Un magiun de imagini

Din categoria “mi-a venit o idee, hai s-o scriu şi pe blog”, astăzi am realizat că eu “cunosc” limbi doar prin prisma imaginilor mentale pe care mi le proiectează cuvintele lor.

~*~

Spre exemplu, casa este musai românească. Nu poate fi altcumva şi n-are cum fi, pentru că “house” sau “haus” n-au imagine asociată. E gol. Rostesc echivalentul englezesc şi … nimic. Desigur, pot rafina conceptul, şi să mă gândesc la ceva “English house” – dar evident e ceva diferit. “Casa” este casa noastră de la ţară, c-o fi în stil bănăţean, c-o fi bucovinean.. da’ e clar o casă românească. Aşa îmi reprezint conceptul, şi pace bună.

Culmea însă, nu am problema pe întreg câmpul semantic al conceptului. Pink Floyd au versu’ ăla de alean şi dor pe piesa Time…

Home, home again
I like to be here when I can
And when I come home cold and tired
It’s good to warm my bones beside the fire..

Cum e casa aia din piesă? Nu ştiu, pentru că nu mi-o imaginez. E doar un interior, cu un şemineu sau chiar cu o sobă, şi un pat moale pe care să te poţi întinde când vii obosit.

Cumva, acasă şi home funcţionează interschimbabil la mine în cap. Însă casa văzută din afară e românească.

~*~

Mulţi termeni de geografie mi-s cam străini în româneşte. Dacă mă iei repede, habar n-am cum să traduc “shallow water” (sau deep, tot aia). Cum e o apă care nu-i adâncă? Apă de mică adâncime? Haida-de. Am întâlnit conceptul prin Age of Empires, acu’ 10-15 ani, şi de atunci n-am găsit vreo traducere.

Sigur, problema survine de la educaţia mea. Mi-a displăcut geografia, n-am priceput niciodată de ce m-ar interesa tipuri de soluri şi de roci, de ce aş vrea să reţin nume de oraşe şi râuri. Culmea, îmi pare interesantă astăzi, oarecum, dar the damage is done, vorba englezului. S-a dus timpul când aş fi putut absorbi termenii ca un burete. Îi re-învăţ din engleză, citind despre lumile imaginate de Tolkien sau G.R.R. Martin⁽ⁱ⁾.

Habar n-am cum sunt dealurile, depresiunile, cheile, vadurile, poienile şi alte chestii. Sau am idee, însă fragmentar.

~*~

Multe unelte casnice nu le pot denumi în engleză încă. Hai că mai ştiu cu cleştele şi patentul, ba chiar nicovala⁽ⁱⁱ⁾ – însă altminteri nu ştiu traduce unelte banale gen mistria sau hârleţul. Pentru că n-am avut nevoie.

~*~

Tot pe filiera asta, nici prin bucătărie nu-s foarte stăpân pe termeni. Cunosc un număr de legume, fructe şi unelte, însă altminteri sunt botă. Îmi ia de fiecare dată câteva secunde bune să-mi amintesc că ridichea e radish, iar hreanul e horseradish. Dacă nu le învăţam împreună nu le ştiam nici astăzi.

De altfel, la capitolul “plante” sunt cam botă în general, în toate limbile. Habar n-am de un număr de copaci sau de ierburi, le ştiu poate numele românesc din vedere, da’ să le ia dracu dacă le ştiu recunoaşte, lasă să le mai şi traduc. Floarea-cucului? Stejarul? Iarba-ţapului? Haida-de.⁽ⁱⁱⁱ⁾

~*~

Nu ţin musai să extrapolez de la exemplul meu. Poate alţii învaţă limbile străine complet. E o teorie, care însă nu mă persuadează. E foarte, foarte dificil să înveţi totul.

Dimpotrivă, tind să cred că în general în capul oamenilor este un amalgam de simboluri şi imagini, nişte mulţimi între care niciodată nu există o relaţie bijectivă. Uneori funcţia este injectivă, în sensul că ne cunoaştem limba proprie suficient de bine, iar celelalte limbi le ştim cu aproximaţie.

Ce văd însă pe la tineri este că-i ferm posibil ca termenii din mulţimea “concepte în limba engleză” să nu aibă corespondent în mulţimea de limbă română. Pur şi simplu, prima întâlnire cu simbolul se face în engleză, şi aşa este reţinut. Apropo de discuţia cu tâmpiţii care în loc de împărtăşanie troznesc un eucarist în text.

~*~

Concluziile, desigur, le trage fiecare după cum consideră.

editare: O discuţie oarecum similară pe Reddit România: 
Cuvinte englezesti fara echivalent direct in limba romana