Costul atenţiei

Mă aflam zilele trecute într-o oarece intersecţie circulată a oraşului, aşteptând să treacă timpul. Priveam în gol când de-odată aud un scârţâit de cauciucuri, semn al unei frâne sănătoase. Ce se întâmplase? Nimic special .. o fătucă traversa strada, pe verde, în timp ce un şofer ce cotea la dreapta peste trecere voia şi el să treacă. Omu’ venise lansat şi crezuse că are timp să taie trecerea înainte de pieton, chestie care nu i-a ieşit; fata era cu telefonul la ureche şi destul de prinsă în conversaţia ei, aşa că n-a văzut bolidul şi nu l-a lăsat pe disperat să treacă primul.

Nu s-a întâmplat nimic atunci. Da’ am văzut scena asta repetată de zeci şi sute de ori, până la exasperare. De câteva ori mi s-a întâmplat şi mie, din postura pietonului.

În mod normal pietonul e inviolabil pe trecerea de pietoni, da? Dacă nu vine vreo maşină de intervenţie cu semnalele acustice/luminoase pornite, nu este nici un motiv să trebuiască a privi în altă direcţie decât înainte. Faptul că trecerea de pietoni e destinată pietonilor impune şoferilor să conducă în aşa fel încât să evite orice incident. Nimic complicat de înţeles în aceste cuvinte, sper: dacă e polei, şoferul are a conduce mai încet, nu am eu a mă asigura de 3 ori înainte de a traversa. Dacă plouă, şoferul va fi prudent. Dacă e soare la apus şi-i dă în ochi, şoferul se va adapta. Dacă el conduce într-un cartier rezidenţial, are a merge cu o viteză minimă pentru a proteja eventualii copii ce pot sări pe şosea de pe trotuar., ş.a.m.d.

Starea de normalitate descrisă dinsus e însă utopică. Învăţăm destul de repede că trebuie “să te asiguri din ambele direcţii” (chiar dacă e stradă cu sens unic), să fii atent chiar dacă ai verde, în principiu dacă s-ar putea ar fi bine să fii într-o alertă continuă, că “nu ştii ce nebuni sunt la volan“. Ceea ce îi destul de trist, dacă ne gândim bine.

Creierul are o putere de procesare finită, în special dacă vorbim despre procesarea în timp real. Mie cel puţin îmi pare absurd ca odată ce am pus piciorul pe un drum public, să trebuiască să mă comport ca şi cum aş fi în război cu lumea din jur.

Am întâlnit, spre exemplu, o serie de minim 10 canale cu capac lipsă; pe un drum de-a lungul apei, pe care ar trebui să poţi merge visător ca la promenadă, stăteam şi admiram riscurile de-a cădea în hazna. În diverse zone mărginaşe ale oraşului, noaptea e o adevărată aventură să te deplasezi pe jos, fiind străzile pline cu câini comunitari; ba chiar în zonele de case, unii stăpâni îşi lasă javrele afară din curte, iar ele apără trotuarul din faţa casei ca şi cum ar fi tot al lor. Diverse trotuare ale oraşului sunt betonate inegal, astfel că-i incredibil de uşor să-şi luxezi gleznele dacă nu eşti atent tot timpul; am păţit-o eu, cum au păţit-o şi prieteni de-ai mei; mergi, şi datorită unei diferenţe de nivel de 1-2cm ajungi să calci strâmb. Unele trotuare de la mine din zonă sunt făcute strâmb, cu o mică pantă înspre şosea; lucrul ăsta nu-l simţim vara, însă iarna când se face polei devine dificil să meargă omu’ pe lângă case, alunecând mereu spre şosea. Şoferii au setul lor propriu de cazne – de la drumuri şi intersecţii nesemnalizate, la gropi pe care unii ajung să le memoreze de-a lungul anilor.

Asta e doar o listă scurtă a problemelor date de mediul înconjurător. Dacă-ţi trebuie restul exact la cumpărături, fiind prea sărac să-ţi permiţi să-l laşi, apăi atunci tre’ să stai cu ochii în 4 şi să numeri fiecare bănuţ. În aglomeraţie e o idee bună să te temi de hoţi. Tot în aglomeraţie e o idee bună să te dai din calea diverşilor grăbiţi ce bagă umărul fără jenă la înaintare. Ca şofer trebuie să fii atent tu la diverşi alţi neatenţi ce se apucă de manevre periculoase – viraje fără semnalizare, schimbat banda deşi nu-i spaţiu destul, există o listă bogată de idioţenii făcute de oameni.

Zeci şi sute de astfel de detalii minore, ce se adună în subconştient. Noa, şi spuneţi voi, ar trebui sau n-ar trebui românii să fie un popor de stresaţi? Că asta cic-ar fi prima impresie a tuturor străinilor ce calcă pe-aici, cum c-am fi stresaţi şi înnouraţi şi roşi de griji.

