Gânduri aleatorii..
Zice un tip pe Facebook cum că “Mi-am strans Craciunul in cateva cutii de carton. Globurile, beteala… M-am urcat apoi pe scaun si am desprins vascul uscat de pe bratul lustrei.“. Lovitură la corazon. Ăsta mai este crăciunul când ai crescut mare. Muncă de făcut şi desfăcut bradul. Logistică, unde-l punem, da’ să nu fie prea mare, să arate totuşi bine, dacă-i din plastic să fie măcar decoraţiunile frumoase.
Sigur, poţi să mai tropăi de încântare la perspectiva că faci pomul. Depinde mult de persoana de lângă. Vine şi cheful de pom dacă eşti cu cineva care chiar vrea să pună globuri în pom. Mai cu feeling aşa.
~*~
Da’ cert este că sărbătorile au alt sens de la o vreme. Când eşti copil iar timpul e un ocean prin care vâsleşti cu orizontul nesfârşit în faţă, sărbătoarea e sărbătoare chiar de ţine numai trei săptămâni. Fiecare ceas e primit cu febrilitatea specifică tânărului care încă descoperă, află, simte.
Adultul hârşâit prin timp ca printr-o mlaştină nu mai simte la fel. Măcar religioşii se mai ascund puţin prin cotloanele religiei, te străduieşti să simţi umilinţă şi minunare şi alte chestii care ţin de naşterea Mântuitorului tău. Da’ altfel? Crăciunul e perioada când faci şi primeşti cadouri, o altă serie nesfârşită de calcule, nemulţumiri, aşteptări mai mult sau mai puţin împlinite, şamd.
~*~
Am dus deja Crăciunul la pubelă.
Aştept cu drag Paştile.