Zile negre pentru interneţi.

De când mă ştiu, am fost un aşa-zis pirat. Orice software am folosit, a fost fie gratis fie cracked – din simplul motiv că nu aveam bani de licenţe. Încă nu am, de altfel. Şi nici bani să dau pe filme sau muzică, nici măcar de la piraţii din piaţă. Economia subterană este una foarte bine dezvoltată.

Orice internaut cu un interes minim a auzit despre procesele contra YouTube, Isohunt, Piratebay, contra site-urilor de muzică din Rusia, and so on and so forth. Existenţa lor arată doar că oamenii află, vorbesc, împart informaţii, fără a le păsa de “drepturi”. De altfel, câţi respectă regula de a nu xerocopia cărţi?

Hai să vedem câteva lucruri ce se întâmplă prin lumea largă. În primul rând, un studiu despre rata conversiei din piraţi în cumpărători legitimi, după ce oamenii au downloadat un joculeţ cracked. Se pare că tinde spre 0. Sigur, este posibil ca pirateria să ajute vânzările, marginal, existând o bază de utilizatori mai mare, mai multă vâlvă, mai multe opinii, şamd. Dar realitatea cruntă este că oamenii nu vor să cumpere, odată dus mirajul. Argumente forte pentru încercările de a strivi pirateria, este?

A doua chestiune: un magazin micuţ din Marea Britanie a fost somat de PRS (performing rights society) să nu pună muzică de la radio. Sigur, asta violează însuşi motivul existenţei radioului, anume de ajuta artiştii să se promoveze. Strike two, aceiaşi băieţi de la PRS au somat o angajată să nu mai cânte muzică fără a avea licenţă de interpret. E normal, faptul că-ţi place o trupă nu înseamnă că ai voie să le cânţi melodiile, cine eşti tu să cânţi fără să te înregimentezi undeva şi să plăteşti?

E ca şi cum nişte copii maniaci şi cu OCD apasă randomly pe butoane.

Sigur, mania nu se opreşte aici. Uniunea Europeană dovedeşte că devine un monstru birocratic şi greu de oprit, emiţând o lege care permite controlul strict al providerilor de internet. Practic, un utilizator acuzat de piraterie sau de orice activitate suspectă, poate fi deconectat urgent şi fără explicaţii, fără ordin judecătoresc sau alte prostii d-astea legale. Dacă ISP’ul nu se conformează guvernului, el însuşi are de suferit.

Eu unul am un motoraş al eticii în mine, care mă mai trăgea de mânecă spunându-mi că nu e bine să fii pirat, că totuşi oamenii trebuie să primească banii, că altfel economia s-ar duce de râpă. Dar: am citit destule poveşti triste ale trupelor care primeau firimituri din vânzări, trupe prostituate doar pentru că nu erau cap de afiş, pe scurt poveşti care atestă că partea leului o iau fix giganţii şi nu oamenii care merită.

Prin urmare, tot valul contra pirateriei m-a convins că etica are nevoie de reguli noi, că necesitatea primară este de a studia şi nu de a consuma, pe scurt că nu e baş un lucru rău să iei la studiat lucrurile pe care scrie “interzis”. De asta tocmai am scris 5 DVDuri cu muzică clasică, de asta am luat la rând Last.fm şi am pus pe lista de download cam 100 de albume din toate sub-ramurile jazzului. Pentru că, în fond, interesul meu primează.

De ce iubesc RDS.
Din weekend.

Comments 3

  • Adevărul şi dreptatea se află undeva la mijloc. În mod normal, pirateria nu e corectă, de la un punct încolo. Până la acel punct, e vorba de libertăţi, inclusiv aceea de a alege şi de a încerca. Dincolo de el…, ar trebui întâi reglementat cu mintea deschisă. Cred că oricine ar plăti 1$ pentru descărcarea unui film sau a unui album dacă măcar 50 de cenţi ar intra în buzunarul creatorului operei. Dar exemplul meu e o reducere grosolană a problemei la aritmetică simplă.

  • Exista si astfel de websites, Magnatunes e unul din ele, unde chiar 50% din profituri merg catre artisti, iar cumparatorul are de ales cat doreste sa plateasca – intre $5 minim si $25 maxim, parca.

    De asta zic – alternativele exista, trebuie doar cascati ochii, refuzat brutal modul restrictiv de licentiere curent, si poate vom vedea rezultatele candva ..

  • Da exact, sa nu mai fie piraterie pe internet, ci ca fiecare om isi poate permite sa dea in jur de 10-20$ pe luna ca sa poata descarca ce vrea de pe Internet si banii acestia sa mearga catre artisti, sa fie un site de genul filelist doar pe bani si banii sa mearga catre artisti.