Ăsta e şi motivul pentru care contractul social există, iar instituţiile statului trebuie să funcţioneze fără întrerupere, corect: fiecare om când iese din casă are de îndeplinit un număr de sarcini şi doar pe alea. Eu ca pieton trebuie doar să nu traversez prin loc nemarcat – sau dacă o fac, preferabil să o fac când e strada complet goală. Şoferul trebuie să dea atenţie pietonilor în locurile unde-i nevoie, iar în rest trebuie doar să-şi semneleze intenţiile – nu însă să stea încordat, aşteptându-se la alţi şoferi să facă tâmpenii. Călătorul cu tramvaiul are doar a da un telefon către Poliţie dacă doreşte ca un boschetar împuţit să fie dat jos. Poliţistul are a da amenzile astfel încât ele să nu fie anulabile în instanţă. Şi aşa mai departe.

Atenţia costă. Nu ştim ce idei bune de cercetare a pierdut un profesor universitar mergând pe jos astăzi. Nu ştim ce idei de extindere a firmei a pierdut antreprenorul ce mergea cu taxi şi era să fie lovit de un SUV. Şi .. e foarte important ca lucrurile astea să nu se mai întâmple.

Întrebări făr' de răspuns redivivus
O instituţie

Comments 11

  • am o solutie. ma doare fix in cur daca nimeni nu va sti ca eu sint cel de la care a pornit, cita vreme ajunge implementata:

    erase & rewind: mutam TOATE trecerile la 20 metri de orice intersectie.
    avantaje soferi: cine face dreapta are o asigurare in minus de facut. cine face stinga elibereaza intersectia, nu sta dupa pietoni. la fel si cine face dreapta, nu sta dupa pietoni, nu blocheaza intersectia.
    avantaje pietoni: nu te mai uiti 360 grade cind traversezi, te asiguri frumos stinga in prima jumtate, dreapta in a doua.

    singurul cost e sa-ti misti curul citiva metri in plus cind traversezi, dar sint convins ca se va simti la supleţe.

  • Mei, asa or facut langa un sens giratoriu din oras, ca sa evite formarea cozilor la iesirea din sens. Nu pot spune ca ma incanta solutia, da’ pare a fi de viitor.

  • Ca sofer, ma uit si am grija de fiecare pietont care traverseaza prin locuri nepermise. Daca as fi aplicat aiureala de o ziceai tu dinsus, cum ca pietontu’ n-are ce cauta pe strada in afara trecerilor de pietonti, si nu-i treba mea sa le port grija si sa-i feresc, faceam cateva duzini bune pe post de pasta de mici.
    Ii trist ca-s o gramada de idioti care traverseaza mai rau decat vacile cele mai vaci si boii cei mai boi, la fel de trist precum faptul ca-s o gramaga de soferi care conduc mai rau decat ar conduce vacile cele mai vaci si boii cei mai boi.
    La trecerile de pietonti, incetinesc si chiar opresc, facadu-le semne tolomacilor nehotarati cum ca sa traverseze, ca io-i astept.

    Ca pietont, ma asigur intotdeauna, nu ma intereseaza sclifoseniile cu drepturi sau nedrepturi, am vazut ceva oameni nenorociti de catre niste cretini, tocmai din cauza ca gandeau ca ei au drepturi.

  • Is mai multe scoli de gandire aici: una din ele zice spre exemplu ca pietonii or existat dintotdeauna, insa soferii is de factura recenta. Asa ca absolut toate strazile is pentru pietoni, si soferii au a conduce cu maxima prudenta.

    Nu achiesez la ideea respectiva. Nu putem opri tavalugul tehnicii, si cine-si permite o masina inseamna ca merita sa se deplaseze mai repede. Asa ca procedam la negociere: pietonul este SFANT pe trecerea de pietoni, trebuie sa poata negocia traversarea pe la colturi fara trecere marcata, iar in rest e bun de facut tocanita in caz ca nu-i atent.

    Faptul ca exista soferi cretini pe lume n-o sa ma faca niciodata sa ma comport cu frica pe trecere, si n-ar trebui sa faca pe nimeni. O sa pun piciorul jos de pe bordura indiferent si o sa ma retrag doar cand devine clar ca o sa ma ia in bot. Altfel, am fortat suficient de multi dobitoci cu colac sa franeze de la viteze peste 50 km/h, si m-am simtit bine. Crede-ma, mai nimanui nu-i e totuna daca face accident cu pietonu’ pe trecere.

