Orientul cel nu foarte îndepărtat

M-am făcut mai nou gazdă pe Couchsurfing. Ce-i şi ăsta? Păi e .. un sait care permite ca oamenii cu spaţiu în casă să-şi găsească diverşi călători pe care să-i găzduiască pe termen scurt. Nu se cer bani pentru chestiune, toată treaba fiind etichetată drept un schimb cultural.

Recent am avut-o în vizită pe M., o studentă din Germania.

De fapt, nu chiar din Germania. M. trăieşte la nemţi, însă este acolo doar prin bursă Erasmus. De felul ei, este din Palestina.

~*~

Ce face românul cu oaspeţii? Păi îi îndoapă bine, în primul rînd. Chestia asta s-a rezolvat uşor, mămăligă cu smîntînă⁽ⁱ⁾ şi cîrnaţi, cantitatea perfectă de grăsimi pentru a spune “Welcome to Romania“.

Odată rezolvată problema, am trecut la beute. Cum nu se face să stai numa’ în casă, am dat o tură pînă în Scîrţ (Loc Lejer).

Scîrţ are la subsol un fel de .. muzeu. E vag exagerat să-i spunem aşa, dar e cel mai bun termen. Colecţiei îi zice “Muzeul Consumatorului Comunist”, şi e practic o adunătură eterogenă de obiecte de pe vremea Împuşcatului. Două camere pline-ochi cu obiecte din perioada comunistă, plus un coridor şi-o bucătărie decorate idem.

Să mă esplic:

~*~

Coborîm la subsol, şi începem să-i arătăm lui M. diversele obiecte. De obicei, reacţia străinilor este de “WOW, chiar aşa? Mamă, ce prost trebuie că trăiau. Ce bine că astăzi avem o societate multilateral dezvoltată. Ce naşpa trebuie să fi fost, să n-ai muzică mp3 sau filme porno pe smartphone.“.

M. însă nu dă semne c-ar cădea de pe cîcat. Dimpotrivă, e vag amuzată. Telefonul cu disc îi aminteşte de cel de acasă, e un model similar cu al rudelor. Care rude, da, mai au şi picap (pick-up?). Şi discuri de picap. Şi dulapuri masive.

De fapt, ar fi mai scurtă lista obiectelor care nu-s similare.

Păi cum aşa? Păi simplu: Palestina încă trenează. Pare-se că a te bombarda cu naţia vecină timp de cîteva zeci de ani are un efect vag distructiv asupra economiei locale. Mai rămîi şi-n urmă, aşa, puţin, pe fund.

Se pare că Palestina încă nu beneficiază de teveuri “smart”. La ei nu se fac încă succese cu blogul. Succes e să supravieţuieşti, în primul rînd.

~*~

Continuăm prezentarea, ajungem la “bucătărie”.

M. priveşte siderată, din motivul simplu că .. că arată aproape identic cu aia de acasă. Începînd cu uneltele de măcinat carnea, trecînd prin sticla de lapte care-i aproape la fel ca acasă, şi ajungînd pînă la aragazul pe butelie, care-i FIX IDENTIC cu al părinţilor.

De unde roboţi de bucătărie? Sau alte scule moderne? În Palestina carnea se macină manual, frişca se bate cu telul, iar zacusca se pune în continuare la borcan pe iarnă. A, şi-s şi ei mari fani murături⁽ⁱⁱ⁾.

S-ar zice c-am plecat de acolo educaţi & informaţi noi, localnicii, iar nu vizitatoarea.

~*~

În încheiere, vă urez un plăcut Intro to Shamstep!