Dragi agenţi imobiliari din Timişoara … mai aveţi mult pînă departe (:

Anu’ trecut pe vremea asta îmi căutam chirie. Am găsit, cu greu şi după o perioadă mai frustrantă ca 3 sesiuni de examene.

Anu’ asta, măcar de curiozitate, am aruncat din nou un ochi pe anunţurile de mică publicitate. Olx, romimo, imobiliare.ro, publi24 .. the works.

Băi frate … “meseriaşii” ăştia lasă de dorit. Mult.

~*~

Agenţii imobiliari din Timişoara NU au habar să pozeze o casă. Sau să spună cu precizie unde se află acea casă. Sau să menţioneze chestii importante, gen “oferta nu-i valabilă dacă eşti ţigan homosexual”. Sau să spună dacă acel apartament are măcar duş.

Recunosc: vreau şi eu să ştiu prea multe detalii, înainte măcar de a pune mîna pe telefon. Poate că prea multe. Gen, detalii mai precise decît “mobilă tinerească”.

Judec că-i mai simplu să discut cu exemple. Prin urmare, o salată de “Aşa da“, “Aşa nu” în materie de imobiliare:

• Vreau să văd minim 2 poze din fiecare încăpere, din unghiuri diferite, chiar opuse — preferabil pozele făcute de cît mai de sus, nu de la nivelul solului. Are apartamentul 3 camere? Pui aşa: 2 poze cu bucătăria, 2 poze din baie, 2 poze din fiecare cameră, plus poze cu holurile. Eventual şi cu debaraua / balconul. Asta înseamnă minim 11-12 poze la un apartament de 3 camere. N-ai timp, ca agent? Durează 10 minute să pozezi tot. Şi nu-ţi trebuie decît un telefon cu cameră bună, sau o cameră foto semiprofesională (costă maxim 1500 lei). Nu-mi pare o cerinţă foarte grea.
• Ideea din spatele cerinţei ăsteia este clară: vreau, privind la poze, să îmi dau seama cam cît spaţiu este în fiecare cameră, cam cîţi metri pătraţi are, cum decurge o zi normală în apartamentul ăla. Am destul loc în bucătărie, pot găti ceva mai complex de macaroane cu brînză? Dacă-i garsonieră, poate totuşi dormi şi a doua persoană cu mine în pat? Sau e doar ceva cîcat de canapea extensibilă, ca pentru un etern burlac?
• Conversely, NU vreau să văd: poze cu o bucată de covor şi un picior al mesei, sau alte detalii irelevante; poze cu rama geamurilor, sau privind prin geam spre stradă; trei poze din vag acelaşi unghi; poze cu gresia din baie, dar fără altceva; etc etc…
• Vreau să văd poze cu obiectele de interes din fiecare încăpere. Asta înseamnă că vreau să văd ce pat e în dormitor. Mai înseamnă că în baie pozezi toaleta, chiuveta şi cada/duşul, ca să nu-mi pun întrebări dacă îmi încap şi picioarele în cadă, sau sunt prea lung/înalt pentru ea. În bucătărie vreau să văd ce frigider este, ce aragaz, cît spaţiu de gătit am. NU vreau să văd poză cu planta de pe frigider.
• Mă lasă rece mobila ta care “arată bine”. Pe bune, mi se fâlfâie c-ai dat sume colosale pe un rahat de la IKEA sau similar. Ori rezistă la folosire normală, ori nu pui obiectul într-un imobil de închiriat⁽ⁱ⁾. Merg într-o casă să locuiesc comfortabil, nu să-mi fac poze de Facebook. E ok să nu arate totul ca scos din ţiplă.
• A, era să uit: vreau să îmi spui din prima ce lucruri/practici nestandard ai. Am văzut iarna trecută o “garsonieră” unde de fapt se oferea acces la o singură cameră dintr-o casă mai mare. Bucătăria? La comun cu oamenii ce închiriau cealaltă cameră. A, şi doar un WC de serviciu la dispoziţie — dacă voiai să faci duş, urcai la etaj şi cereai cheia de la baie, că proprietăreasa baba ţinea baia încuiată tot timpul.⁽ⁱⁱ⁾
• La capitolul ăsta intră şi criterii de selecţie pentru locatari. E ok, nu vrei doi băieţi, că-s curvari şi beţivi. Unii o spun din start. Alţii nu, ci întreabă abia la telefon “da’ voi sunteţi căsătoriţi?“. Paştele şi Cristoşii mă-tii, dacă voiai doar oameni căsătoriţi, de ce n-ai scris? Cică nu-i kosher să fii atît de direct (?!).
• Idem ăştia cu animalele de companie: minim jumătate din proprietari au probleme cu animalele, dar unu’ n-ar scrie negru pe alb “fără nici o vietate, nici măcar rîme“. În schimb mă ţii să îmi arăţi un apartament fain, îmi fuţi 60 de minute din viaţă, după care la final cu jumătate de gură mă întrebi dacă am animale. Care-i ideea din spate? Nu există sales pitch suficient de bun, nu există apartament care să mă dea jos de pe căcat atît de tare încît să renunţ la animal ca să locuiesc fix acolo. Şi pe bune întîlneşti oameni care au figuri de-astea, cu tupeul să propună direct să-ţi arunci animalul în stradă, înainte să te muţi.⁽ⁱⁱⁱ⁾
• Presupunînd că am reuşit să trecem peste partea “cum arată imobilul pe interior”, şi am reuşit să ne înţelegem că oferi un apartament întreţinut decent, nu o cocioabă insalubră unde mă cac în curte …