    Iar vezi ca subiectul articolului era ceva mai larg, dincolo de trafic :)

  • Costul atentiei – dAImon-s blog…

    În care încercam să vorbesc despre costul atenţiei încordate pe stradă, datorată oraşelor agresive cu cetăţeanul. Iar comentatorii aleg să discute despre ce ştiu şi ei .. maşini. :sigh:…

  • @Alex, am bagat de seama ca subiectu-i ceva mai larg, da’ io-s de parere ca in preajma a orice-i masina sau utilaj, implicit trebuie sa fii atent (deh, defect profesional), plus ca, poti sa-ti canalizezi atentia in catre ce vrei tu, in mediu controlat, in nici un caz in mediul in care se impun minime reguli de respectat. Mai mult, “costul atentiei” in cazul in care traversezi, cat iti ia, cinci secunde? Zece? Secunde in care oricum trebuie sa fii atent sa nu intri in alt pietont?
    Datorita faptului ca exista pietoni cretini, ma face sa conduc intotdeauna mai prudent, in special prin orasele mari.
    Datorita faptului ca exista soferi cretini ibidem.
    Cunosc oameni care gandeau cam la fel cu sfintenia treceri de pietonti, asta pana sa fie soferi, dupa care, or cam inceput sa socoteasca si ei daca-i cazul sa astepte doo secunde pe trotuar pentru a-l lasa pe sofer sa treaca, sa nu se mai arunce ca boii pe trecere excact cand masina mai are trei metri pana la trecere. Semaforizarea rezolva problemele cu minimile reguli (minime reguli pe care pietontii fie nu le cunosc, fie le ignora pe modelul gaunos ca-s ei pietonti si trecerea pentru pietoni ii sfanta) ce trebuiesc respectate de catre soferi si pietoni deopotriva dar, in felul asta avem timpi de asteptare.
    Treaba cu drumurile (hai sa zicem, si strazile) construite pentru pietoni ii cat se poate de amuzanta. Dintotdeauna s-au construit drumuri si strazi pentru carute, cai, trasuri si orice altceva numai pentru pietonti nu. Strazile si drumurile se construiesc in general pentru vehicule, iar pentru pietoni, sunt trotuare si alei.
    Faptul ca nu suntem in stare sa negociem cum trebuie trecerea la nivel a celor doua cai de comunicatii, se lasa de obicei cu urmari nefericite in ambele “tabere”.
    Mi se pare corect sa se inchida drumurile acolo unde nu se doreste prezenta masinilor (Bistrita si Sibiu parca au restrictionat accesul auto in centru vechi) si sa se dea in folosinta pietontilor dar, atat timp cat drumurile si strazile sunt construite si date in folosinta in mod special pentru circulatia vehiculelor, ii aiurea sa vii cu pretentia ca drumurile sunt ale pietontilor.

    Ca pomeneai de dobitocii cu colac pe care i-ai fortat sa opreasca, nu-i acelasi lucru cu faptul ca m-am fortat de sute de ori sa opresc si sa franez pentru niste dobitoci de pietonti care nu intelegeau si nu erau in stare sa cuprinda faptul ca drumul ii construit pentru circulatia vehiculelor si traversau pe unde aveau chef, fara a se obosi cu un minim “cost al atentiei” si sa faca bine sa se asigure inainte sa traverseze aiurea. Ai putea sa vezi care-i raportul accidentelor cu pietonti pe trecerea de pietonti si accidente cu pietonti care traverseaza fara sa se asigure prin locuri nepermise. In cazul unui accident, sufera ambele parti implicate (si da, au fost cazuri cu decesul soferilor care inceracau sa fereasca pietontul idiot), cu sau fara vina, lucru care zic ca-i de evitat cu orice fel de “costuri” ale atentiei.
    Atitudinea de genul “io-s sofer/pietont am drepturi, sa se fereasca sau sa opreasca Ciripel” nu duce la nimic bun.
    Ii de preferat ca oamenii cu gandirea de genul celei de mai sus sa ramana pietonti, pentru ca au mult mai putine reguli de respectat si riscurile sunt mult mai mici.
    Atat timp cat te deplasezi prin oras, ca pietont (chiar daca nu traversezi drumul) nu preai ai cum sa o faci fara asa zisele “costuri ale atentiei”, poti face lucrul asta doar delegand alta persoana pentru lucrul asta, adiaca, ironic, iti iei un sofer (chiar si taximetrist) :D

  • Hih, si nu mergi pe tocuri pe trotuare facute praf, sa vezi cata atentie iti trebuie doar ca sa nu-ti rupi picioarele.

    Dar dincolo de asta, pe de o parte necesarul de atentie e dat de oamenii intre care te invarti, iar pe de alta parte exista si un lucru bun din asta – se antreneaza o anumita parte a creierului, nu-i ca si cand e chiar atat de fixa atentia de-o zici, ca multe intra pe automat/fundal si nu-s convinsa ca e o idee buna sa fim cu capul in nori pe strada – sunt alte locuri pt asa ceva.

  • Imi amintesc de un banc despre apartheid in Africa de Sud: pe verde trec albii, pe rosu trec negrii si masinile.

    Din pacate, cum ne apropiem de un model democratric si social asemanatorr cu cel din America Latina, conteaza doar cei care se deplaseaza in SUV-uri mari. Pietonii sunt carne de tun.

  • La cat mai multe astfel de articole. Bravo!

  • Trecerile langa intersectii sunt periculoase. In bucuresti sunt o multime de treceri puse exact aiurea.