Ziarul Cotidianul, din nou în ediţie tipărită

Pun articolul la rubrica “(Ne)Înţelegeri” pentru că nu-i ştire.
E semi-recenzie.

~*~

Aflu de la ziaristul clujean Tibi Fărcaş cum că ziarul Cotidianul a reapărut pe tarabe ((De notat: aflu de pe un blog!.)). Tipărit, frumos, toate cele. Foarte bun pentru ochii obosiţi de la privitul în monitor timp de 8 ore pe zi. Costă 3 lei. Preţul este cam pipărat pentru un ziar cotidian, însă pornesc de la presupunerea că ce-i de calitate merită.

De altfel, ziarul Cotidianul a fost fondat de Ion Raţiu în 1991. Poate merită resuscitarea primului ziar privat din România post-decembristă.

~*~

Mânat de curiozitate, am cumpărat Cotidianul de ieri, 15 Noiembrie. Am găsit subiecte ce merită discutate, de la păreri pertinente (politizarea bruscă a iniţiativei de a redefini familia în Constituţie), până la istorie recentă de maxim interes (despre SOVROMurile moderne şi cum au fost folosite ele pentru a distruge diverse industrii româneşti).

A, şi abia dacă am remarcat vreo reclamă. E foarte lină “deplasarea” mentală printre articole. Conferă paginii de ziar acea plăcere micuţă a unei lecturi neîntrerupte.

Dacă scriam articolul ăsta ieri, aş fi spus că ziarul merită o notă mare, şi-l recomandam cu căldură, şi asta era tot.

~*~

Totuşi, n-am scris articolul ieri, ci am apucat să mai cumpăr un număr.

În ediţia de astăzi, 16 Noiembrie, pe pagina 2 tronează un articol cu iz mai degrabă ironic / pamfletar: “Vrem spitale, nu pagini de socializare“. Care-i problema autorului? Să-i dăm cuvântul, că-i mai simplu:

Ştiaţi că ministrul tehnocrat al Sănătăţii, Vlad Voiculescu, are cont pe reţeaua de socializare Facebook?

Ştiaţi că Vlad Voiculescu a refuzat oferta de a candida la alegerile parlamentare din 11 decembrie şi că „la Ministerul Sănătăţii lucrăm la câteva proiecte importante pentru pacienţi şi personalul medical şi voi folosi fiecare oră care mi-a mai rămas din acest mandat pentru a le duce la capăt”? (…)

Ştiaţi că pe vremea când ministru al Sănătăţii era social-democratul Nicolae Bănicioiu, Guvernul PSD promitea că va termina toate investiţiile majore realizate în proporţie de cel puţin 75%?

Ştiaţi că Nicolae Bănicioiu are cont pe reţeaua de socializare Facebook?

Ştiaţi că din decembrie 1989 şi până în ziua de astăzi în România au fost date în folosinţă doar două spitale noi: cel de la Huşi şi cel de la Horezu? (…)

Ştiaţi că Eugen Nicolăescu are cont pe reţeaua de socializare Facebook?

Ştiaţi că este mult mai uşor să-ţi faci cont pe o pagină de socializare decât să faci spitale?

Problema mea cu această abordare .. ei bine, problema “este” trei probleme.

În primul rând, e foarte uşor să faci ironii. Pe bune, să lansezi săgeţi otrăvite nu-i exact un vârf al talentului jurnalistic. Observi o chestie, îi trânteşti trei întrebări retorice la coadă, şi gata “piesa”. Ştiaţi că-i foarte uşor să scrii la ziar în stilul ăsta? 

Pe lângă neînţelegerile vizavi de gusturi, autorul comite însă şi erori formale de logică. Spre exemplu, încearcă să traseze o paralelă forţată între activitatea de socializare şi activitatea profesională. Nu pot spune că pricep prea bine unde vrea să ajungă. Oare spune că dacă miniştrii n-ar fi avut pagină de Facebook, ar fi reuşit mai multe? Că pare uşor ridicol argumentul, cred că ştim suficienţi oameni competenţi şi cu blog, care cere ceva mai mult efort decât Facebook(i). Oare spune că promisiunile sunt facile, în timp ce punerea lor în practică este grea? Ar avea dreptate, dar atunci observaţiile vizavi de Facebook nu-şi găsesc locul în cadrul argumentului, doar n-or fi făcut oamenii promisiunile exclusiv şi în premieră pe Facebook. Oricum citesc articolul, simt că ansamblul logic “scârţâie”.

A doua problemă vine din faptul că l-am căutat pe autor, Sorin Avram. Are pagină pe saitul Cotidianul, unde de altfel îi putem admira şi ultimele contribuţii:

Dacian Cioloş la rând, la shaorma cu de toate

Iohannis, antrenat să nu respecte voinţa electoratului

Politicianul apolitic Dacian Cioloş

Iohannis, când la masa tăcerii, când la masa plăcerii

Tehnocraţii, campanie electorală pe bani publici

Alegerile parlamentare din decembrie, anulate!

Fă ce spune Iohannis, nu ce face el

Proiectul de ţară al lui Iohannis, un viitor mare nimic

Cred că se întrevede o tendinţă, un pattern. S-ar zice că omul are o oarecare fixaţie. Nu ştiu cât de dorit este să te apuci să-i oferi spaţiu editorial unui om ce suferă de monomanie, noi restu’ ne cam facem bloguri pentru trebuşoara asta.

Poate chiar o fi vreo politică editorială, de targetare a unui public anume. Că n-ai cum să tot publici de-astea fără să sfârşeşti prin a atrage un anume tip de cititor, mă gândesc.

A treia problemă, de ordin practic, vine din următoarea observaţie: articolul “Vrem spitale, nu pagini de socializare” a fost publicat onlain pe 15 Octombrie. Cum ar veni, plătesc pentru a citi o chestie publicată *deja* în proporţie de 80% pe saitul ziarului, acum o lună(ii). E drept totuşi, nu-i ştire, deci nu are o dată de expirare. E doar o modalitate cam slabă de a umple ziarul, aş spune.

~*~

Cam atât pentru moment. Voi mai citi ziarul o vreme.

 

----------
  1. De-un exemplu, Gabriel Istrate. De-un alt exemplu, Daniel Funeriu. []
  2. Ediţia tipărită adaugă, cred, o frază sau două. []
----------

Comments 1

  • comentairu în loc de editare: În ediţia de luni, 21 Noiembrie, fascinantul Sorin Avram are din nou articol de opinie pe pagina a doua. Cu un titlu la fel de fulminant, “Guvernul Cioloş, de la Brâncuşi la Eminescu”. Mkay..

Leave a Reply

Your email address will not be published.