Se face că eram la facultate, anul era .. 2008, 2009, ceva de genul. Eu nu aveam încă job, cîțiva colegi da. Unul din ei povestea că și-a luat nu-mai-contează-ce joc, titlu AAA, pe care dăduse $60.
Pauză mentală. Cît? Șaizeci de dolari? Erau încă anii cînd pirateria era maximă, absolut orice doreai găseai pe torente sau StrongDC, iar să cumperi un produs digital era văzut ca o bizarerie și atît. Muzica? De pe net. Filmele? Clar de pe net. Jocurile idem. Absolut orice aveai nevoie, puteai descărca gratis cu un minim de interes pentru calculatoare și tehnicile aferente.
Între timp, în anno domini 2022, Netflix România există, Amazon livrează fără grețuri pe meleagurile noastre, iar o grămadă de vînzători onlain se găsesc dispuși să-și trimită marfa chiar și la noi. Cît a durat pînă am făcut saltul, 13 ani? Dacă am fi privit pe-atunci înspre viitor, ar fi părut un lucru tare îndepărtat. Astăzi, privind în urmă, pare că s-a întîmplat peste noapte.
*
Privesc și eu în urmă, și regăsesc pe-aici pe blog articole în care susțineam cu ardoare pirateria. Sigur, vorbeam din poziția unui tînăr naiv de vreo 20 de ani. Dar nu-i problemă, pentru că iată c-au trecut anii, iar părerea mea a rămas fix la fel.
S-a schimbat însă peisajul în mod drastic. Ziceam (și zic, și voi zice) că pirateria este o funcție care ține de cît de lesne este să consumi anumite produse. Cînd spun „lesne”, mă refer și ușurința la buzunar (ieftineala, adică) – dar și ușurința de a avea acces la chestii. A ajutat și apariția telefoanelor „smart”, precum și răspîndirea internetului pe mobil.
Să luăm muzica, de-un exemplu: aveam o colecție de vreo 100 gb, catalogată frumos, pe genuri, trupe, ani, chestii. Cu mult efort depus acolo ca să mă asigur că și meta-informațiile sunt la locul lor. Astăzi însă? Astăzi ascult de pe Spotify și Youtube, în ordinea asta. Mă costă 22 de lei lunar, bani în schimbul cărora primesc acces la o colecție mult mai vastă decît aveam eu; mai important însă, primesc acces instant, spre deosebire de procesul piratării, care însemna a) să fiu acasă, b) să caut și să descarc albumul, c) să-l copiez pe toate device-urile unde aveam nevoie de el.
Sigur, este limittiv întrucîtva: nu pot asculta ce nu-i pe Spotify sau la liber pe Youtube; dacă-i pe iTunes, pentru mine nu există. Ei bine, sunt generos: dacă un album chiar merită, sunt dispus să-l cumpăr special, separat, și să-l dădăcesc pe stil vechi (adică să convertesc CD-ul în mp3 și să pun pe telefon). Doar că de 5 ani încoace n-am avut nevoie să fac asta, pur și simplu nu s-a găsit artistul care să mă încînte atît de tare.
Aceeași poveste și la filme, doar că acolo peisajul este ceva mai fragmentat. Plătesc pentru Netflix, însă nu și pentru competiție (HBO Go etc). Prin urmare, dacă vreau să văd un titlu mai vechi.. piratez cu drag și spor.
La jocuri nu are rost să insist, plătesc abonament la Ryzom de mai mult de 10 ani. Iar colecția de titluri de pe Steam crește încet-încet. Este drept că nu am ajuns încă să plătesc $60 pe vreun titlu, și nu cred că o voi face vreodată, dar ca volum, cred că jocurile „legit” sunt minim 75% din cele pe care le-am jucat în decursul timpului. Evident, și aici s-a schimbat un pic peisajul: dacă în trecut ajungea să descarc un singur torrent cu jocul, astăzi ar trebui să descarc jocul de bază, două hotfix-uri, două dlc-uri și o expansiune. E mai multă muncă să piratezi.
Este drept că filme porno încă n-am ajuns să plătesc, și sper să nu fie cazul vreodată.
*
Iată, deci, cît a crescut România în doar 13 ani scurți. Pare lucru mic, firesc, natural, dar eu văd o schimbare ceva mai profundă.
Chiar țin minte că mă enervam citind pe forumuri despre cum Amazon nu livrează în România, pentru că plățile făcute de români sunt făcute de prea multe ori cu carduri furate. Ne întrebam cînd o să vină dom’le Netflix și în România – iar cînd au venit, primele reacții au fost „să vezi că nu vor avea destui clienți”. Cînd a apărut Spotify, aceeași poveste, o grămadă de oameni au explicat ritos cum să piratezi Spotify Premium, dar … destui alții au ales să nu-și bată capul, ci să plătească.
De asta spun că-i o schimbare care nu-i de interes doar la suprafață: ea semnalizează că sărăkia nu-i este consubstanțială românului, nu ne-am născut săraci și cu pecetea de săraci în frunte. Iată că am reușit să învățăm, unii, o parte din noi, să participăm onest la jocul economic. Ba chiar în ultimii ani văd și curente care ar fi părut ne necrezut acum 10 ani, precum refuzarea marilor branduri, refuzarea folosirii obiectelor de firmă ca simboluri de statut, o anumită … hm, cizelare a gusturilor oamenilor. Cu alte cuvinte – a dispărut obiectul preocupării pentru „pițipoance” și „cocalari”.
Cunoașterea urmează explorării, banii urmează cunoașterea, stilul urmează după astea două. E de bine. Tot ce ne lipsește acum este o mare resetare, un război, ceva, care să șteargă cu buretele anii de progres. Ar fi ironia sorții.
Eu am ajuns intr-un punct al existentei unde consider ca accesul a informatie (fie ea muzica, film, articol) trebuie sa fie mai ales rapid si comod. Nu inseamna ca as plati platforme redundante,de exemplu am ajuns la concluzia (sa fiu sincer, a mea doamna a ajuns) ca pentru filme daca ai AppleTv, Amazone Prime, Netflix si HBO Max cam acoperi tot ce-ti trebuie si nu as baga bani si in ceva gen Viaplay (l-am incercat, dar filmele avute doar de ei nu justifica in opinia noastra investitia). La fel, pana acum, n-am avut nevoie de altceva decat Apple Music pentru cantece (exceptand unele chestii nationale care nu-s pe acolo, ca Rusia nu e tocmai la moda in ultimii 10 ani). Pe alea, da, le piratez. Pentru jocuri si eu tot cu Steam (imi plac alea de la Valve), dar mai ales Blizzard. Acum, tocmai ma gandeam dupa ce-am citit ce ai scris, ca nici cand eram pusti n-am piratat jocuri. Dar nu din motive etice, ci mult mai puerile: cineva mi-a adus din Japonia jocuri originale in cutii (pe vremea aia erau pe CDuri in cutii mari asa cam size Letter, zic de astea de PC) si asa mi-au placut cutiile alea si cum stau ele in biblioteca ca … nu m-a mai multumit doar produsul virtual si m-am straduit sa completez colectia cu originale. Ca sa vezi din ce motive dubioase poate sa apra civilizatia :). Oricum, multumesc frumos, grozav articol, mi-a placut strasnic sa-l citesc si mi-a dat si de gandit.