Incipit:
Uneori, dîndu-mă pe interneţii ăştia care este, mai (re)găsesc cuvinte faine, pe care n-am însă ocazia să le şi folosesc în vorbirea de zi cu zi, sau măcar în scris.
Unele cuvinte-s în română, spre exemplu “doldora” îmi place enorm însă nu prea se iveşte ocazia să-l vîr casually în conversaţie. Majoritatea acestor cuvinte sunt însă în engleză, o limbă pe care-o pricep binişor(i) însă n-o prea folosesc decît poate la nivel de student. Pentru că nici nu prea ştiu, nici nu prea am nevoie.
Aşa că, ce păcatele mele pot face? Mă apuc şi fac o listă de cuvinte frumoase, să-mi ţină de cald la bătrîneţe. Le întîlnesc, le văd, le uit .. le revăd, iar îmi plac, iar le uit ..
Încerc să fac listele scurte, pentru a nu ţine articolele ca schiţe timp de luni de zile. Judec că 5 cuvinte per articol servesc suficient(ii).
Acestea ziind fise, să purcedem!
~*~
Traipse, traipsing — verb. Înseamnă să te plimbi fără scop, alandala; alternativ, să te plimbi da’ fără chef, în dorul lelii. Exemplul de la dicţionarul Oxford îmi pare sugestiv: “It seems to me that people would rather traipse round shops, gawping at potential purchases than they would educate themselves by looking at a book or work of art.”
Dusk. Nu ştiu, sună fain, rotund şi în mintea mea trezeşte exact imaginea corectă — momentul ăla de la apus, fix înainte să se înnopteze de tot. Da, am şi eu o formă de sinestezie, aşa că îmi îngădui să spun că un cuvînt descrie perfect un fenomen natural. De-un exemplu banal, cînd eram copil culoarea verde avea asociat numărul 5, obligatoriu(iii). Tot pe calapodul ăsta, vijelia e românească, dac-o denumesc în engleză nu-mi sună la fel.
To romp. De fapt, mai multe verbe legate de mişcare — frolic, boisterous, sună într-un mare fel. Spree, de ce nu.
Plodding. Mă rog, ăsta mă amuză pe mine pentru că ştiu un animal fantastic numit ploderos, apare în Ryzom. Iar ploderosu’ e fix aşa, ditamai tancu’ care abia se mişcă prin peisaj. Mă întreb dacă dezvoltatorii jocului ştiau ce făceau; fiind francezi, am vagi dubii.
(in the) spur of the moment. Pur şi simplu .. nu-mi răsare în minte, chiar dacă-i contextul potrivit. Ce pula mea e aia spur! A, e un pinten. Mbine, poate de-aia nu-mi rămîne nicidecum în vocabularul activ.
Busybody. Adică ăştia care-şi fac treabă din a-şi băga nasul în oala altora, băbuţele din scara blocului ce ţin loc de camere video, oamenii care-ţi spun să-ţi vopseşti bicicleta că nu le place cum “dă” culoarea ei în peisaj, chestii de-astea. Noi, culmea, nu am inventat un termen pentru felul ăsta de prostie.
~*~
Şi-atît pentru ediţia I, mai poftiţi.
- Ca să nu laud iar cu CAE şi alte chestii, că n-are rost. Nu, chiar n-are. Ar fi avut sens examenul ăsta dacă mă duceam la studii în UK, de exemplu. Mă rog, în moduri oblice sigur c-a fost util, da’ în mod direct .. neah. [↩]
- Într-o vreme “blogherii” “A-list” scriau mai puţin de atît [↩]
- Stai să mă gîndesc.. 2 era galben musai, 3 era roz, 4 era roşu, 6 era oranj, 8 maro că-i serios, nu mai ştiu 7. A, iar 9 era violet închis. [↩]
Păi cel puțin legat de cuvintele românești, dacă tot ai blog, mai bine faci(em) un fel de joc în care le bagi într-un articol, eventual pe o anumită temă, decât să le arunci așa, cu explicații de dicționar. Pana mea, scrieți o poezie doldora de cuvinte fancy, pe teme erotice sau religioase, la alegere. Respectiv ortodocșii practicanți vor alege teme erotice și invers. :) Glumesc, așa și-așa.
Dusk l-am întâlnit și eu, recent, pe un forum de fotografie.
Măi, nu orice articol e orientat spre public. Uneori scriu doar ca să-mi amintesc.