M-am apucat să caut oameni de urmărit pe Twitter. Aşa îmi vine uneori, în loc să fiu şi eu om normal şi să-i urmăresc pe “greii” onlainului românesc, mă apuc şi caut oamenii reali cu conturi reale. Cine mai e A-lister recent? Habar n-am. Mi se cam frânge. Ileana din Adunaţi Copăceni e, comparativ, mai importantă.
~*~
Bun, şi cum cauţi oameni pe Twitter? Nu-i ca şi cum poţi să ceri “chelner, un meniu cu conturi pls”. Dar .. spre exemplu poţi să iei un cont deja urmărit, şi să-i studiezi urmăritorii. Am făcut chestia cu Jeg, am făcut cu Tataee, în noaptea asta s-a nimerit să urmăresc cine-l citeşte pe Paul-Sorin Tiţa(i). Are omu’ o suită de urmăritori, mai mare dragu’. Se iau frumos şi se ctrl+click până la anchilozarea degetelor, pe urmă se studiază cine-s dom’le personajele.
Am descoperit, astfel, o faţă foarte puţin văzută a Twitterului. Zeci, sute de oameni care au cont strict făcut ca să urmărească, nu ca să vorbească. Mai vezi pe vreunu’ naiv care zice în primul lui tweet virginal că “salut la toată lumea”, şi anume toată lumea de 0 followers. Mai nimereşti peste vreuna care scrie @nume de persoane însă fără vreun mesaj, neştiind cum funcţionează chestia asta cu twiturile. Vreo jumătate din ei ai putea jura că-s conturi false, făcute strict pentru a creşte e-penisul cuiva. N-ar fi exclus, însă am o explicaţie mai simplă, mult mai simplă.
Toate conturile astea de oameni simpli urmăresc chestii pe care le consideră importante, sau care ar putea fi importante. Fetele urmăresc pe Inna şi alte hartiste, băeţii urmăresc Yahoo News şi alte prosteli de genu’, mai vezi câte un nume de jurnalist sau politician. Cam tăţi ăştia de care spun urmăresc 1-30 de conturi, mai rar vezi să urmărească mai mult. Îs şi ei pe net, îs moderni, experimentează saituri de care nu s-o auzit în cercul lor de prieteni. Pe scurt, România profundă văzută în miniatură.
N-am vreo părere despre ominii ăştia, nici hăis nici cea. Îs şi ei pe-aicea, fac ce pot, cum pot, ce ştiu şi cât îi duce şi pe ei capu’. Ce-i rău să-l urmăreşti pe @smiley_omul, în fond? Sau pe Inna? Măcar ăia mai cântă şi mai produc nişte entertainment(ii). Ei, şi privind, mi-am amintit de vremurile când eram activ pe fain@polimedia. Agregatorul premia diversitatea, aşa că fiind om industrios m-am apucat şi-am parcurs sute dacă nu mii de bloguri, căutând ce scriu oamenii. Sute de cocioabe insalubre, sute de locuri comune, incredibil de multe articole cu “muzică de suflet” sau pe tema dragostei neîmpărtăşite(iii). Fix la fel, oameni normali care încearcă să bage un deget în supa asta numită internet.
Ei, şi întrebarea mea vine astfel: băi, ăstora cine li se adresează? Teoretic ei sunt pe ‘net. Practic sunt într-o gaură neagră, urmăresc câteva surse în mod pasiv şi atât. Cum ajungi la ei? De ce nu există un marketer care să încerce să scormonească după pieţe noi? A, ar fi de muncă, mbine. Virginela din Screvedia-de-Vale ar fi totuşi ţinta perfectă pentru a-i vinde ceva. Nu-i ca oamenii de online, hârşâită prin spamuri, nu recunoaşte un copy de la primele 5 cuvinte. Vrea să fie, vrea s-o remarce lumea, vrea să aibă parte. Poţi să-i promiţi că-i îmbunătăţeşti viaţa, şi te va crede cu credulitatea specifică nou-veniţilor într-un anume domeniu. Tot ce trebuie să faci e să petreci alea câteva secunde scriind un tweet în care-o bagi în seamă(iv). Unii-s săteni, unii-s orăşeni, chestia asta nu contează pe Twitter: toţi sunt la fel de virgini în chestiune.
Noa, ziceţi, de ce nu exploatează nimeni chestiunea?
P.S.:
cosmin
@cosmin38024556
sunt un baiat simpatic si sincer caut una simpatica si sincera
satu mare
P.S. 2 :
Baciu Calin
@BaciuCalin
Philosopher,thinker .You can bring up any subject and i’ll talk to you/give some advices :D
Deva,Hunedoara,Romania
- Apropo – încă nu pricep cum, la ora când scriu, are contul lui 14 mii de urmăritori. De fapt cred că pot, şi-oi explica îndată. [↩]
- Spre deosebire de .. anumiţi blogheri care se consideră crema de pe căcat. Doarzic, bine? [↩]
- Şi în subsidiar, după experienţa asta pricepi şi de ce-i maneaua atât de populară. Pur şi simplu tematica e comună în mentalul colectiv. [↩]
- Şi, evident, să-ţi organizezi uneltele automatizate ca să ajungi la contul ei. [↩]