Propunere pentru îmbunătăţirea metodelor de testare a nivelului avansat de “limbi străine”, atunci cînd o persoană pretinde c-ar deţine acest nivel

Bun titlu. PCR ar fi mîndru de mine.

Partea de jurnal:

Îmi amintesc cu claritate primul meu an de liceu. Eram un copchil cam incompetent în ale englezei, aruncat într-o clasă în care se preda engleză intensiv, de-am şi încheiat primul semestru cu media 4 (patru în pula mea!). Vă daţi seama că mi-a dat cu kernel panic.

Bun, în atare situaţii, fiecare face ce ştie mai bine. Omu’ extrovertit, vorbăreţ şi descurcăreţ merge să discute cu alţii, şi învaţă astfel. Omu’ agitat se dă cu capul de pereţi şi-şi plînge soarta.

Eu nu. Eu eram şoarece de bibliotecă⁽ⁱ⁾. Prin urmare şi bine-înţeles, confruntat cu abisul neştiinţei într-ale englezei, m-am repezit la .. British Library. Pentru că da, Timişoara avea într-o vreme şi un British Library, care deşi nu era un fully-fledged British Council, totuşi era ceva.⁽ⁱⁱ⁾

Ei, la această bibliotecă am redescoperit că-s prost. Da’ aşa, prost cu spume. Oamenii puneau la dispoziţie ziare englezeşti, chestii banale gen The Times (parcă). Le citeam cu mare drag, pricepeam cam 60% din text⁽ⁱⁱⁱ⁾. Mai o revistă de fotografie, mai un sait englezesc .. totul părea că-i pe făgaşul normal. Părea!

Am vrut, totuşi, să fiu “cu moţ” şi să fac ce făceam în română: să citesc cărţi, adică romane, beletristică în general. Periodicele-s faine dar sunt totuşi scurte. Ei, dar aici vine drama: băi, puneam mîna pe o carte şi-o lăsam din mînă instant, că îmi dădea iarăşi cu kernel panic.

Băi, priveam la pagină şi nu pricepeam decît vreo 20% din text, lejer. Bine, şi eu băeat deştept, am luat-o direct cu Tolkien, nu cu texte uşurele ca pentru începători. Şi dă-i nenicule şi citeşte în pula mea Tolkien cu dicţionaru’ sub braţ, de fapt cu perfuzia de definiţii direct în venă. Era o experienţă .. cum să zic, alien. Iar cînd m-am plictisit de Tolkien, am vrut direct Shakespeare.^(iv)

~*~

Partea modernă

Ce-ar fi să aplicăm standardul ăsta şi-n testele de limbă? Literatura este, pînă una-alta, regina la capitolul “exprimare în scris”. Nu găseşti mare complexitate într-o banală pagină de ziar.

Deci:

Vrea omu’ să pretindă că ştie engleză. Ohahah, glumă bună musiu, sigur că vă credem. Dar prima dată citim şi conspectăm nişte Mark Twain în original, vreo 10 paragrafe din Prinţ şi cerşetor. Sau din Frank Herbert, da’ cartea a cincea din seria Dune, că poate pe prima o fi citit-o omul. Sau chiar nişte Kurt Vonnegut, de ce nu. Se pot găsi mulţi scriitori faini. Bun? Citim 10 paragrafe, şi apoi test: ai înţeles ce-o zis ăla acolo? Ia zi-mi sinonime pentru alea 10-15 cuvinte mai dificile din text. Sau măcar tradu-le, poftim.

A, că omul “nu trebuie să ştie engleză la aşa nivel“, nici la nivel personal nici ca angajat. Păi bine, da’ atunci de ce pretindem? Omul care nu poate citi şi sumariza o bucăţică din Fear and Loathing nu-i de fapt avansat. N-are cum. O fi avînd excelente abilităţi de comunicare, da’ în scris e pleaznă. Nu-i problemă, se poate angaja şi aşa, da’ măcar află şi omul că de fapt e maxim la nivel mediu. Asta-i tot. Nu mai pretindem minciuni cum că “avansat”. Avansat ca furtuna din paharu’ cu apă.

Vrea omu’ să pretindă că el ştie limba română. Foarte bine, i se dă un text de Cărtărescu, de citit şi conspectat. Aşa, minim 30 de pagini de Orbitor, ca să fie treaba oablă. De ce Cărtărescu? Că foloseşte limba, de-aia. Îi dă bice, ea săraca geme, o canoneşte monstrul de scriitor şi-o trage de sensuri şi îi izbeşte cuvintele unele de altele pînă ies scîntei.

A, după care se dă şi-un test de gramatică, şi anume să transcrie candidatul un text după dictare. Ăsta ar fi un excelent test pentru secretare, apropo: dacă nu ştiu să scrie după dictare, curat, gramatical, de ce aţi avea încredere că vor şti să scrie corect un cîcat de e-mail? Iar dacă nu pot citi Cărtărescu, cam ce complexitate mentală credeţi că au? Bine, depinde şi de secretară acuma, că dacă-i secretara directorului de la Fabrica de Împachetat Sarmale, o fi preferabil să ştie mai degrabă să facă bine cafea şi felaţie, nu neapărat în ordinea asta. Nu zic nu. Totuşi, mai e nevoie în ţara asta şi de secretare la multinaţionale, de fete de PR, posturi unde te loveşti de scris şi-ţi dă cu virgulă dacă nu eşti pregătit.

Idem, fix idem, franceza sau germana sau orice altă limbă. În zona Banatului toată lumea ştie germană, da’ de fapt nu chiar. Ştiu oamenii ce-or rupt de pe la rude, pînă îi rogi să-ţi traducă documentul de Termeni şi condiţii de pe amazon.de. Idem cum ştiu şi clujenii maghiara, sau orădenii: ştiu să köszönöm szépen, da’ să nu-i pui acuma să-ţi citească László Krasznahorkai în original.

Cam asta.