Motive şi cauze

Băi, mi s-a trîntit o idee în cap, şi nu mai scap de ea.

Văd şi citesc şi aud peste tot cum că “Motivul pentru care (verb)“.

“Motivele pentru care românii trimit acasă tot mai puțini bani” sunt multe şi complexe(i).

Mutu trage cocaină pentru motivul că-i bou.

Mie unuia îmi dă cu virgulă. Auzul meu i-ar părea corect să spunem “motivul din care. Că aşa curg lucrurile, “din” indică o relaţie pe verticală.

Din zei se trag oamenii, din cauze se trag consecinţele, din mamă-n fiică se propagă specia; prin urmare, şi acţiunile se fac DIN motive că. Nu pentru motive, acţiunea cu “pentru” curge către ceva, înspre ceva. Am adus un colac pentru copiii nevoiaşi, da. Am făcut o faptă bună, pentru că vreau să mă vadă Dumnezeu. Fapta prima.

Însă motivul nu poate curge înspre cauza lui, ci invers, el decurge din cauză. Întîi au fost mamele, apoi fiicele. Întîi a fost foamea, şi apoi bătrînica ce-a furat o pîine. O bătrînică, care a furat din cauză că-i era foame. Asta e, aşa-i expresia, hai să n-o schimbăm doar pentru că seamănă cu altele. Bătrînica poate, la fel de bine, să fure pentru că îi este foame. Fie. Dar dacă accentul frazei merge pe cauză, şi vrem musai să indicăm cauza, atunci musai lucrurile se întîmplă din acea cauză. Din.

Sper că treaba asta are sens şi pentru altcineva care nu-i eu…

n.b. Cu ocazia asta inaugurez şi categoria “Limbi şi limbaje”.
Nu c-aş avea ştiinţă despre lingvistică, dar întrebări şi curiozităţi tot am.

----------
  1. Sursa citat. []
----------

Comments 5

  • Cuvintele pot avea sensuri multiple. Dai mai jos două formulări pentru baba care fură din cauză că-i era foame sau pentru că-i era foame. Pentru că-i era foame. În mod cert, acel pentru din „motivele pentru care” nu exprimă o curgere spre cauze sau motive, sensul trebuie să fie altul, trebuie să fie un sinonim la „din cauză că”.

    Și, într-adevăr, ăsta e și primul sens al cuvântului „pentru” din dexonline:

    PÉNTRU prep. I. (Exprimă un raport cauzal) 1. Din cauza…, din pricina…, datorită… Pentru asta a plecat. ◊ Expr. Nu pentru alta, ci… = nu din altă cauză, dar…

    Așadar, limba română e jucăușă. :)

    Dacă tot ești la capitolul limbă, „auzului meu i-ar părea corect”, nu „auzul meu i-ar părea corect”.

  • Deci, fix asta iti zic si dex, ca daca-i cauza e din ea? Altminteri, n-as pune mare pret pe obiectul asta, la autorii dex totu-i sinonim cu totul.

    Si da, auzului, multumesc. Fraza avea initial alta forma, am rescris-o, se mai intimpla si omisiuni de-astea.

  • De fapt, dex zice că „pentru” exprimă și un raport cauzal, putând fi folosit exact în forma pe care o critici, interschimbabil cu „din cauză”.

    Fără să fiu lingvist, cred că dex e destul de bun pentru a acoperi forma actuală a limbii române; bănuiesc că autorii de acolo nu fac compuneri libere, ci dau copy/paste din diverse dicționare. Probabil demersul tău merge pe linia etimologiei cuvintelor, întrebând dacă nu cumva „pentru” a fost la un moment dat abuzat, ajungând să fie folosit azi ca sinonim la „din cauza”. La fel cum, peste 100 de ani, nepoții noștri s-ar putea întreba dacă n-ar fi mai potrivit să numim prin „căpșuni” doar tufișurile, nu și fructele.

    Probabil că pentru a înțelege mai bine conexiunea dintre „din cauză” și „pentru”, ar trebui să mergem și pe cealaltă direcție, a curgerii spre ceva. Pentru exprimă, după cum zici, o finalitate, o curgere. Sau un obiectiv. Un scop. Facem o acțiune pentru a atinge ceva, pentru a ajunge undeva, pentru a îndeplini un anumit țel. Ori de multe ori scopul (pentru) și cauza (din) sunt cele două fațete ale aceleiași monede. Bătrânica a furat o pâine. Ceea ce a determinat-o să fure a fost foamea. Asta e cauza, partea cu din. Scopul pentru care furat a fost să-și astâmpere foamea. Ăsta e obiectivul, partea cu pentru. Între fiecare cauză și acțiunea noastră se interpune pe furiș, aproape imperceptibil, un scop – respectiv acela de a înlătura cauza, dacă ea ne supără -, care ne permite să folosim „pentru”.

    Sună mai bine acum? :)

  • N-am negat nici o secunda ca-i interschimbabil, om bun. Am zis doar atit: ca daca vrei sa pui accentul pe cauza, spui ca-i “din cauza”. NU “pentru cauza”. Asta-i tot ce propun. Sa decurga lucrurile din acea cauza, asa cum este natural. Fata cealalta a monedei, ca ai facut ceva pentru un scop, este alta expresie cu regulile ei proprii in care nu ma bag.

  • A, mea culpa. Am citit eu greșit articolul. Strict la construcția „motivele pentru care”, într-adevăr sună mai bine cum zici tu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *