Dunkirk, recenzie (?)

Am văzut filmul, însă nu ştiu să-l sumarizez. Trebuie luat pe felii, pe bucăţele, pe aspecte. Sunt chestii care mi-au plăcut, şi chestii care .. eh. Nu am o concluzie unitară.

Aflăm din presă cum că

“Dunkirk este cel mai bun film al regizorului Christopher Nolan cu cea mai bună coloană sonoară compusă de Hans Zimmer. Este o realizare cinematografică viscerală.” – The Guardian

Ei, ultima parte îmi atrage atenţia, pentru că notează succint ce voiam şi eu să spun. Cam asta e ideea, filmul e visceral, nu cerebral. Îl simţi în vintre, te zvîrcoleşti împreună cu combatanţii de pe marele ecran.

Pe de altă parte, eu unul sunt destul de circumspect vizavi de filmele care dau “la sentiment”. Sigur, sunt faine cînd ies pe piaţă, dar apoi îşi cam pierd din valoare. Poţi revedea de 10 ori filmul 12 Angry Men, pentru că-s de urmărit personajele, pentru că mereu surprinzi ceva detalii subtile care ţi-au scăpat la vizionările anterioare. Eu cel puţin aşa tratez filmele, şi aşa le-am tratat mereu: ce merită văzut merită şi revăzut.

La un film în genul Dunkirk, ce revezi? Cum fac avioanele BRRRAP BRRRP, din nou şi din nou? Cum pică bombele? Prima şi a doua oară e mega-impresionant, dar apoi te cam obişnuieşti. Sigur, sunt şi 2-3 bucăţele mai umanizante, de exemplu bătrînul care merge MUSAI spre Dunkirk, pentru că TREBUIE. Datorie patriotică ce devine uşor ridicolă la revizionare.

~*~

Cel mai util ar fi să citez trei păreri care acoperă întreaga paletă.

Unu

Mirel Palada:

Filmul Dunkirk este epic în cel mai deplin sens cinematografic al cuvîntului “epic”. Și cînd spunem “epic”, dincolo de toate consecințele sale narative, de definire a personajelor, în primul rînd spunem “imagine”. Cerul acela imens și marea aceea imensă între care se gonesc avioanele, insignifiante, dar mortale în baletul lor de furnici de fier și de moarte.

Foarte de acord. Dacă vrei să te pui 5 secunde în pielea unui soldat confruntat cu bombardierele, ăsta-i un film excelent.

Da’ chiar, ce faci cînd vine bombardierul şi tu eşti pe plajă, în cîmp deschis? TE ROGI. AIA FACI. TE ROG LA DUMNEZEU SĂ TE SCOATĂ DE ACOLO.

Filmările aeriene sunt un deliciu vizual. Filmările în general sunt un deliciu, cine a avut camerele video în mînă a ştiu ce făcea!

Pe de altă parte,

Radu Dumitru (aka nwradu):

(..) Personajele sunt unidimensionale și complet neinteresante

M-au supărat micile elemente introduse fără mare motiv sau chiar stupid prezentate. Sute de mii de oameni stau pe plajă, așezați pe grupe în șir indian, din care primii 20 în apa mării (care probabil avea 15 grade), așteptând un vapor deși niciunul nu se vedea în zare.

Culmea, şi cu el sunt foarte de acord.

Pot accepta ideea unui film sau al unei piese de teatru unde personajele nu sunt numite deloc, şi nu-s delimitate cumva. Totuşi, în acel caz personajele alea trebuie să facă ceva profund uman, să-mi smulgă zîmbetul pe care-l dau doar unuia ce şi-a transcens condiţia umană. Or, personajele din Dunkirk sunt cam one-track minded. Piloţii au fixul lor cu “hai să ne facem datoria, chiar dacă nu mai avem deloc combustibil”. Sigur că da.

Şi da, micile detalii încep să se vadă pe la cusături, de la jumătatea filmului încolo. Am înţeles, nu arătăm nemţii, că s-a plictisit lumea de ei(i). Totuşi, nişte lupte corp la corp, sau în general în perimetru restrîns, nu se poate? Eu sincer n-am resimţit deloc “presiunea” încercuirii germane. Soldaţii britanici or fi avut baioneta în cur, dar .. nu s-a văzut. Caz în care statul cu picioarele în mare devine vag ridicol.