• Vreau să ştiu precis unde-i apartamentul. Minim strada. Nu “în zona Complex“, cînd de fapt e la 5 minute de stadionul Dan Păltinişanu. Ăla nu mai e complex, ci e într-o fundătură, de unde merg 10 minute pe jos pînă la un mijloc de transport decent. Nu-mi zici că ai apartament “în zona Şagului“, care de fapt e în Fratelia, după biserici, la o mansardă. Spune cinstit că-i pe strada Chişodei, de unde fac vreo 10 minute pînă la un autobuz decent (e.g. 33 sau E1). Buba cu zonele e de-a dreptul fascinantă, sunt zeci de anunţuri “aproape de Iulius Mall“. Pe bune, chiar toţi au imobile la 3 minute de Piaţa Consiliul Europei?! Am ca un dubiu. Îţi ia 10 minute să traversezi doar parcarea ca să intri în mall, dacă de fapt blocul cu apartamentul e la încă 10-15 minute de intersecţie .. deja e în categoria “mănînci o pîine pînă la destinaţie“.
• Dacă-i pe o stradă lungă, trebuie să ştiu care-i cel mai apropiat colţ. Nu, “pe Brîncoveanu” nu este deloc precis — un capăt e în pustietate, celălalt capăt e practic în centru. “Brîncoveanu colţ cu Rebreanu” e foarte bine descris: nu-mi pierd nici eu, nici tu timpul discutînd despre o adresă care nu mă interesează, că nu-i aproape de autobuzul 33. Sau invers! Poate altul vrea acces la tramvaiul 9, şi cît mai departe de partea cu bazare şi cu chinezi a lui Brîncoveanu. Pe ăsta l-ai momit direct din anunţ.
• Că veni vorba: vreau să ştiu ce mijloace de transport am în zonă, şi la ce distanţe. Eu cam ştiu din cap lucrurile, dar pariem că studenţii proaspăt-veniţi habar n-au? Nu-i ok să dai garsonieră “aproape de tramvai, locaţie excelentă pentru facultate” care de fapt e în Ronaţ, peste pasarela de lîngă Gara Nord. Dacă îmi zici din prima că apartamentul e la 10 minute de autobuzul E8, care-i singurul din zona aia, ţi-ai economisit 5 minute din viaţă: nu vreau să plec dimineaţa cu frica că-mi pierd singura şansă de a ajunge la civilizaţie^(iv).
• Mă interesează cheltuielile lunare. Nu în detaliu, dar ca estimare. Cît e media vara, cît e iarna? Mai aproape de 50 de lei, sau mai aproape de 300 de lei? Nu-i un detaliu super relevant, dar pe bune că n-ar trebui să scot eu cu cleştele informaţia asta. S-ar putea să facă diferenţa între “da, accept” şi “mai bine nu“. Dacă aflu că încălzirea singură costă 400 de lei iarna, fiind de la Colterm şi într-un bloc cu pierderi imense datorate ţevilor vechi .. ne-am strîns mîinile şi ne spunem pa.
• Odată rezolvată şi problema cu “nu-i o locuinţă într-un sat la 5 km de Timişoara”, mai am cîteva dorinţe generice:
• Obiecte ce au valoare sentimentală? Nu în casă de închiriat. Mocheta aia pe care a făcut caca copilul tău prima dată? S-ar putea să fac sex pe ea, să ne jucăm cu ceară, şi să pătez iremediabil mocheta. Ţi-o schimb cu alta, nu-i problemă, dar aia nouă nu va avea valoare sentimentală. N-ar trebui să fie dramă.
• NU vreau să văd adjective neverificabile, în anunţ. Cheltuielile nu sunt “mici”, sunt între X lei şi Y lei. Zona nu este “bună”, este pe strada Cutare, la numărul Cutare. Mobila nu-i “tinerească”, este cum se vede în pozele pe care le-ai pus (ai pus poze? cîte?). Zona nu este “liniştită”, degeaba e o stradă la marginea oraşului dacă stadionul de rugby e la 10 minute iar duminica dimineaţa fac băieţii antrenamente. Tot degeaba e zona ta liniştită, dacă ai un bar de manele la două colţuri distanţă.
• Vreau să văd un număr de telefon valid, pentru un anunţ valid. Anunţurile repostate automat, dar apartametul l-ai dat acu’ 5 zile? Meriţi amendă, pe bune acuma. Cît despre numărul de telefon … am păţit de nenumărate ori să formez numărul, să sune o dată, să pară că a răspuns cineva — dar la 5 secunde după, apelul se pierde. Nu-i problemă de reţea, am încercat şi din Digi şi din Vodafone, ba chiar şi din Orange. E de la ei. Numere-fantomă.

De fapt, asta cu numărul de telefon invalid ar putea fi prima pe listă. Admiţînd că ignori restul cerinţelor, că *vrei* să vezi un apartament fără poze relevante sau fără o descriere mai precisă decît “zona Medicinei” … n-ai cu cine vorbi. Haha fraere. Mai trage un loz.

A, era să uit amuzamentul cel mai tare: pentru “performanţe” de genul ăsta, comisioanele tipice sunt de 60-70% din preţul unei luni de chirie^(v). Doar trebuie să mănînce şi gura agenţilor imobiliari ceva, au o meserie respectabilă şi o practică cu profesionism. Nu ştiu cine sau unde practică cu profesionalism, dar aşa-i teoria.