Beau ceai Fares de ceva vreme, vreo 3-4 ani minim. Am observat la ei un soi de trend, de tendinţă. În ultimul an, au început să-şi schimbe sistemul de denumiri.
Dacă acu’ 3 ani puteam cumpăra o cutie cu ceai din fructe de pădure, sau cu ceai din fructe exotice, în ziua de astăzi denumirile simple şi clare par a fi pe ducă. Rămânând în curtea Fares, în loc de un nume simplu pentru ceai, pot să cumpăr astăzi ceaiul “Stare de bine”. Sau ceaiul “Silueta perfectă”. Sau “Antistres”, la plic.
Ce anume conţin pliculeţele respective? Păi, ce vrea muşchii lor. De exemplu, ceaiul “Organism purificat (detoxifiant)” are cicoare, urzică, soc, precât şi altele. Cum elimină el toxinele? Sau, la rigoare, ştim ce-s toxinele alea? Prea multe întrebări. Bem ceaiul şi totul este bine.
~*~
Care-i problema mea? Faptul că denumirile astea adaugă un nivel de abstractizare.
Dacă cumperi ceai de sunătoare trebuie să ştii ce face sunătoarea, trebuie ai măcar o idee vagă. Dacă fierbi mătrăgună, ar trebui să ştii care-s efectele ei. Cu alte cuvinte, menţinând denumirile simple se forţează o educaţie prin învăluire: băi, trebuie să ştim ce dracu bem, ca să nu ne facem singuri rău. Gen, să nu bea gravida chestii avortive.
Odată împachetate plantele astea sub o denumire generică pe stilul “Bea mă că-ţi face bine“, consumatorul tipic nu-şi mai bate capul cu ce-i în spatele etichetei. Astăzi ceaiul “Stare de bine” poate să conţină muguri de pin, mâine se schimbă reţeta şi va conţine muguri de brad simpatic, şamd. Stă cineva cu ochii pe producător, ca pe butelie, să vadă ce fras a modificat acolo? Bineîneţeles că nu.
~*~
Desigur, discuţia e vag mai nuanţată.
Producătorul poate argumenta, spre exemplu, că un mix de-ăsta are nevoie de un nume, şi deci i s-a pus un nume. Nu arată prea bine să scrii pe cutie că acolo e “Mix de ceaiuri: rozmarin (3%), roz anal (5%), coada şoricelului (10%), precât şi alte plante în proporţii variabile“. E mai uşor şi mai simplu să iei tot amalgamul ăla şi-i zici “Ceai de făcut caca”.
Totuşi, îmi miroase puţin urât chestiunea. Denumirile nu-s exact neutre, şi nu-s exact precise. Ceaiul de slăbit cum anume te slăbeşte? A, la fel ca pastilele “de slăbit”, o altă vedetă a tratamentelor despre care nu se ştiu detalii precise şi lămurite. Ceaiul “Stare de bine” cum anume te face să te simţi bine? Şi cui te plângi dacă pe tine nu te binedispun plantele alea?
Cu alte cuvinte, se creează o imagine care dă la sentiment, mai degrabă decât să apeleze la detalii pragmatice şi comparabile. Să bei ceai de sunătoare nu-i cool, nu-i hip, nu-i la modă. Babele beau ceai de sunătoare. Noi bem ceai “Feeria plantelor”, ceea ce este de-a dreptul un vârf de rafinament pentru semenii mai tineri. Pare a fi una din explicaţii. Românu’ vrea musai să-l mintă frumos cutia. Cred.
~*~
În fine, problema chiar nu este suficient de problematică încât să-mi pierd somnul din cauza ei. Până la urmă, totul se poate rezuma simplu: marketers doing marketer things. Cine cunoaşte tacticile râde în barbă, şi cam asta e tot.
p.s. O discuţie similară.