am găsit totuşi şi o plăcuţă suficient de lată pentru a scăpa de prescurtări, respectiv suficient de modernă cât să fie scrisă corect. Minune.
De curiozitate, număraţi sedilele. Să nu uităm cumva c-am fost sub stăpânire turcească.
Gata, ultimele plăcuţe. Avem spre comparaţie vechiul şi noul. Cine-i acest “E. de Savoya” de care face vorbire plăcuţa nouă de jos?
Undeva, într-un cimitir oarecare, Maica Domnului se holbează la trecători. Pe bune c-o să am coşmaruri cu imaginea asta :/
Chestia dinjos e pe-un mormânt al unui creştin. Explicaţi-mi ce mama dracului reprezintă, că io-s pierdut.
Cam atât momentan. Mă aflu în concediu şi ca atare mă preocup intens de bătut oraşul în lung şi-n lat.
O pasare care-si ia zborul spre cer, la fel ca sufletul decedatului.
Eu trebuie sa spun ca nenea Tiberiu nu are de ce sa-si schimbe numele. Nu e rusinea lui ca a ajuns mult mai cunoscut argoul decat oricare alt sens al cuvantului.
Maica Domnului e sinistra si cu mustata, intr-adevar deloc o imagine placuta.
Ultima chestie e o piatra ramasa in plus de la turnarea cimentului peste cosciug. Din punctul meu de vedere reprezinta un rahat cu pretentie de opera de arta. Trunchiul gros ce ar trebui sa sustina aripile(daca asta reprezinta triunghiul isoscel prost retezat)nu-mi sugereaza zborul ci o imagine statica. Imi pare ca e ori o pasare Obeza surprinsa in imposibilitatea de a zbura ori una priponita in ciment, cu gatu’ rupt si sodomizata d-un artist ciung.
Ultima-i o lebada cam patratoasa.