Nu mai zic de avionul care zboară juma’ de film cu rezervorul gol sau aproape gol, şi aterizează la final cu succes. Haida-de.

La final, opinia trei,

Dan Alexe:

De la omul care a făcut ultimele Batman interesante și Interstellar te-ai fi așteptat la măcar ceva structură și psihologie a personajelor. Rezultatul: zero absolut.

Nu vezi niciodată germanii, care atacă precum niște aliens. Ce să spun, mare găselniță.

Plictis mortal, personaje absente, final cunoscut, căci știm că militarii vor traversa marea. Într-un plictis insuportabil de valuri și explozii create în computer.

Dur, dur, însă uite că trăgînd linie la cîteva luni după apariţia filmului .. mai degrabă zic că are el dreptate, decît restul.

Ce rămîne după Dunkirk: talentul la filmare, şi impactul senzorial de la prima vizionare. După ce se aşterne praful, asta-i tot.

Cu regret. Se putea mult, mult mai bine.

Dezolant
----------
  1. Orice joc video foloseşte “naziştii” ca pe o ţintă facilă. []
----------
Din nou despre înjurături
The Fate of the Furious (adică filmul OPT din seria "Fast and Furious")

Comments 6

  • Eu am vazut toata asteptarea aia ca fiind apasatoare, tumultul interior de a fi PRIMUL cand vine “barca” sa’i salveze. Lupte nu au fost redate pentru ca poate nu au avut loc acolo, dar tensiunea e cea care trebuia transmisa. Frica ca oricand pot fi surprinsi de inamici.

  • Sau poate ca problema is puletii carora li se adreseaza, te-ai cugetat la asta mei Kukla asta ? Poate ca aia ii problema. Poate ca motivu’ pentru care nu “se dau lupte” nici aici nici in cacatu’ ala de HBO despre cum niste supersoldati is invinsi in ceva mare confruntare de catre inamic in timp ce ei sed intr-o cutie da’ vine ala super-robotu’ sa-i salveze c-or activat ei baliza nici niciunde e FIX ALA ca asa sunteti toti, niste pizdute metrosexuate, care nu ca n-or facut armata da’ la rigoare nici n-ar avea cu ce s-o fi facut, noroc ca nu-i cine sa bage rigoare-n ei.

    Hai sa nu povestim despre cum nici puletii cu armata facuta nu erau chiar destul de intregi cit “sa se bage lupte”, si dintr-o data ii evident ca “ce trebuia transmis” e strict si doar cit de deajaba esti tu pe lume, care lume nu, nu s-a schimbat, indiferent cum arata modelu’ nou de baiat si cam ce i-ar face lui modelu’ etern de fata. Bun asa ?

    Auzi la el mamaliga, “frica de-a fi surprins”. Da’ te-ai gindit tu ca daca intra mami peste mine in timp ce-o fut pe soru-sa o invit direct sa ia si ea organu-n gura asa putin de control ? Ce-i aici, bar de negrii ? Cine-i deasupra, tu sau “inamicii”, futu-te-n gura ca ti-o fi mai curata.

  • Mircea, am senzatia ca extrapolezi prea mult din 3 rinduri care au alt context in spate (si anume, alte discutii offline inainte sa-mi sumarizez gindurile in articolu’ de fata).

    La subiect: englejii nu prea aveau ce sa lupte in plus, ca luptau deja in toare directiile, neh? Ca erau vag incercuiti, si cu morcovu’ nu in cur ci direct in intestinul subtire. Na, in sensu’ asta ai putea zice de frica ca-si va continua Hans marsul si te calca cu tancul chiar pe malul marii, gen. In orice moment, dupa cum are Hans inclinatie, ca englezii nu prea mai aveau mare lucru de zis.

  • Da’ io nici nu ma refeream la tine ori la articol. Io m-am luat asa spontan si fara provocare de-un cetatean intimplator.

  • @Mircea Popescu: tu ai făcut armata?

  • Depinde cum privesti. N-am mincat din gamela cot la cot cu pufanii, fiind eu un special ; da’ am privit inamicu-n albu’ ochilor si-am usurat lumea de puleti supranumerari si-am sfirsit cu chelea reconfigurata-n proces, fiind eu neserios, dement etcetera.

    Autodidact cum ar veni. Plateste ceva ?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *